- Încredințează-te lui Dumnezeu, căci toate marile călătorii ale sfințeniei au început atunci când omul a răspuns cu libertate unei iubiri care l-a chemat să fie mai presus de duhul lumii.
- Nu te teme să cobori în peștera nevoinței tale, precum Cuviosul Ioanichie cel Nou de la Muscel, unde zgomotul lumii se stinge, iar Ziditorul tău îți vorbește în taina liniștii.
- Transformă singurătatea în comuniune cu Cel Preaînalt, fiindcă pustia nu este locul fugii de oameni, ci cel în care omul învață să-i iubească pe toți și să-i poarte prin rugă înaintea tronului Preasfintei Treimi.
- Fă din întreaga ta viață o liturghie a inimii, continuată și după slujbă, în fiecare gând curat, în fiecare faptă bună și în fiecare alegere făcută pentru Dumnezeu.
- Dobândește discernământul înaintea cunoașterii, fiindcă nu mulțimea cuvintelor îl face pe om înțelept, ci lumina Duhului Sfânt, care îl ajută să deosebească adevărul de înșelare și iubirea de egoism.
- Apără credința prin sfințenia vieții tale, asemenea Sfântului Ioanichie, care a mărturisit adevărul nu prin puterea armelor sau a disputelor, ci prin curăția inimii și statornicia în iubirea lui Hristos.
- Primește cu dragoste pe oricine îți cere sfat, asemenea cuviosului muscelean, pentru că adevăratul părinte duhovnicesc nu stăpânește sufletul, ci îl călăuzește cu blândețe spre Hristos, Lumina lumii.
- Nu căuta daruri sau puteri neobișnuite, ci pe Dumnezeu Însuși, fiindcă minunile și harismele înfloresc firesc acolo unde omul se golește de sine și lasă harul să lucreze fără împotrivire.
- Fii statornic în bine chiar și atunci când nimeni nu te vede, căci sfințenia se lucrează în taina inimii, nemitarnicul Judecător fiind martorul fiecărei lupte și al fiecărei biruințe.
- Trăiește astfel încât Dumnezeu să Se facă văzut întru tine și între semenii tăi, întrucât adevărata moștenire a unui sfânt este lumina chipului dumnezeiesc pe care l-a purtat.

