Cuvântul prescură provine din limba greacă „prosfora” [1] și înseamnă jertfă sau punere înainte.
Prescurile sunt cele cinci pâinișoare sau prescuri ce se aduc la Sfântul Altar, din care se scoate Sfântul Agneț și miridele sau părticelele, pentru îngeri, pentru sfinți, pentru vii și pentru adormiți. Prescurile se fac din grâu curat și de către oameni evlavioși, cu viață curată [2].
Mai exact, pentru facerea prescurilor se folosește făină, apă și sare fără a adăuga altceva. Toate vasele și materiile folosite trebuie să fie curate și întrebuințate doar în acest scop. După ce se frământă foarte bine aluatul se pune pecetea peste bucățile special pregătite care devin prescuri. Partea din mijloc a prescurii se numește pecete, pentru că are întipărită pe ea crucea, închisă într-un pătrat cu literele IS, HS, NI, KA care înseamnă „Iisus Hristos Biruitorul”. Făina este din boabe de grâu strânse la un loc și simbolizează unitatea dintre fiii Bisericii care alcătuiesc Trupul mistic al lui Hristos [3].
Conform povățuirilor din Liturghier, prescura este „pâinea din făină de grâu curat, amestecată cu apă firească și coaptă bine, dospită, nu prea sărată, proaspătă și curată, având gust cuviincios și bună și priincioasă la mâncat. Iar pâinea azimă, chiar dacă va fi de grâu, nu poate fi nicidecum materia Trupului lui Hristos în Sfânta Sobornicească Biserică a Răsăritului și, pentru aceea, nimeni să nu o întrebuințeze la Euharistie” [4].
Mediul unde se fac prescurile trebuie să fie unul duhovnicesc, aici nu se fac glume și, bineînțeles, cel care face prescurile se roagă neîncetat. Totodată, trebuie să aibă o pregătire trupească și sufletească pentru această slujire.
Pregătirea prescurilor este o lucrare duhovnicească specială care își are rădăcinile în Tradiția Sfintei Biserici. Fără prescuri, preotul nu ar putea sluji Sfânta Liturghie care este cea mai importantă slujbă din cadrul cultului divin.
Tot din prescură se taie și anafora care este binecuvântată de preot la cântarea Axionului și pe care o primesc credincioșii la finalul Sfintei Liturghii.
La mănăstirea Cămârzani există o prescurărie care îi are ca ocrotitori pe Cuvioșii Părinți Spiridon și Nicodim, prescurarii de la Lavra Pecerska din Kiev. În acest spațiu special amenajat se pregătesc prescuri pentru întreaga arhiepiscopie.
Credincioșii pot găsi la pangarele parohiilor sau mănăstirilor prescuri pe care le pot dărui la Sfântul Altar pentru a fi întrebuințate la Sfânta Liturghie sau la Litie.
Note bibliografice
[1]. Pr. Prof. Gheorghe Safta, Îndrumător Liturgic – Întrebări și răspunsuri, Târgoviște 2010, p. 218.
[2]. Ibidem.
[3]. Nicoleta Olaru, Răspunsuri duhovnicești: Semnificația prescurii, în Ziarul Lumina, accesat pe data de 22.03.2023.
[4]. Liturghier, Editura Institutului Biblic Și De Misiune Ortodoxă, București, 2008, p. 479.
Chiriac Pavel
Secretar în cadrul Sectorului Misiune Pastorală și Actualitate Creștină