Prin traducerea şi tipărirea Dumnezeieştii Liturghii (1679), prima ediţie integrală a Liturghierului, mitropolitul Dosoftei a deschis realmente drumul utilizării limbii române în cultul Bisericii. Dacă până atunci ea era permisă doar până în tinda Bisericii, prin traducerea textului Sfintei Liturghii limbii române îi sunt deschise uşile împărăteşti ale altarului străbun. La sfârşitul Liturghierului, mitropolitul Dosoftei a adăugat numeroase rugăciuni...Citește mai departe

Cultul Sfântului Spiridon este îndătinat la români. În acest sens, mărturie stau numeroasele biserici construite în decursul istoriei în cinstea sfântului, mai ales cele din instituţii spitaliceşti, azile şi altele. Dintre toate, Spitalul „Sfântul Spiridon” din Iaşi este cel mai cunoscut. Cât priveşte numele Sfântului Spiridon, el este purtat atât de mireni, dar mai ales...Citește mai departe

Chemarea celor excluşi din comunitate la cină subliniază dimensiunea misionară a Bisericii, în acord cu misiunea lui Hristos, care viza participarea păgânilor la comuniunea euharistică. De fapt, începutul predicării Evangheliei la păgâni, sau la neamuri, are ca paradigmă această invitaţie: „Şi zic vouă că mulţi de la răsărit şi de la apus vor veni şi...Citește mai departe

Sfânta Muceniţă Filofteia este tămăduitoare de boli, apărătoare împotriva încercărilor vieţii, aducătoare de ploaie, protectoare a animalelor, dar şi a viilor, patroană a copiilor şi a tinerilor. Cei care au trecut pe la moaştele sale ori cei care s-au rugat Sfintei Muceniţe Filofteia pot da mărturie în acest sens. Luând în considerare evlavia credincioşilor şi...Citește mai departe

Tradiţia spune că Sfântul Nicolae, în noaptea de Crăciun, când Cerurile se deschid, este preferat la masa lui Dumnezeu. Şi aceasta, pentru modul său de a-i fi slujit şi înţeles pe oameni, pentru verticalitatea de care a dat dovadă în nenumărate ocazii, mai ales când a fost vorba de credinţă; pentru smerenia şi dăruirea sa...Citește mai departe

Sfântul Sava cel Sfinţit este considerat restauratorul și organizatorul vieţii mănăstirești din Palestina. El a sistematizat cele două tipuri de monahism existente – chinovitic, de obște (pe care l-a experimentat în Mănăstirea Sfântului Teoctist), și cel eremitic, de sine (deprins în preajma Sfântului Eftimie cel Mare); călugărul își începe viaţa într-o așezare cenobitică, apoi trece în regimul...Citește mai departe