- Cultivă limba ta ca pe o comoară spirituală, căci într-o lume globalizată, limba devine adăpost al identității.
- Caută adevărul cu minte limpede și inimă caldă, unind rigoarea filologică cu sensibilitatea teologică, asemenea Sfântului Niceta.
- Fă din cultură un instrument al apropierii, nu al mândriei, fiindcă știința fără iubire devine armă, însă cultura luminată devine punte.
- Nu înceta să înveți, indiferent de vârstă sau statut, educația fiind vocație permanentă.
- Apără frumusețea credinței chiar când e batjocorită, deoarece icoana, crucea, simbolurile sacre sunt „ferestre spre cer” într-o lume materialistă.
- Dialoghează cu înțelepciune cu cei ce nu împărtășesc crezul tău, folosind o apologetică blândă, argumentată și luminoasă, precum ierarhul Remesianei.
- Transpune sensul Evangheliei în viața ta de zi cu zi, întrucât cuvintele nu trebuie doar înțelese, ci și trăite.
- Caută unitatea, nu uniformitatea, pentru că un popor poate fi unit prin sens comun, nu prin constrângere.
- Păstrează-ți demnitatea în fața presiunilor culturale, refuzând să falsifici dogma pentru a câștiga bunăvoința mai-marilor.
- Fii izvor de cultură pentru semenii tăi, pentru că moștenirea înaintașilor luminează universul generațiilor următoare.

