Mănăstirea Părhăuţi – istorie şi continuitate – o ctitorie boierească ce va renaşte

Una dintre cele mai reprezentative ctitorii boiereşti din prima jumătate a secolului al XVI-lea, este Biserica Mănăstirii Părhăuţi, cu hramul „Duminica Tuturor Sfinţilor”, situată la aproximativ 15 km NV de de municipiul Suceava.

Reprezentativă ctitorie boierească pentru început de secol XVI, nu numai prin forma, arhitectura şi pictura interioară ce se păstrează, dar mai ales prin istoria sa, Biserica din Părhăuţi, mai ales prin ctitorul ei – logofătul Gavril Trotuşan, atrage atenţia nu numai specialiştilor în domeniul istoriei ci şi celor interesaţi de viaţa duhovnicească.

Dintru început trebuie să subliniem faptul că Gavril Trotuşan a fost un personaj cu adevărat istoric, prezent în cronicile Moldovei din prima jumătate a secolului al XVI-lea. A îndeplinit diferite dregătorii în Moldova timp de 40 de ani, sub cinci domnitori. După ce a fost o perioadă de timp spătar, vistiernic, a urmat perioada cea mai îndelungată aceea în care a fost logofăt, numit în această dregătorie de Bogdan al III -lea adică şeful cancelariei domneşti, adică cel care redacta hotărârile luate de Domnitor şi de Sfatul Domnesc, documente pe care apoi le întărea cu pecetea domnului. Am menţionat cele de mai sus deoarece atunci când a îndepinit aceste dregătorii, începând din vremea lui Ştefan cel Mare şi până la Petru Rareş – în timpul primei domnii – a fost trimis şi în misiuni diplomatice importante ca martor la întocmirea unor importante documente ale cancelariei domneşti.

Gavril Trotuşan era dintr-o famile recunoscută în istoria Ţării Moldovei, bunicul său, a ridicat o biserică la Borzeşti, după cum afirmă N. Iorga, iar tatăl său, Anjinco Vameşul, originar de pe Valea Trotuşului căsătorit cu Maria, descendentă din familia lui Fădur Parhovschi, boierul care a stăpânit satul Părhăuţi, se crede că a luptat alături de Ştefan cel Mare în bătălia de la Războieni din 1476.

Aşa se explică prezenţa mormântului din pronaos datat 1494, cu inscripţia „Acest mormânt este al robului lui Dumnezeu Pan Anjincu, vameşul, care s-a mutat la veşnicile lăcaşuri. Veşnica lui pomenire. În anul 7002 luna noiembrie 4” (1494)

Fiind mare boier şi îndeplinind importante dregătorii a ales să construiască această biserică, ca loc de închinare şi mai ales necropolă pentru familia sa, după ce înainte făcuse mari danii la Mănăstirea Pantocrator din Muntele Athos, danii consemnate de o inscripţie pe o placă de marmură din pronaosul bisericii.

A fost căsătorit cu Ana, fiica cea mică a lui Luca Arbure, a cărei piatră de mormânt se află în partea dreaptă a pronaosului. Cronicarul Grigore Ureche avea să -l numească în Letopiseţul Ţării Moldovei „.leu sălbatic şi lup încruntat” iar când vorbeşte de moartea logofătului declară „Iani socoteşte cum plăteşte Dumnezeu celora ce fac rău”. Amintim în treacăt că în decembrie 1540 hatmanul Mihu şi logofătul Trotuşan au complotat pentru uciderea domnitorului Ştefan Lăcustă, punându-l domnitor pe boierul Alexandru Cornea, portarul Sucevei, fiul lui Bogdan al III .-lea. După înscăunarea sa pe tron în 1541, Petru Rareş i-a acuzat de trădare pe hatmanul Mihu şi pe logofătul Trotuşan şi pe Crasneş şi Cozma, i-a închis în Cetatea Romanului, i-a condamnat la moarte şi apoi le-a tăiat capetele, iar ronicile  nu menţionează locul unde au fost îngropaţi boierii trădători ucişi din ordinul lui Petru Rareş.

Biserica „Duminica Tuturor Sfinţilor” ctitorită acum cinci veacuri, espre care  academicianul Virgil Vătăşianu punea că  „are ceva din măreţia Piramidelor din Egipt ,”în timpul domniei lui Ştefăniţă Vodă, este o construcţie masivă de piatră, cu ziduri groase, făcând trecerea de la stilul ultimelor biserici moldoveneşti ale epocii lui Ştefan cel Mare către stilul bisericilor din epoca lui Petru Rareş .

Aspectul unic al acestei biserici, de plan dreptunghiular, fără abside laterale şi turle, asemânându-se mult ca stil cu Borzeşti, Dobrovăţ, Reuseni, Volovăţ, este dat de pridvorul deschis cu etaj, o descriere amănunţită din punct de vedere arhitectonic au făcut-o istoricii încă din secolul al XIX-lea.

Ceea ce atrage atenţia în ceea ce priveşte programul iconografic este faptul că veşmântul pictural realizat după 1530 se aseamănă din punct de vedere iconografic şi stilistic cu Biserica Sf. Gheorghe a Mănăstirii Sf. Ioan cel Nou din Suceava.

În timpul campaniilor regelui Ioan Sobieski, biserica mănăstirii Părhăuţi a fost pustiită, abia la sfârşitul secolului al XVIII-lea existând informaţii care să menţioneze că un mazil pe nume Calmuţchi împreună cu sătenii ar fi acoperit biserica, alte reparaţii fiind făcute după Primul Război Mondial, şi apoi în ultimii ani ai secolului trecut.

La împlinirea a cinci veacuri de la sfinţirea acestui lăcaş, în vremea mitropolitului Teoctist al II -lea,cel ce avea să sfinţească în acelaşi an la 6 nopiembrie Biserica Sf. Gheorghe a Mănăstirii Sf. Ioan cel nou, ce avea să devină catedrală mitropolitană, din încredinţarea şi cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Calinic, Arhiepiscop al Sucevei şi Rădăuţilor prin înfiinţarea Mănăstirii „Duminica Tuturor Sfinţilor” suntem încredinţaţi că prezenţa unei obşti monahale bine închegate, va duce la iniţierea unor acţiuni de conservare şi restaurare a patrimoniului cultural de aici, şi mai ales va fi un reper în formarea culturală și duhovnicească a localnicilor, a pelerinilor.

Site-ul Arhiepiscopiasucevei.ro utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată pe www.arhiepiscopiasucevei.ro. Întrucât din 25 mai 2018 a intrat în vigoare noua directivă europeană privind securitatea datelor (Regulamentul GDPR), înainte de a continua navigarea pe website-ul nostru te rugăm să citești conținutul Politicii de Cookie şi a Politicii de Confidențialitate.