Sfântul Gherasim este cunoscut drept întemeietorul monahismului în pustiul Iordanului, deoarece mănăstirea fondată de el în 455 a fost prima în Valea Iordanului. Totodată, el a fost primul stareţ din această regiune, care a şi alcătuit un regulament monahal pentru a pune o rânduială vieţii monahale. Astfel, a hotărât împărtăşirea monahilor de două ori pe săptămână,...Citește mai departe

Sfinţii Ioan Casian şi Gherman din Dobrogea, doi sfinţi mari din Sinaxarul Bisericii Ortodoxe Române, au fost călăuziţi în viaţa monahală de Sfinţii Bretanion şi Teotim, episcopii Tomisului, desăvârşindu-şi viaţa sub îndrumarea părinţilor îmbunătăţiţi din mănăstirile palestiniene şi egiptene, dar şi a Sfântului Ioan Gură de Aur, patriarhul Constantinopolului. Cuvintele de folos culese de la părinţii...Citește mai departe

Postul Mare, în timpul căruia încercăm să ne regăsim obârşia înfierii noastre, ne pregăteşte pentru a (re)cunoaşte iubirea răbdătoare a Tatălui, Care nu numai că nu îşi mustră fiul rătăcit, ci îl primeşte cu multă bucurie şi îl îmbracă în veşmântul cel dintâi, ţesut din har şi lumină, îi pune în deget inelul, semnul eliberării din...Citește mai departe

Vameşul este modelul ideal al felului în care putem înainta atât în cunoaşterea de sine, cât şi în cunoaşterea lui Dumnezeu; în opoziţie, fariseul este un model păgubos de a fi. Un om asemenea fariseului nu ar putea să descopere treptele care duc la Dumnezeu fără o prealabilă pocăinţă, fără o despătimire, fără ca mai...Citește mai departe

Triodul, o perioadă, şi totodată o carte de cult a Bisericii, care surprinde liturgic un interval de zece săptămâni din anul bisericesc. Iniţial, cântările specifice Triodului şi cele specifice Penticostarului constituiau un singur volum, împărţit în două: prima parte, actualul Triod, era cunoscută drept Triodul pocăinţei sau Kataniktikon Triodion; a doua parte era cunoscută drept Triodul...Citește mai departe

Rugăciunea femeii canaanence se întemeiază pe milostivirea binecunoscută a Mântuitorului şi este însoţită de gesturi liturgice. Este o rugăciune pe cât de scurtă, pe atât de profundă. Profunzimea rugăciunii constă în dorinţa femeii, ca Hristos să o facă părtaşă ajutorului Său cel atotputernic. Rugăciunea este o rezultantă a credinţei, dar, în acelaşi timp, ea este cea...Citește mai departe

Locul şi slujirea noastră Dincolo vor depinde de credincioşia şi slujirea noastră aici, pe pământ, dar şi de felul în care am gestionat talanţii primiţi de la Dumnezeu. Fiecare credincios are posibilitatea, timpul şi mijloacele necesare pentru a trăi pentru Hristos. Cel ce a fost credincios în slujirea lui Dumnezeu aici pe pământ, va fi...Citește mai departe

Viaţa şi activitatea vrednicului de pomenire Teoctist, Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, s-au desfăşurat între cer şi pământ, între Dumnezeu şi neamul său. A trăit mereu în perspectiva Crucii, buurându-se atât de Golgote, cât şi de Taboruri. Le-a urcat cu acelaşi entuziasm, cu aceeaşi linişte şi demnitate, rămânând ponderat şi ferm în orice situaţie.Citește mai departe

Prin intermediul Dreptului Simeon şi al prorociţei Ana, Iisus S-a întâlnit cu omenirea, pentru care, de altfel, El Se întrupase. Unde S-a întâlnit? În templu! Dumnezeu şi omul se întâlnesc într-un loc anume, iar acesta este templul, biserica. În Biserică, Hristos Se lasă purtat de braţele fiecăruia, precum odinioară de-ale lui Simeon. Să nu evităm întâlnirea cu...Citește mai departe

Fiul lui Dumnezeu S-a făcut Fiul Omului ca să elibereze îngerul din noi, încorsetat de patimile şi păcatele noastre. Numai că, pentru o astfel de eliberare, trebuie să urcăm şi noi, precum Zaheu, în sicomorul pocăinţei, ca să-L putem întâmpina, întocmai lui Zaheu, pe Mântuitorul nostru Iisus Hristos.Citește mai departe