Răspunsul ierarhului - 14 ianuarie 2021

54. D.U.

„Sărut dreapta! Îmi doresc să ajung ieromonah, ce sfaturi îmi puteți da?” (D.U.)

Doamne, ajută! Primul sfat ar fi să intri în mănăstire, sigur, dacă ţi-ai finalizat studiile teologice, şi să faci cele ale mănăstirii. Mult succes!

 

55. B.M.

„Sărut dreapta, Înaltpreasfinția Voastră! Numele meu este B. M. Vă rog să-mi iertați îndrăzneala, dar aș dori să vă întreb dacă există o normă internă data unei parohii prin care se interzice preotului paroh de a participa la însoțirea alaiului mortuar, de la casa decedatului la biserica de care aparține? Pentru a înțelege de unde vine această întrebare, vă expun următoarele: Pe data de 25 decembrie 2020, bunicul meu, I. V. G., în vârstă de 95 ani, a trecut la cele veşnice. Conform creștinilor ortodocși, se anunță preotul din parohia respectivă, dat fiind faptul că decesul a survenit datorită vârstei și nu vreunei boli. Parohia este a satului A. din comuna P., preot paroh fiind preotul G. V. Din cauză că dumnealui nu locuiește în sat, a fost sunat la telefon. Nu s-a putut lua legătura cu preotul, așa că a fost sunat dascălul din parohie. Acesta a venit la casa decedatului pentru a săvârși „slujba stâlpilor”.

Pe data de 26 decembrie, s-a luat legătura cu preotul, acesta fiind întrebat de fiica decedatului de slujba de înmormântare și toate cele rânduite. Părintele G. V. a anunțat familia că va oficia slujba normală la biserică și că nu va veni pentru a însoți decedatul pe drumul către cimitir. Motivul dumnealui: „Așa sunt normele de acum, din cauza pandemiei cu coronavirus”. Noi, familia, nu am putut să înțelegem această justificare din următoarele motive: cu doar două zile înainte de ajunul Craciunului, preotul G. a mers prin sat, aducând în case taina nașterii pruncului Iisus, moment în care s-a întâlnit fizic cu bunicul meu, acesta sărutând crucea și mâna părintelui; în data de 26 decembrie preotul G. a participat la slujba de înmormântare a unui enoriaș dintr-un sat învecinat, slujbă săvărșită cu 4 preoți. Întrebat fiind de ce într-un sat vecin poate participa la inmormântare, iar în parohia dumnealui nu, preotul a răspuns că „a fost invitat”. Menționez că, de-a lungul celor două zile, s-a insistat de către familie, vecini, cunoscuți pentru a îndupleca pe părintele G. Chiar a fost rugat să lase familia să invite un preot din altă parohie. Refuzul a fost categoric. Decedatul a fost dus la biserică însoțit doar de familie, fără dascăl sau preot. Am aflat că toată această situație durează din martie 2020, indiferent de motivului decesului, mortul fiind dus la cimitir fără preot și dascăl. Dat fiind cele expuse mai sus, lăsăm la latitudinea dumneavoastră pentru a judeca aceste fapte. Cu nădejdea că vom primi răspuns bun din partea Înaltpreasfinţiei Voastre, vă mulţumim cu deosebit respect!”

Stimată doamnă! Privind nemulţumirile dumneavoastră, părintele paroh G. V. ne-a declarat: „Începând cu starea de urgență din martie 2020, am fost obligați, prin lege, să oficiem slujbele cu maxim 8 persoane şi fără procesiuni la slujbele de înmormântare. Odată cu reintroducerea stării de alertă, din toamnă, am oficiat 5 slujbe de înmormântare în aceleași condiții impuse de legea stării de alertă nr.55/05/2020. Dintre cei decedați, 3 persoane au fost duse la biserică direct din spital – 1 persoană fiind decedată de Covid-19. Familiile altor 2 persoane care au decedat acasă au ridicat pretenții ca să facem procesiune normală, fapt ce nu s-a putut efectua datorită legislației. Starea de alertă, prin legea nr. 55/05/2020 la capitolul II – Măsuri sectoriale, secțiunea 1, art. 5, al. 3 specifică interzicerea organizării și desfășurării unor meetinguri, demonstrații, procesiuni... și a altor tipuri de întruniri cultural-științifice, sportive, religioase... De asemenea, aceeași lege interzice formarea grupurilor mai mari de 6 persoane care nu aparțin aceleiași familii și provin din localități diferite. (...). Da, este adevărat că am participat la înmormântarea mamei părintelui I. V dintr-un sat învecinat, însă fără ca să fi făcut parte din cortegiul funerar. (...) În parohia mea, eu am citit din lege în fața enoriașilor tot ceea ce ne interesează pe noi ca parohie și cetățeni. Pentru nediscriminare și uniformitate în condițiile actuale și datorită legii în vigoare încă, înmormântările trebuiau făcute la fel pentru toți enoriașii. (...) Ceea ce pot să vă spun este că slujba înmormântării s-a făcut la Sfânta Biserică de la A la Z, urmată de predică. Vă asigur că voi respecta în continuare legile statului și canoanele bisericești ...”. Aceasta este declaraţia părintelui şi, personal, mi se pare o atitudine de bun simţ, atât timp cât această hotărâre a fost luată de comun acord cu enoriaşii, în Consiliul parohial, încă de la debutul pandemiei. An binecuvântat!

 

56. M.H.

„Sărut mâna, părinte! Vreau să vin cu o completere la ceea ce v-am spus, nu este o ameninţare, este o realitate care se poate foarte uşor evita, lumea e foarte nemulţumită, toţi se întreabă ce se întâmplă şi ce va mai face preotul! Ţin să menţionez faptul că atunci când a venit în parohie, la noi era totul bine, slujeste foarte frumos, munceşte mult pentru biserică, a început o casă de prăznuire nouă şi noi ne-am bucurat, am ajutat foarte mult şi noi cu bani, muncă şi mâncare, ne bucuram că avem aşa un preot şi mergeam cu drag la sfânta biserică, până a început să ne elimine tradiţiile noastre, că la el în sat nu este aşa ceva! Vă întreb pe dumneavoastră dacă e aşa greu să menţii câteva tradiţii şi să mulţumeşti enoriaşii care ţi-au fost tot timpul alături!! Nu cred că este aşa greu să ieşi la mormânt când se face o pomenire, eu am citit undeva că paharul cu vin şi prescura ruptă pe mormânt, atât sunt ale mortului! VĂ MULŢUMESC PENTRU ÎNŢELEGERE!” (M.H.)

Stimată doamnă! Părintele dumneavoastră, aşa după cum v-am scris în răspunsul anterior, va respecta tradiţia locului. Însă aş să vrea să mai adaug că orice pomenire facem pentru cei adormiţi, fie la mormânt, fie în altă parte, este bineplăcută lui Dumnezeu. An binecuvântat!

Adăugați un comentariu