E.H.
„Sărut mâna, Înaltpreasfinţia Voastră! Sunt o credincioasă dintr-o parohie din judeţul Suceava. Am nevoie urgentă de ajutor pentru fratele meu care este rău chinuit de demonul beţiei de câţiva ani. Avem nevoie de un sfat, o îndrumare, pentru că ne sunt puse vieţile în pericol. (…) Mulţumim tare mult! Blagosloviţi şi iertaţi!” (E.H.)
Doamne, ajută! Rugăciunea în orice circumstanţă este suverană, însă cel cuprins de patima beţiei are nevoie de multă voinţă, de sprijin din partea celor apropiaţi şi de un duhovnic bun. Iar în cazul în care multa băutură i-a stricat sănătatea, are nevoie şi de un medic bun sau poate chiar de internare în centre specializate pentru tratarea unor astfel de dependenţe. Două astfel de centre se află la Bacău, Centrul pentru Sănătate Oxigen şi Centrul „Izvorul Tămăduirii”. Nu trebuie tratate doar efectele, ci trebuie identificată şi rădăcina patimii.
Din păcate, în cele mai multe cazuri, această patimă este ireversibilă şi a frânt extrem de multe destine.
Sărbători binecuvântate, cu linişte, pace şi nădejde în Dumnezeu!
N-A.C.
„Înaltpreasfinţite Părinte, binecuvântaţi! Eu mă numesc N. şi am 15 ani şi sunt elev la Seminarul Teologic (…) şi aş dori să vă cer un sfat duhovnicesc: cu ajutorul Bunului Dumnezeu, aş dori să devin preot. Ce sfaturi duhovniceşti mi-aţi putea da, Înaltpreasfinţite Părinte? Aştept răspunsul Înaltpreasfinţiei Voastre. Binecuvântaţi şi iertaţi!” (N-A.C.)
Doamne, ajută! Tinere, ca sfat, îţi aduc în atenţie cele 10 recomandări adresate celor de vârsta ta în capitolul „Cuvânt către tineri” din lucrarea „Familia şi filantropia – două instituţii divino-umane” apărută în anul acesta la Editura Crimca. El a fost postat în 5 octombrie şi pe pagina web, şi pe pagina Facebook a Arhiepiscopiei.
1. Însoţiți-vă cu Preamilostivul Dumnezeu şi cu sfinţii Lui pentru că numai dintr-o astfel de comuniune veţi putea dobândi bucuria încrederii în voi şi vă veţi putea înnobila zilele vieţii.
2. Nu râvniţi la roşcovele înstrăinării de Dumnezeu ca fiul risipitor (Luca 15, 13 şi 16), ci, dimpotrivă, sporiţi-vă dragostea faţă de Dumnezeu, faţă de părinţii voştri, faţă de semeni, dar mai ales faţă de cei care sunt în necazuri, suferinţe şi lipsuri, ajutându-i să se elibereze de tot ce le întristează viaţa. Bucuraţi-vă cu cei ce se bucură şi plângeţi cu cei ce plâng (Romani 12, 15).
3. Supuneţi-vă în integritatea voastră ‒ trup şi suflet ‒ unei asceze pe măsura şi vrerea lui Dumnezeu, pentru ca Dumnezeu să-Şi amintească de voi, aşa cum Şi-a amintit de Israel (Iezechiel 16, 60), de legământul Lui încheiat cu voi prin Taina Sfântului Botez, din zilele prunciei voastre, şi, totodată, rugaţi-L să vă vindece de infirmităţile sufleteşti şi trupeşti, „pentru că tot ce este în lume, adică pofta trupului şi pofta ochilor şi trufia vieţii, nu sunt de la Tatăl, ci sunt din lume” (I Ioan 2, 16).
4. Nu vă construiţi viitorul pe terenuri mlăştinoase, ca nu cumva edificiul vostru să se dărâme atunci când vă este lumea mai dragă şi nici să nu cereţi, tineri fiind, întocmai fiului risipitor, partea ce vi se cuvine de avere (Luca 15, 12), pentru ca nu cumva, risipind-o, să vă îndureraţi părinţii şi dascălii care vă veghează devenirea şi să fiţi ruşinaţi pentru că aţi purtat „ocara tinereţii” voastre (Ieremia 31, 19).
5. Construiţi-vă o tinereţe după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu; înfăşuraţi-vă viaţa în giulgiul de in curat al cuminţeniei, întocmai tânărului din Evanghelia lui Marcu, care „mergea după Hristos” (Marcu 14, 51), dar şi a celorlalţi apostoli şi ucenici, mucenici, mărturisitori şi cuvioşi care au lăsat toate (Matei 19, 27-29), într-o formă sau alta, şi au urmat lui Hristos.
6. Sporiţi-vă tinereţea prin lucrarea sfântă a Bisericii şi nu vă risipiţi averea, lăsându-vă vrăjiţi de mirajul unor lumi virtuale, precum odinioară fiii lui Israel şi ai lui Iuda, care au făcut numai rău înaintea lui Dumnezeu din tinereţile lor şi L-au mâniat cu faptele mâinilor lor (Ieremia 32, 30). Faceţi-vă pildă semenilor voştri cu cuvântul, ‒ „vorba voastră să fie totdeauna plăcută, dreasă cu sare (lipsită de trivialităţi, n.n.) ca să ştiţi cum trebuie să răspundeţi fiecăruia” (Coloseni 4, 6; Matei 5, 13) ‒, cu purtarea, cu dragostea, cu duhul, cu credinţa şi cu curăţia, pentru ca nimeni să nu dispreţuiască tinereţile voastre (I Timotei 4, 12).
7. Într-o societate cu moravuri puţin măsurate, este de datoria voastră să vă alegeţi prieteni de caracter şi serioşi, blânzi şi nobili, evlavioşi şi înţelepţi, după proverbul: „Spune-mi cu cine te însoţeşti ca să-ţi spun cine eşti”. „Nu vă lăsaţi înşelaţi, ‒ îl citează Sfântul Apostol Pavel pe Menandru (sec. al IV-lea î.Hr.) ‒, tovărăşiile rele strică obiceiurile bune” (I Corinteni 15, 33). Iar Solomon atrage atenţia asupra prieteniilor îndoielnice care, uneori, te trag în jos, nicidecum în sus: „Cel ce se însoţeşte cu cei înţelepţi ajunge înţelept, iar cel ce se întovărăşeşte cu cei nebuni se face rău”, adică devine fără minte (Pilde 13, 20).
8. Înmulţiţi-vă talanţii încredinţaţi vouă de Dumnezeu cu simţ de răspundere şi caracter, cu onestitate şi devotament; semănaţi în jurul vostru convingeri demne de luat în seamă şi daţi dovadă, întotdeauna, de seriozitate, perseverenţă şi, mai ales, de o înaltă responsabilitate în tot ceea ce vă este îngăduit să faceţi.
9. Convertiţi-l pe Saul din voi în Pavel, pentru că este la limita dizgraţiei să pari drept fără să fii, şi propovăduiţi-L neamurilor pe Hristos şi valorile Evangheliei Sale. Faceţi din viaţa voastră o doxologie adusă lui Dumnezeu! Ridicaţi-vă sus cu mintea şi cu inima şi revărsaţi-vă înaintea lui Dumnezeu sufletul în rugăciuni şi mulţumiri!
10. Fiţi statornici în împlinirea făgăduinţelor; îmbrăcaţi-vă în mantia desăvârşitei trăiri în Hristos şi în Biserica Sa, pentru a face o lume pe măsura şi vrerea Preamilostivului Dumnezeu.
Aşadar, având o tinereţe şi o viaţă pe măsura şi vrerea lui Dumnezeu, vei putea fi un foarte bun preot. Mult succes!
P.S. „Înaltpreasfinţite Părinte, când mai am o întrebare duhovnicească sau un sfat duhovnicesc, pot să vă scriu pe această adresă de email?”
Tinere, din partea mea, toată bunăvoinţa!
A.G.
„Înaltpreasfinţia Voastră, ţin să vă mulţumesc că aţi răspuns întrebării mele şi în acelaşi timp să vă zic că articolele la care dumneavoastra faceţi referire n-au nici o legătură cu numirile: la Biserica „Sfânta Înviere” au fost numiţi fii fostului protopop Irimia; la Biserica „Sf. Ioan Botezătorul” a fost numit un preot a cărui soacră îi curăţa cartofii lui IPS Pimen. La Biserica „Adormirea Maicii Domnului” a fost numit, deoarece plângea pe la A.S.R., ginerele pr. Nistoroaia (pr. Mera). La Biserica „Sf. Dumitru” a fost numit un ginere al pr. inspector Horga (pr. Florea); mai nou, are şi un ginere pe care l-aţi angajat în A.S.R. (pr. Duţuc). (Cam astea sunt „urgenţele”). Bineînţeles că exemplele ar putea continua.
Toate numirile astea mi se par nedreptăţi faţă de preoţii de la ţară, care în cizme de cauciuc construiesc biserici, case parohiale etc. Cred că merită mai mult respect.” (A.G)
Stimată doamnă, după cum v-am spus, ce-am găsit în eparhie legat de numirea preoţilor rămâne aşa cum am găsit. Nu se pot revoca numirile făcute de un alt ierarh, cu excepţia cazurilor de indisciplină sau de abateri canonice.
V.L.
„Sărut mâna, Înaltpreasfinţite Părinte Arhiepiscop Calinic! Rămânând oarecum în logica intrebării pe care v-a adresat-o A.G., vă deranjez şi eu cu o întrebare la care, de asemenea, vă rog să binevoiţi a răspunde: Cum intenţionaţi să procedaţi cu preoţii care fac naveta? Vă întreb din postura unei credincioase a unei parohii al cărei preot face naveta de la oraş la sat. În sat nu avem casă parohială, iar părintele şi familia lui locuiesc la oraş. Părintele este şi profesor de religie şi peste săptămână are ore la şcoală. Noi ţinem foarte mult la părintele nostru şi ne-am întrista să ştim că ar trebui să plece din sat. Săru’mâna! Cu respect!” (V.L.)
Stimată doamnă, deşi Statutul pentru organizarea şi funcţionarea Bisericii Ortodoxe Române prevede, la articolul 48:
„(1) Pe durata activității lor în parohie, preoții și diaconii sunt datori a locui în parohie, în case parohiale, acolo unde acestea există, sau în case închiriate, și au dreptul de folosință gratuită a unei anumite suprafețe de teren, proprietatea parohiei, aprobat de Centrul eparhial, şi
(2) Pentru asigurarea unei prezențe stabile a preotului (preoților) în parohie, acolo unde nu se află casă parohială, aceasta va fi construită, iar dacă nu sunt condiții pentru construire, Consiliul parohial va lua măsuri pentru achiziționarea unei case existente sau pentru plata chiriei locuinței preotului, până când se va construi casă parohială nouă”, eu voi fi înţelegător şi-i voi mai îngădui să facă naveta.
Sărbători binecuvântate!