Sfânta cruce este „altarul de jertfă” și totodată „semnul Fiului Omului” după cum ne spune Domnul Hristos în Evanghelie: „Atunci se va arăta pe cer semnul Fiului Omului” (Matei 24, 30), iar Sfinții Părinți au văzut dintotdeauna în acest semn crucea Domnului și un semn al creștinilor. Purtând numele lui Hristos, creștinul se însemnează cu semnul crucii ca și cu o pecete a Lui, care arată că face parte din trupul Său mistic, Biserica.
În chipul crucii preotul binecuvintează credincioșii; cu aceasta începe săvârșirea Sfintelor Taine, sfințește darurile aduse la Altar, dar și apa, holdele și zidirea toată. Crucea stă pe Altar, ea însăși fiind Altar, precum și deasupra Sfintelor locașuri, cele mai multe fiind zidite în forma ei.
Crucea de binecuvântare
Pe Sfânta Masă se mai găsește și Sfânta Cruce care înfățișează răstignirea Mântuitorului Iisus Hristos, cu care preotul binecuvintează pe credincioși la Sfânta Liturghie. Crucea este folosită la toate slujbele Bisericii, ca de exemplu: sfințirea apei, botez, cununie, precum și la procesiuni. Ea simbolizează, pe de o parte renunțarea și lepădarea de sine a creștinului, iar, pe de altă parte ea este și stindardul de luptă cu care câștigăm biruința împotriva duhului rău, precum cântă Biserica: „Doamne, armă asupra diavolului, crucea Ta o ai dat nouă, că se îngrozește și se cutremură, nesuferind a căuta spre puterea ei… ” [1].
Crucea răstignirii
În partea de răsărit a Sfintei Mese se află o cruce mare, lucrată din lemn, pe care este pictată răstignirea Mântuitorului Iisus Hristos, având la capetele brațelor pictați pe Sfinții Evangheliști. Ea se află pe un postament și se găsește lângă Sfânta Masă [2]. De reținut este faptul că ierminia picturii bizantine recomandă ca pe această cruce să fie înscrise cuvintele: Iisus Hristos – Împăratul Slavei. Aceasta arată că preamărirea Lui a venit prin cruce. Slava lui Hristos urmează smereniei Sale, așa cum arată Sfântul Apostol Pavel în Epistola către Filipeni: „Pentru aceea, şi Dumnezeu L-a preaînălţat şi I-a dăruit Lui nume, care este mai presus de orice nume; Ca întru numele lui Iisus tot genunchiul să se plece, al celor cereşti şi al celor pământeşti şi al celor de dedesubt. Şi să mărturisească toată limba că Domn este Iisus Hristos, întru slava lui Dumnezeu-Tatăl” (Filipeni 2, 9-11). Aceasta se scoate din Sfântul Altar de către preot numai la Denia din Joia Mare.
Crucea reprezintă pentru noi creștinii, suprema iubire: a lui Dumnezeu față de lume, a unuia pentru altul și suprema iubire a fiilor pentru neamul lor. Crucea presupune să mergi până la moarte, în mod liber, pentru ceilalți. Hristos, prin cruce, a mers de bunăvoie până la moarte pentru noi, ca să învingă moartea. Numai primind crucea fără a fi silit, din iubire pentru celălalt, numai așa primești și tu viață veșnică și te înalți spre desăvârșire, prin unirea cu Hristos, ajutându-i și pe ceilalți să facă aceasta [3].
Surse bibliografice:
[1] Pr. Ene Braniște – Ghenadie Nițoiu – Gheorghe Neda, Liturgica teoretică, Editura Credința Noastră, București, p. 119.
[2] Pr. Ene Braniște – Ghenadie Nițoiu – Gheorghe Neda, Liturgica teoretică…, p. 120.
[3] Părintele Sofian Boghiu, Smerenia și dragostea, însușirile trăirii ortodoxe, Ediția a II-a revizuită și adăugită, Fundația Tradiția Românească, București, 2002, p. 250.
Chiriac Pavel
Secretar în cadrul sectorului Misiune Pastorală și Actualitate Creștină