Cuviosul Pafnutie (Pârvu Mutu Zugravul) rămâne în istoria picturii bisericeşti ca un creator de şcoală care a marcat atât epoca lui Şerban Cantacuzino, cât şi pe cea a lui Constantin Brâncoveanu. Stan Zugravul, Radu Zugravul, Marin Zugravul, Nicolae Zugravul sunt doar câțiva dintre cei care s-au format sub îndrumarea sa. Criticii de artă – cum ar...Citește mai departe

Sporind evlavia credincioșilor față de Cuvioasa Teodora, prin anii 1725-1730 s-a înființat Schitul Sihla, format din două bisericuțe închinate „Schimbării la Față” și „Nașterii Sfântului Ioan Botezătorul”, precum și câteva chilii pentru călugări și pelerini. În 1830, moaștele Cuvioasei Teodora au fost puse într-o raclă de argint și așezate spre închinare în biserica din satul Miclăușeni...Citește mai departe

Urcă muntele cel sfânt al virtuților pentru a contempla slava Fiului lui Dumnezeu, slavă ca a Unuia-Născut din Tatăl, plin de har și de adevăr. ⁠Scrie pe pergamentul sufletului tău cuvintele mărturisitoare ale lui Dumnezeu-Tatăl, de la Iordan și pe Tabor: „Acesta este Fiul Meu cel iubit, întru Care am binevoit”. Însoțește-L pe Domnul și...Citește mai departe

Căutând tăcerea și liniștea, Cuviosul Ioan Iacob postea aspru și se ruga mult. Iubea rugăciunea pentru că-L iubea pe Dumnezeu. Iar atunci când nu se ruga, citea fie din Sfânta Scriptură, fie din Sfinții Părinți sau scria; astfel, a scris un buchet de versuri duhovnicești. Iubiți credincioși și credincioase, cititori și cititoare, Cuviosul Ioan Iacob...Citește mai departe

Cinstiți părinți împreună slujitori, Cuvioase maici, Doamnelor și domnilor inspectori și profesori, Distinse oficialități, Stimată doamnă preoteasă și îndurerată familie, Iubiți credincioși, Așa glăsuiește una dintre cântările slujbei înmormântării: „Văzându‑mă zăcând fără glas şi fără suflare, plângeţi toţi pentru mine, fraţilor şi prietenilor, rudelor şi cunoscuţilor, căci ieri vorbeam cu voi şi fără de veste...Citește mai departe

Strigătul demonizaţilor – „Ce ai Tu cu noi Iisuse, Fiul lui Dumnezeu?” – nu s-a stins din păcate odată cu această minune, ci ecoul său s-a prelungit până-n actualitate, devenind strigătul celor care nu vor să-L primească pe Hristos în viaţa şi în casele lor. Mulţi se comportă, prin ceea ce fac şi sunt, întocmai...Citește mai departe

După treizeci de ani de slujire exclusiv lui Dumnezeu, prin practicarea rugăciunii neîntrerupte, Cuviosul Ioanichie, cunoscându-şi mai dinainte sfârşitul, şi-a săpat cu dalta şi ciocanul mormântul în peştera în care s-a nevoit; s-a săvârşit în pace în anul 1638. Iubiți credincioși și credincioase, cititori și cititoare, Informaţiile privind viaţa Cuviosului Ioanichie cel Nou de la...Citește mai departe

Despre Cuviosul Rafail de la Agapia aflăm de la însuşi mitropolitul Dosoftei al Moldovei, care a sărutat sfintele sale moaşte, lăsând o însemnare în cartea  sa Vieţile și petrecerea sfinţilor sau Prologariu din anul 1686. Iar pe Cuviosul Partenie care a vieţuit în Schitul Agapia Veche în veacul al XVII-lea, același sfânt mitropolit îl numără printre sfinţii români cărora le-a...Citește mai departe

Faptul că Hristos S-a oferit să meargă şi să-l vindece – „venind, îl voi vindeca” (Matei 8, 7) – a fost doar un pretext. Dumnezeu fiind, îl putea vindeca, cum bine a spus sutaşul, de la distanţă. Numai că Iisus a vrut să evidenţieze credinţa sutaşului, ascunsă în cuvintele: „Doamne, nu sunt vrednic să intri sub...Citește mai departe

După ce l-a anunţat pe Ahab de iminenta plagă a secetei, prorocul s-a retras în pustie, lângă pârâul Cherit, dincolo de Iordan, fiind hrănit de corbi cu pâine dimineaţa şi carne seara. Pâinea – în viziunea Sfântului Maxim Mărturisitorul – însemna cunoaşterea lui Dumnezeu, iar carnea, cultivarea virtuţilor, nicidecum necurăţia, precum se credea şi încă...Citește mai departe