Pentru a marca sărbătoarea aducerii moaștelor Sfântului Ioan cel Nou, ostaș adevărat și neînfricat al lui Hristos care a plătit cu prețul vieții mărturisirea curajoasă a dreptei credințe, Înaltpreasfințitul Părinte Calinic, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, a punctat în cadrul unui Decalog câteva repere ale unei viețuiri duhovnicești în duh și Adevăr, prin care noi, întăriți și prin închinarea înaintea nestricăciosului trup al tânărului înțelepțit de Dumnezeu, ne putem face transparenți harului dumnezeiesc, transfigurându-ne viața.
- Prețuiește moaștele ca prezență vie, nu ca rămășiță a trecutului, și fii transparent pentru har, așa cum trupul sfântului este transparent pentru veșnicie.
- Cinstește pe martirul care a murit întru adevăr, mărturisind credința cu prețul vieții sale, fiind model de verticalitate spirituală într-o lume ce pare tot mai fără repere.
- Sfințește-ți cetatea sufletului prin credință viu lucrătoare, întărind-o prin primirea harului dumnezeiesc, precum Suceava a fost binecuvântată prin aducerea celui ce a dobândit cununa sfințeniei.
- Rămâi statornic în Adevăr și nu fugi de cruce, căci mucenicia nu este excepția, ci forma maximă a vieții creștine trăite întru adevăr.
- Asumă-ți public demnitatea de creștin, nu ca fapt privat, căci viețuirea întru Hristos nu se ascunde, ci ea luminează în întuneric și se face pildă în cetate.
- Privește cu nădejde spre moaștele Sfântului Ioan, luând de la el îndemnul și curajul de a deveni trup viu al lui Hristos în lume.
- Apără memoria sfinților ca pe o comoară de mult preț și lasă-te prefăcut întru totul, trup și suflet, prin adumbrirea Duhului Sfânt trimis de Fiul prin voia Tatălui.
- Întemeiază-ți viața pe Piatra cea neclintită, nu pe nisipul trecător al lumii, căci adevărata putere vine din jertfirea de sine și rugăciunea așezată înaintea tronului Preasfintei Treimi.
- Fă-l pe Sfântul Ioan părtaș năzuinței tale spre îndumnezeire, prin cinstirea moaștelor sale, care nu vorbesc, ci ard neputința, nu argumentează, ci convertesc împietrirea inimii.
- Caută cu evlavie spre trupul îndumnezeit al mucenicului, dovada vie a ceea ce omul poate deveni când crede și iubește pe Dumnezeu și pe sfinții Săi.