Tâlcuiri liturgice

Spală, Doamne, păcatele celor ce s-au pomenit aici, cu Cinstit Sângele Tău, pentru rugăciunile sfinților Tăi. [1] În Biserica Ortodoxă este o frumoasă rânduială ca atunci când bunii creștini vin la Sfânta Liturghie sau la alte slujbe, să aducă un pomelnic unde scriu numele lor (numele de botez) și al celor pe care îi poartă în...
Citește mai departe
Sfântul Simeon al Tesalonicului, spune că veșmintele arhiereului sunt în număr de șapte: stiharul, epitrahilul, brâul, mânecuțele, bedernița, sacosul și omoforul. [1] Atunci când se pregătește pentru slujire, arhiereul îmbracă mai întâi cele patru veșminte comune cu cele ale preotului și anume: stiharul, epitrahilul, brâul și mânecuțele. Pe lângă acestea, arhiereul mai are trei veșminte specifice....
Citește mai departe
Veșmintele liturgice sunt diferite în funcție de treapta ierarhică, prima lor categorizare, în forma de astăzi îi aparțne patriarhului Gherman al Constantinopolului [1]. Veșmintele preoțești sunt în număr de cinci: stiharul, epitrahilul, brâul, mânecuțele și felonul, iar dacă preotul are vreun oarecare rang bisericesc se adaugă și bedernița (epigonatul). Stiharul este un veșmânt lung, cu...
Citește mai departe
„Eu sunt lumina lumii” (Ioan 8, 12) Oamenii credincioși cunosc faptul că, an de an, la Sfântul Mormânt al Domnului Iisus Hristos din Ierusalim se petrece o minune care este mai presus de rațiunea omenească: pogorârea Sfintei Lumini. Aceasta este o dovadă a iubirii Mântuitorului Hristos care ne încredințează de realitatea Învierii Sale. Pogorârea Sfintei Lumini...
Citește mai departe
Cuvântul prescură provine din limba greacă „prosfora” [1] și înseamnă jertfă sau punere înainte. Prescurile sunt cele cinci pâinișoare sau prescuri ce se aduc la Sfântul Altar, din care se scoate Sfântul Agneț și miridele sau părticelele, pentru îngeri, pentru sfinți, pentru vii și pentru adormiți. Prescurile se fac din grâu curat și de către...
Citește mai departe
„Binecuvântată este anafura sfinților Tăi, Doamne, totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin” Fiecare credincios care participă la Sfânta Liturghie și stă până la sfârșit, primește de la preot câteva părticele din prescură însoțită de expresia: „Hrană de la Domnul, cel ce a făcut cerul și pământul”. Aceasta este o pâine binecuvântată care...
Citește mai departe
Iconostasul semnifică unirea prin iubire a cerului cu pământul(Sfântul Simeon al Tesalonicului) Atunci când intrăm într-o biserică ortodoxă privirea este orientată spre Sfântul Altar. Acesta este despărțit de naos, încăperea centrală, printr-o „icoană” care cuprinde mai multe icoane. Aceasta se numește „catapeteasmă”. Părintele Patriarh Daniel afirmă faptul că tâmpla sau catapeteasma reprezintă o „evanghelie pictată”...
Citește mai departe
Sfânta cruce este „altarul de jertfă” și totodată „semnul Fiului Omului” după cum ne spune Domnul Hristos în Evanghelie: „Atunci se va arăta pe cer semnul Fiului Omului” (Matei 24, 30), iar Sfinții Părinți au văzut dintotdeauna în acest semn crucea Domnului și un semn al creștinilor. Purtând numele lui Hristos, creștinul se însemnează cu semnul...
Citește mai departe
Și Templul lui Dumnezeu, care este în cer, a fost deschis și s-a văzut chivotul legământului Său în Templul Său. Și au fost fulgere, glasuri, tunete, un cutremur de pământ și o grindină mare. (Apoc.11:19) Un obiect liturgic de o mare însemnătate este Sfântul Chivot. Data introducerii Sfântului Chivot în cult nu este cunoscută cu exactitate,...
Citește mai departe