Cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Calinic, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, Sectorul Cultural și Sectorul Patrimoniu din cadrul Centrului Eparhial Suceava în parteneriat cu Facultatea de Litere și Științe ale Comunicării a Universității „Ștefan cel Mare” din Suceava au organizat joi, 23 septembrie 2021, Simpozionul Internațional „Dostoievski şi filonul creştin de creaţie”. În cadrul acestei întruniri au fost prezentate diferite teme care l-au avut în centru pe Feodor Mihailovici Dostoievski, unul dintre cei mai importanți scriitori ruși, anul acesta împlinindu-se 200 de ani de la naștere și 140 de ani de la trecerea sa la cele veșnice.
Întâlnirea, desfășurată în Sala „Pimen Arhiepiscopul” a Centrului Eparhial Suceava, a debutat cu o rugăciune de binecuvântare și cu rostirea cuvântului de bun venit de către părintele Constantin Oprea, consilier cultural al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților. Părintele consilier a prezentat aspecte importante legate de viața și opera scriitorului rus, subliniind actualitatea scrierilor dostoievskiene. „Într-o societate suprasaturată de nonvalori și îmbâcsită de subiecte inutile, în aceste vremuri ale mediocrităţii, a lipsei de sentimente, a pasiunii pentru incultură, a lenei, a incapacităţii de a te apuca de treabă şi a dorinţei de a avea totul de-a gata, acest scriitor din secolul al XIX-lea este actual, iar prin scrierile sale se adresează și omului de astăzi. (…) Dostoievski descoperă cultura Duhului Sfânt, împărtăşită prin Sfinţii Părinţi, ai căror urmaşi sunt stareţii – părinţii duhovniceşti – iconizaţi în stareţul Zosima din «Fraţii Karamazov». Opera sa se naşte şi creşte în atmosfera duhovnicească a mişcării filocalice din secolele al XVII-lea – al XVIII-lea, când apar şi primele ediţii ale «Filocaliei» în limba slavonă, și care va avea ecou în cercurile intelectuale slavofile, mai ales asupra lui Dostoievski. Anul 2021 marchează 200 de ani de la naşterea marelui scriitor rus, dar și 140 de ani de la trecerea sa la cele veșnice, iar prin acest simpozion internațional, «Dostoievski şi filonul creştin de creaţie», dorim să se pună în valoare una dintre cele mai importante dimensiuni ale creaţiei dostoievskiene și să aducem în actualitate rolul jucat de marele scriitor Feodor Dostoievski pentru creștinismul din Sud-Estul Europei, rol ce nu poate fi ignorat, datorită profunzimii meditației sale și a rugăciunii sale literare.”
Moderatorul evenimentului, transmis online pe pagina oficială de Facebook a Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, a fost domnul lector univ. dr. Călin Horia Bârleanu de la Universitatea „Ștefan cel Mare” din Suceava.
Directorul Centrului Rus de Știință și Cultură din București, domnul Mikhail Davydov, a deschis lucrările simpozionului cu studiul „Dostoievski ca un simbol al literaturii ruse în străinătate”. Domnia sa a vorbit despre moștenirea pe care a lăsat-o Dostoievski, operele sale fiind cele mai reprezentative pentru literatura rusă. „Anul acesta aniversăm 200 de ani de la nașterea lui Dostoievski, marele scriitor care a formulat principiile fundamentale ale vieții spirituale a omului, gânditorul profund care a descris fracturile sociale și spirituale ale societății ruse și care a reușit să exprime tensiunea în situații limită. (…) Cu toate opiniile sale ideologice și estetice contradictorii, marele umanist a sădit în conștiința generațiilor următoare ideea că Frumusețea va salva lumea. (…) Dostoievski a fost și va fi copilul relevant al literaturii ruse.”
Despre „Viziunea religioasă a lui Dostoievski. O recitire contemporană” a vorbit doamna conf. univ. dr. Camelia Dinu, membră a Departamentului de Filologie Rusă și Slavă, Facultatea de Limbi și Literaturi Străine, Universitatea din București. În cazul prezentării au fost evidențiate trăsăturile scriitorului și ale operei sale, punându-se accent pe aspectele de natură religioasă „Ca în cazul oricărui mare scriitor, figura lui Dostoievski nu a fost scutită de eroizare și mitologizare și, în aceeași măsură, de contestare și blam. Dostoievski are reputația unui filosof remarcabil (deși neafiliat vreunui curent, este considerat precursorul existențialismului european), a unui creator profund religios, susținător al valorilor ortodoxe, dar și a unui scriitor psihotic, cu impulsuri sadice, care explorează laturile tenebroase ale sufletului uman. Dostoievski privește direct în haosul ființei, căutând reminiscențele armoniei pierdute și crezând în posibilitatea restaurării ei. Autorul expune cu îndemânare metafizica sufletului (rus și universal) și pune întrebări majore prin vocea fiecărui personaj. În mai toate situațiile, eroul trece printr-un proces de purificare morală și spirituală. Acest proces deschide și susține problematica religioasă în opera lui Dostoievski. În aceeași măsură, problematica religioasă este una dintre direcțiile de cercetare care îl mențin în actualitate pe Dostoievski.”
Domnul prof. univ. dr. Leonte Ivanov, de la Catedra de Slavistică „Petru Caraman” a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, a susținut prelegerea intitulată „Corespondența scriitorilor ruși ca sursă pentru înțelegerea operei lui Dostoievski. Despre păcat”. Domnul profesor a vorbi despre „explicația recurenței păcatului pe marginea scrisorilor schimbate, după ieșirea din lume a lui Feodor Mihailovici, între doi contemporani ai săi, care n-au rămas indiferenți nici la spiritul polemic, propriu autorului omagiat, nici la gloria de care s-a bucurat acesta, îndeosebi în ultimele două decenii de viață.”
„Sindromul Dostoievski sau psihopatologia actului mistic creator” a fost lucrarea prezentată de doamna prof. dr. Emanuela Macovei din Târgu Neamț. Dumneaei a vorbit despre aspectele psihologice, sociale și spirituale ale romanelor marelui scriitor. „Întreaga operă dostoievskiană este un dialog cu Dumnezeu, o luptă a unui suflet chinuit de boală și neajunsuri de tot felul, religiozitatea fiindu-i întipărită încă de la o vârstă fragedă de către mama sa. Geniul său literar și sâmburele credinței au crescut într-un trup fragil și bolnăvicios, născând comoara spirituală pe care scriitorul a dăruit-o omenirii. Anii de detenție i-au șubrezit și mai mult trupul, societatea imorală și socialismul ateu, indiferentismul religios l-au făcut să se simtă incompatibil cu lumea în care trăia, dar l-au întărit sufletește, conducându-l către întâlnirea cu Dumnezeu. Mai ales în perioada deportării în Siberia se știe că a studiat profund Sfânta Scriptură. Chiar își dorea să scrie o a cincea evanghelie. Tot aici, boala sa nervoasă de care suferea de mult timp a căpătat forma ei definitivă, epileptică. O formă rară a bolii, cu valențe mistice, ascunse, numită de specialiști epilepsie extatică. O boală cu trăiri speciale, care te aduce într-o armonie desăvârșită cu tine însuți și cu Universul. Personajul principal al unuia dintre cele mai cunoscute romane dostoievskiene – prințul Mîșkin din Idiotul – are asemenea trăiri, în crizele sale în care simte plenitudinea vieții, asemenea autorului. Personajele sunt prelungiri ale sufletului său, în care Creatorul luptă cu cel viclean. Opera sa afirmă faptul că suferința spirituală este mult mai grea decât suferința organică. Bolile spiritului sunt consecințe ale lipsei unei vieți spirituale.”
Doamna conf. dr. hab. Ludmila Bejenaru de la Catedra de Slavistică „Petru Caraman” a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași le-a vorbit participanților la simpozion pe tema: „Testamentul literar al lui Dostoievski despre vocația profetică a lui A. S. Pușkin”. A fost adus în atenție discursul marelui Dostoievski despre A. S. Pușkin, susținut public în data de 8 iunie 1880, la Moscova, în cadrul unei adunări festive, organizată de Societatea iubitorilor literelor rusești, moment în care era dezvelit monumentul lui Pușkin și publicat, drept capitol, în «Jurnal de scriitor» (Ediție lunară, număr unic pentru 1880, august). «Viziunea lui Dostoievski asupra operei marelui poet este reprezentată pentru posteritate prin aprecierile minuțioase și substanțiale, în care autorul «Demonilor» nu numai că a proclamat/definit semnificația profetică a operei lui Pușkin pentru Rusia, iar pe scriitorul însuși ca pe un fenomen profetic. (…) Discursul lui a adunat o audiență foarte diversă. În cadrul acelei adunări mai vorbiseră Turgenev, Ostrovski, Ivan Aksakov, dar numai discursul lui Dostoievski a lăsat o impresie care, probabil, nu a fost în literatura rusă nici înainte, nici după. Ei au aplaudat cuvintele lui Dostoievski despre venirea poporului rus, care va putea în cele din urmă să «rostească ultimul cuvânt de mare armonie comună, consimțământul final fratern al tuturor triburilor, conform legii Evangheliei lui Hristos». Acest lucru, evident, este ceea ce a captivat pe toată lumea la 8 iunie 1880.”
În continuare, doamna conf. univ. dr. Marina Vraciu de la Facultatea de Litere, Departamentul de Limbi și Literaturi Străine, Catedra de Slavistică, a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, a prezentat studiul „Un model (și) pentru Feodor Mihailovici Dostoievski (1821-1881): viața Sfântului Cuvios Serghie din Radonej”. Doamna Vraciu a subliniat: „Opera clasicului rus este centrată pe valorile creștine, valori prezente în viața sa din copilărie, când familia sa făcea pelerinaje la Mănăstirea Sfintei Treimi a Sfântului Serghie din Radonej. «Cine vrea să înțeleagă Rusia trebuie să înțeleagă Lavra (Sfintei Treimi), iar pentru a pătrunde în Lavră, se impune să privești cu atenție la întemeietorul ei, recunoscut ca sfânt încă din timpul vieții, minunatul stareț, sfântul Serghie, după cum dau mărturie contemporanii săi», nota părintele Pavel Florenski (1882-1937). Modelul sfinților a constituit pentru Dostoievski un ideal prin lucrarea și opera părinților Teodosie Pecerski, Serghie din Radonej, Nil Sorski, Tihon Zadonski, a părinților de la Optina, fiind proiectat în personajele romanelor sale.”
Domnul conf. univ. dr. Gabriel Mardare de la Universitatea „Vasile Alecsandri” din Bacău a sustinut lucrarea cu titlul „Între Egologie şi Teologie. «Umbra» lui Dostoievski în Caietele lui Cioran”. Domnul profesor a vorbit despre felul în care Emil Cioran se raportează asupra culturii și implicit asupra literaturii ruse, evidențiind totodată și faptul că în opera lui Cioran se regăsește influența dostoievskiană.
Reacțiile din partea publicului prezent online nu au întârziat să apară. „Dostoievski nu putea fi înțeles de contemporani, pentru că era diferit. Sensibilitatea lui, depresia lui, îl făceau diferit. Distorsiunea realității nu putea fi înțeleasă pe atunci de oricine. Poate nici acum. Așa zisa relație cu acea fetiță probabil era izvorâtă doar din imaginația lui, ce provine din acel episod neplăcut din copilărie. Lucruri neînțelese de contemporani.” V. N.
La final, în semn de prețuire și recunoștință pentru activitatea desfășurată și pentru participarea la acest simpozion internațional, cei care au susținut prelegeri în cadrul evenimentului și domnul Teodor Afanasov, preşedintele Camerei de Cooperare Economică şi Culturală Româno-Rusă au primit din partea Înaltpreasfințitului Părinte Calinic, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, Ordinul „Sfântul Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava”, întrucât au urmat exemplul oferit de „tânărul înțelepțit de Dumnezeu, care și-a îndeplinit cu devotament slujirea sa și și-a fundamentat credința ortodoxă pe înțelegerea Evangheliei, mărturisind-o curajos semenilor săi prin faptă și cuvânt”.
Domnul Mikhail Davydov a oferit gazdelor un album despre Kremlinul Moscovei, centrul cultural rus, iar domnul prof. univ. dr. Leonte Ivanov a dăruit primul volum din „Scrisorile lui Dostoievski”.