Fondul Bisericesc

   Articol din categoria:    - IPS ARHIEPISCOP PIMEN

Fondul Bisericesc confiscat de regimul comunist, astăzi în buzunarele mafiei lemnului

Cei care se împotrivesc retrocedării Fondului Bisericesc invocă motive fără acoperire legală. De exemplu: domnul inginer Valerian Solovăstru, directorul Regiei Naţionale a Pădurilor, afirmă că averile Fondului Bisericesc au trecut în proprietatea statului austriac îndată ce Bucovina a fost ocupată în anul 1775, şi, ca urmare, Biserica Bucovinei nu a mai rămas proprietara bunurilor, averilor sale, iar noi, Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor, nu mai avem dreptul legal să cerem retrocedarea acestei proprietăţi. Afirmaţia domniei sale este cu totul greşită.

Din documentele din acea vreme amintim doar unul: „SCHREIBEN DES K.K. HOFKRIEGSRATHES AN DEN GENERAL MAJOR ENZENBERG.

No. 993 et 994.

Auf den Bericht vom 15 d. M. und aus anlass der an den Hofgriegsrathe gelangten Vorstellung des Bukowinaer bischöflichen Consistoriu vom 19 Janner d. J. gegen die in Werk begriffene Aufhebung der dortigen Klöster wird Ihnen Nachstehendes zurückbedeutet:…..somit diese Güter nicht, wie die von Ihnen an das Consistorium erlassene, sehr anstössige Intimation lautet, gerader dins einzuziehen, sondern lediglich in die Administration zu nehmen, endlich in die durch die beabsichtigten Verbesserungen auf denselben vermehrten Einkunfte, nicht in die landesfürstliche, sondern in die abgesonderte Religionsfondkassa abzuführen sind…..

TRADUCERE

Citeşte mai mult »

Cinstirea eroilor neamului

   Articol din categoria:    - Cultural, Video

Concertul

“Cântece şi poezii româneşti”

Joi, 13 mai 2010, Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor a organizat cu binecuvântarea I.P.S. Arhiepiscop Pimen, concertul “Cântece şi poezii româneşti” în cinstea eroilor neamului nostru românesc.

Concertul s-a desfăşurat în incinta Cetăţii de Scaun a Sucevei, începând cu ora 17.

Citeşte mai mult »

Planificarea conferinţelor semestriale 2010

   Articol din categoria:    - Cultural

Urmare adresei nr. 3630/10 iulie 2009 a Sfântului Sinod, vă comunicăm tema pentru Conferinţa pastoral-misionară semestrială de primăvară: „2010 – Anul omagial al Crezului Ortodox şi al Autocefaliei româneşti”, cu următoarele subpuncte:

1. istoria Crezului Ortodox (simbolul Niceo-Constantinopolitan); Citeşte mai mult »

În seara de vineri, 29 ianuarie 2010, începând cu ora 18, slujba Vecerniei a fost săvârşită la Biserica „Sfinţii Trei Ierarhi” din Suceava de IPS Arhiepiscop Pimen înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi.


† PIMEN
DIN MILOSTIVIREA LUI DUMNEZEU
ARHIEPISCOP AL SUCEVEI ŞI RĂDĂUŢILOR

Iubitului nostru cler, cinului monahal şi binecredincioşilor creştini din de Dumnezeu păzita noastră Arhiepiscopie, har, milă şi pace de la Dumnezeu-Tatăl, iar de la noi, arhierească binecuvântare.

Motto: „Cu adevărat, mare este taina dreptei credinţe: Dumnezeu S-a arătat în trup, S-a îndreptat în Duhul, a fost văzut de îngeri, S-a propovăduit între neamuri, a fost crezut în lume, S-a înălţat întru slavă”.
(I Tim. 3, 16)

IUBIŢI CREDINCIOŞI,

Taina arătării lui Dumnezeu în trup, adică naşterea Sa cu trup omenesc, este, după cum glăsuieşte una din cântările noastre bisericeşti, „Taina cea din veac ascunsă şi de îngeri neştiută”, care prin Maica Domnului, Sfânta Fecioară Maria, „celor de pe pământ s-a arătat”. Această taină a întrupării Fiului lui Dumnezeu este împlinirea făgăduinţei lui Dumnezeu făcută strămoşilor noştri îndată după căderea lor în păcatul neascultării (Fac. 3, 15).
Ca toate tainele lui Dumnezeu, această taină o înţelegem şi o primim în sufletele noastre prin credinţă, prin încrederea totală în cuvântul şi voia lui Dumnezeu; este o înţelegere mai presus de cea a minţii omeneşti. Aşa a primit-o şi Maica Domnului când a auzit cuvintele Arhanghelului Gavriil: „Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată eşti tu între femei”. La auzul acestor cuvinte, ea a rămas nedumerită şi chiar „tulburată” cugetând în sine: „Ce fel de închinăciune poate să fie aceasta? Şi îngerul i-a zis: Nu te teme, Marie, căci ai aflat har la Dumnezeu. Şi, iată, vei lua în pântece şi vei naşte fiu şi vei chema numele lui Iisus. Acesta va fi mare şi Fiul Celui Preaînalt Se va chema …”. Şi Maica Domnului a întrebat: „Cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu ştiu de bărbat? Şi răspunzând îngerul i-a zis: Duhul Sfânt Se va pogorî peste tine şi puterea Celui Preaînalt te va umbri; pentru aceasta şi Sfântul Care Se va naşte din tine, Fiul lui Dumnezeu Se va chema…, că la Dumnezeu nimic nu este cu neputinţă. Şi a zis Maria: Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău! Şi îngerul a plecat de la ea” (Luca 1, 28 – 38).
Fiul lui Dumnezeu Se întrupează, Se naşte cu trup omenesc, în chip mai presus de legea firii omeneşti, prin adumbrirea Duhului Sfânt, Maica Domnului rămânând fecioară şi după naştere. Fiul lui Dumnezeu Se naşte într-o peşteră în Betleem şi este înfăşurat în scutece în chipul cel mai smerit, dar, o dată cu aceste condiţii umile şi sărăcăcioase, pe bolta cerului a strălucit lumina şi slava lui Dumnezeu împreună cu „mulţime de oaste cerească, lăudând pe Dumnezeu şi zicând: Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire!” (Luca 2, 9-14).
După cum vedem, Dumnezeu Se arată oamenilor atât în chip omenesc, cât şi în chip dumnezeiesc; Se arată în smerenie, dar şi în slavă; Se apropie de oameni vorbindu-le, învăţându-i, vindecându-le suferinţele şi bolile, însănătoşindu-i şi trupeşte şi sufleteşte; Se face asemenea oamenilor, afară de păcat (Filip. 2, 7; Ioan 8, 26; II Cor. 5, 21); Se uneşte cu oamenii prin împărtăşirea cu Sfântul şi Dumnezeiescul Său Trup şi Sânge în Sfânta Taină a Împărtăşaniei; Fiul lui Dumnezeu, Domnul nostru Iisus Hristos, Îşi arată pe muntele Taborului slava Sa, pe cât au putut cuprinde cu mintea şi cu sufletul cei trei ucenici, apostoli ai Săi. Acesta este chipul prin care Fiul lui Dumnezeu ne dăruieşte mântuirea, împărăţia cerurilor, ne face fii ai lui Dumnezeu (Ioan 1, 12), „părtaşi dumnezeieştii firi” (II Petru 1, 4).
Luând aminte la toate acestea, rostim şi noi împreună cu Apostolul Pavel: „O, adâncul bogăţiei şi al înţelepciunii şi al ştiinţei lui Dumnezeu! Cât sunt de necercetate judecăţile Lui şi cât de nepătrunse căile Lui!” (Rom. 11, 33). „Ştim că Dumnezeu toate le lucrează spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu…” (Rom. 8, 28).

IUBIŢI FII DUHOVNICEŞTI,

Fiul lui Dumnezeu Se naşte cu trup „la plinirea vremii” (Gal. 4, 4), adică atunci când lumea ajunsese la limita înstrăinării de Dumnezeu, cufundată în adâncul păcatelor, când glasul conştiinţei începea tot mai mult să strige către Dumnezeu, după cum scrie proorocul Isaia: „Am ajuns ca unii peste care Tu de multă vreme nu mai stăpâneşti şi care nu mai sunt chemaţi cu numele Tău. Dacă ai rupe cerurile şi Te-ai pogorî, munţii s-ar cutremura!” (Isaia 63, 19). Oamenii doreau cu toată fiinţa lor un Mântuitor pe Care să-L slăvească şi nu făpturile Lui.
Pentru ca în închinarea noastră, în slăvirea şi cinstirea lui Dumnezeu să nu rătăcim căzând în păcatul idolatriei, adică al cinstirii făpturilor lui Dumnezeu şi nu a lui Dumnezeu, Care este făcătorul făpturilor, creatorul cerului şi al pământului, Mântuitorul a întemeiat Biserica Sa ca „stâlp şi temelie a adevărului” (I Tim. 3, 15) în ziua Cincizecimii – Duminica Rusaliilor, când Duhul Sfânt a continuat lucrarea de mântuire, de sfinţire a omului şi păstrarea lui în cea mai mare apropiere de Dumnezeu, chiar a unirii cu El în Sfânta Taină a Împărtăşaniei. Prin harul Sfântului Duh împărtăşit în Sfintele Taine ale Bisericii, trupurile noastre devin „temple ale Duhului Sfânt, ale lui Dumnezeu” (I Cor. 3, 16), „mădulare ale lui Hristos” (I Cor. 6, 15). În Sfânta Taină a Spovedaniei, ni se dă iertarea păcatelor, sănătatea sufletului şi mântuirea. Astfel, folosind cuvintele Sfântului Apostol Pavel, putem spune că „…Înţelepciunea lui Dumnezeu cea de multe feluri să se facă cunoscută acum, prin Biserică…”
(Efes. 3, 10).

IUBIŢI CREDINCIOŞI,

În trăirea noastră creştină, necazurile sunt prezente la tot pasul. Ele constituie legea vieţii noastre creştine, după cum spune Mântuitorul: „…În lume necazuri veţi avea; dar îndrăzniţi. Eu am biruit lumea” – lumea păcatelor, n.n. (Ioan 16, 33). „…Prin multe suferinţe – scrie Sfântul Apostol Pavel – trebuie să intrăm în împărăţia lui Dumnezeu” (F. Ap. 14, 22). „Căci vouă vi s-a dăruit, pentru Hristos, nu numai să credeţi în El, ci să şi pătimiţi pentru El” (Filip. 1, 29). Dar Sfântul Apostol Pavel ne şi îmbărbătează prin cuvintele: „Căci socotesc că pătimirile vremii de acum nu sunt vrednice de mărirea care ni se va descoperi” (Rom. 8, 18). La fel şi Sfântul Apostol Petru ne încurajează spunând: „De sunteţi ocărâţi pentru numelui lui Hristos, fericiţi sunteţi…, bucuraţi-vă” (I Petru 4, 13-14).
Trăirea şi învăţătura creştină au fost tulburate de-a lungul veacurilor de nenumărate rătăciri de la dreapta credinţă şi trăirea morală. Sfântul Apostol Pavel spune în acest sens: „Dar Duhul grăieşte lămurit că, în vremurile cele de apoi, unii se vor depărta de la credinţă, luând aminte la duhurile cele înşelătoare şi la învăţăturile demonilor, prin făţărnicia unor mincinoşi, care sunt înfieraţi în cugetul lor…” (I Tim. 4, 1-2). „Şi aceasta să ştii”, scrie Sfântul Apostol Pavel lui Timotei, „… în zilele din urmă, vor veni vremuri grele; vor fi oameni iubitori de sine, iubitori de arginţi, lăudăroşi, trufaşi, hulitori, neascultători de părinţi, nemulţumitori, fără cucernicie, lipsiţi de dragoste, neînduplecaţi, clevetitori, neînfrânaţi, cruzi, neiubitori de bine, trădători, necuviincioşi, îngâmfaţi, iubitori de desfătări mai mult decât iubitori de Dumnezeu, având înfăţişarea adevăratei credinţe, dar tăgăduind puterea ei. Depărtează-te şi de aceştia” (II Tim. 3, 1-5).
Şi, dacă cele spuse mai sus ne pun pe gânduri, să luăm aminte şi la cuvintele Mântuitorului Care ne încredinţează că „…porţile iadului nu vor birui Biserica Mea…” (Matei 16, 18), adică nu vor putea birui credinţa creştină ortodoxă, credinţa cea adevărată. Păcatele şi rătăcirile oamenilor de la dreapta credinţă nu vor birui Biserica Mântuitorului, pentru că „…puterea covârşitoare (de păstrare şi dăinuire a dreptei credinţe – n.n.), este a lui Dumnezeu şi nu de la noi” – oamenii, n.n. (II Cor. 4, 7).
Fiul lui Dumnezeu S-a întrupat, S-a făcut om pentru ca omul să se facă „dumnezeu” după har, mărturisesc Sfinţii Părinţi, purtători de Dumnezeu, în frunte cu Sfântul Atanasie cel Mare: „… În noi, oamenii, să fie aceeaşi simţire care era în Hristos” şi „să avem gândul lui Hristos” (Filip. 2, 5).
„Să ne dezbrăcăm de omul cel vechi care se strică prin poftele amăgitoare … şi să ne îmbrăcăm în omul cel nou, cel după Dumnezeu, zidit întru dreptate şi în sfinţenia adevărului … lepădând minciuna, grăind adevărul cu aproapele…” (Efes. 4, 22-25).
Numai având sufletele împodobite cu virtuţile dreptei credinţe putem trăi cu nemărginită bucurie slăvitul praznic al Naşterii Domnului, glăsuind cu gura şi cu inima cuvintele slujbei sfintei sărbători: „Mare şi preaslăvită minune s-a săvârşit astăzi. Fecioara naşte şi rămâne fecioară. Cuvântul, Fiul lui Dumnezeu, Se întrupează şi de Tatăl nu Se desparte. Cu trup venind acum Domnul izbăveşte din milostivire pe oameni de sub puterea împăratului răutăţii şi în cer îi duce îndumnezeindu-i”.
În încheiere, vă adresez cu dragoste părintească urarea: să petreceţi sfintele sărbători ale Naşterii şi Botezului Domnului cu bucurie duhovnicească;

Anul Nou cu sănătate şi bună sporire spre slava lui Dumnezeu şi spre binele obştesc al Bisericii, al ţării şi al întregului popor român.
Al vostru de tot binele voitor şi către Domnul pururea rugător,

† PIMEN
ARHIEPISCOP AL SUCEVEI ŞI RĂDĂUŢILOR

Corul Seminarului 2009

Corul Seminarului Teologic Liceal Ortodox „Sfântul Mitropolit Dosoftei”din Suceava

Icoanele vii ale sfintilor noştri, îndeosebi ale sfinţilor ocrotitori ne sunt călăuze si întărire pe calea către Dumnezeu. “Sfinţii coboară cerul pe pământ”, aceasta cu atât mai mult în ziua lor de prăznuire.
Pentru Seminarul Teologic Liceal Ortodox „Sfântul Mitropolit Dosoftei”din Suceava ziua de 13 decembrie este una aleasă şi importantă. În fiecare an la acest răstimp binecuvântat ne cinstim ocrotitorul şi mijlocitorul către Dumnezeu prin rugă mulţumitoare. Şi anul acesta Sfântul Ierarh Dosoftei, Mitropolitul Moldovei ne-a adunat laolaltă elevi seminarişti, părinţi şi profesori sub binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Pimen, Arhiepiscop al Sucevei şi Rădăuţilor la sărbatoarea hramului. Răspunsurile la strană au fost date de elevii seminarului teologic , conduşi de P.C. părinte profesor Tablan Popescu Lucian . După Sfânta Liturghie I.P.S. Pimen a acordat distincţia de Iconom Stavrofor P.C. pr. Isache Adrian, pedagog la seminarul teologic.
În cuvântul de învaţătură Înaltpreasfinţitul Arhiepiscop Pimen, a subliniat importanţa pregătirii credincioşilor pentru întâlnirea cu Hristos în Sfânta Împărtăşanie. Pentru aceasta postul rânduit de Biserică şi Spovedania curată sunt mijloacele cele mai potrivite de primenire sufletească.
Viaţa şi activitatea Sfântului Mitropolit Dosoftei au fost evocate cu evlavie şi recunoştinţă. Pe langă ocrotitorii deja consacraţi ai şcolilor teologice, Sfinţii Trei Ierarhi – Vasile, Grigorie şi Ioan, Seminarul Teologic Liceal Ortodox din Suceava se bucură şi de binecuvântata oblăduire a Sfântului Ierarh Dosoftei, un mare dascăl şi cărturar al Moldovei în veacul al XVII-lea. Dăruit de Dumnezeu cu o inteligenţă deosebită şi-a agonisit încă din anii copilăriei şi ai tinereţii multă ştiinţă de carte. A studiat cu multă râvnă Sfintele Scripturi şi învăţăturile dumnezeieştilor Părinţi ai Bisericii şi a deprins cu mult drag meşteşugul tâlcuirii textelor sfinte în limba română, pentru că învăţase a vorbi şi a scrie în alte limbi ca să transmită tezaurul sfintei Ortodoxii: greacă, latină, slavonă bisericească, polonă şi ucraineană.
Pe lângă învăţătura adunată cu migală de la mulţi dascăli, a deprins şi învăţătura cea duhovnicească: rugăciunea, ascultarea, smerenia şi nevoinţele ascetice. Cronicarul Ion Neculce îl descrie astfel: „Acest Dosoftei mitropolit nu era om simplu de felul lui. Şi era neam de mazâl. Prea învăţat, multe limbi ştia: elineşte, sloveneşte, şi altă adâncă carte şi-nvăţătură. Deplin călugăr şi cucernic, şi blând ca un miel. În ţara noastră, pe ceastă vreme nu este om ca acela”. Pătimind încercări şi multe necazuri în această viaţă trecătoare, Sfântul Mitropolit Dosoftei al Moldovei rămâne peste veacuri un teolog al întregii Ortodoxii, ierarh cu viaţă sfântă şi neîntrecut învăţător al dreptei credinţe în limba poporului său. Luminat de harul Duhului Sfânt, el a slujit cu dragoste Biserica Mântuitorului Hristos, cu smerenie şi fapte minunate, iar acum se roagă în ceruri pentru mântuirea sufletelor noastre.

Pr. prof. Silvestru Ionuţ Ţurcă
Directorul al Seminarului Teologic „Sfântul Mitropolit Dosoftei” Suceava

Pagina 34 din 38« Prima...«3233343536»...Ultima »