Sfintele Vase

Sfântul Potir

Sfântul Potir este un vas liturgic de forma unui pahar sau a unei cupe cu picior. Este un obiect sfânt în care se pune vinul amestecat cu apă pregătit la proscomidie. Prin sfințirea din cadrul Sfintei Liturghii acestea devin Sângele Mântuitorului Hristos din care se împărtășesc slujitorii și credincioșii. În trecut, denumirea „potirion” se referea mai mult la conținut, adică la vinul euharistic. Plecând de la importanța lucrării deservite,  Sfinții Părinți și scriitorii bisericești i-au dat potirului cele mai alese denumiri: sfânt, mistic, duhovnicesc, împărătesc, mântuitor ș. a. (Pr. Prof. Dr. Ene Braniște, prof. Ecaterina Braniște, Dicționar enciclopedic de cunoștințe religioase, Editura diecezană Caransebeș, 2001, p. 378).

Impărtăşirea dintr-un singur Potir a creştinilor unei comunităţi euharistice a fost văzută dintotdeauna ca un simbol al unităţii şi comuniunii în Hristos a tuturor membrilor acelei comunităţi.

Acest vas, a fost întrebuințat de către Domnul Hristos la Cina cea de Taină, când a instituit Taina Sfintei Euharistii: „Și luând paharul și mulțumind, le-a dat, zicând: Beți dintru acesta toți” (Matei 26, 27), iar Sfinții Apostoli l-au folosit și ei, urmând pilda Mântuitorului.

Sfântul Potir prefigurează atât paharul de la Cina cea de Taină, cât și paharul în care, după o tradiție, Sfântul Ioan Evanghelistul ar fi strâns sângele curs din rănile Mântuitorului la răstignirea Lui pe sfânta cruce (Pr. Ene Braniște – Ghenadie Nițoiu – Gheorghe Neda, Liturgica teoretică, Editura Credința Noastră, București, p. 121).

Întrebuințarea exclusivă a Sfântului Potir de către slujitorii hirotoniți ai Bisericii a fost statornicită de către sfintele canoane, precum canonul 25 al Sinodului de la Laodiceea (343), care arată că: „Nu se cuvine ca un slujitor inferior să ofere Sfânta Pâine și nici să binecuvinteze potirul” (Arhid. Ioan N. Floca, Canoanele Bisericii Ortodoxe, Sibiu, 2005, p. 245).

Pentru importanța pe care o are, credincioșii îl confecționează din metale prețioase, aur sau argint aurit. Totdodată, din evlavie, împărații și creștinii înstăriți dăruiau bisericilor vase și odoare făcute din metal prețios. Unele din ele se mai păstrează la muzeele mănăstirilor voievodale.

 

Sfântul Disc

Sfântul Disc este un vas în formă de taler sau tipsie cu picior, din argint sau alt metal, de obicei aurit (Pr. Ene Braniște – Ghenadie Nițoiu – Gheorghe Neda, Liturgica teoretică, Editura Credința Noastră, București, p. 122). Acesta este un vas pereche cu Sfântul Potir.

La Proscomidie, Sfântul Agneţ simbolizează pe Mântuitorul Hristos, iar miridele pe Maica Domnului, pe sfinţi şi pe toţi cei ce sunt pomeniţi, vii sau adormiţi în Domnul. De aceea, pe Sfântul Disc avem imaginea deplină a Bisericii din cer (biruitoare) şi de pe pământ (luptătoare).

Pe acest obiect liturgic se așează Sfântul Agneț. Acesta reprezintă patul (năsălia) pe care Iosif și Nicodim au așezat trupul Domnului, după coborârea Lui de pe Cruce și ducerea la groapă, (Pr. Prof. Univ. Dr. Ene Braniște, Liturgica specială, Ed. Basilica, București, 2016, p. 394) iar forma rotundă, închipuiește cerul (Pr. Ene Braniște – Ghenadie Nițoiu – Gheorghe Neda, Liturgica teoretică, Editura Credința Noastră, București, p. 122), după cum ne învață Sfântul Simeon, Arhiepiscopul Tesalonicului: „Discul închipuie Cerul, și pentru aceea este rotund și cuprinde pe Stăpânul Cerului… (Sfântul Simeon, Arhiepiscopul Tesalonicului, Tratat asupra tuturor dogmelor credinței noastre ortodoxe, după principii puse de Domnul nostru Iisus Hristos și urmașii Săi, traducere de Toma Teodorescu, Vol. I, Editura Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, Suceava, 2002, p. 136).

Steluța (Zveazda)

Steluța constă din două benzi metalice curbe, unite la mijloc de un șurub având deasupra Sfânta Cruce sau o steluță metalică. (Pr. Petre Vintilescu, Liturghierul explicat, Editura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă, București, 1972, p. 134).

Aceasta se așează pe sfântul disc și ne aduce aminte de steaua care s-a arătat la Nașterea Mântuitorului și i-a călăuzit pe magi spre peștera din Betleem: Și iată steaua pe care o văzuseră în Răsărit mergea înaintea lor, până ce a venit și a stat deasupra, unde era Pruncul (Matei 2, 9). (Pr. Prof. Univ. Dr. Ene Braniște, Liturgica specială, Ed. Basilica, București, 2016, p. 392).

Un alt simbolism al steluței este legat de atingerea acesteia de cele patru părți ale Sfântului Disc, la ecfonisul „Cântarea de biruință cântând, strigând, glas înălțând și grăind”, aceasta reprezentând cântarea celor patru îngeri din viziunea Sfântului Apostol și Evanghelist Ioan, înfățișată în cartea Apocalipsei 4, 6-8 (Pr. Vasile Mitrofanovici, Liturgica Bisericei Ortodoxe. Cursuri universitare, Editura Consiliului Eparhial Ortodox Român din Bucovina, Cernăuți, 1929, p. 568).

 

Bibliografie

1. Pr. Prof. Dr. Ene Braniște, prof. Ecaterina Braniște, Dicționar enciclopedic de cunoștințe religioase, Editura diecezană Caransebeș, 2001.
2. Pr. Ene Braniște – Ghenadie Nițoiu – Gheorghe Neda, Liturgica teoretică, Editura Credința Noastră, București.
3. Arhid. Ioan N. Floca, Canoanele Bisericii Ortodoxe, Sibiu, 2005.
4. Pr. Prof. Univ. Dr. Ene Braniște, Liturgica specială, Ed. Basilica, București, 2016.
5. Sfântul Simeon, Arhiepiscopul Tesalonicului, Tratat asupra tuturor dogmelor credinței noastre ortodoxe, după principii puse de Domnul nostru Iisus Hristos și urmașii Săi, traducere de Toma Teodorescu, Vol. I, Editura Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, Suceava, 2002.
6. Pr. Petre Vintilescu, Liturghierul explicat, Editura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă, București, 1972.
7. Pr. Vasile Mitrofanovici, Liturgica Bisericei Ortodoxe. Cursuri universitare, Editura Consiliului Eparhial Ortodox Român din Bucovina, Cernăuți, 1929.

Prof. Chiriac Pavel

Secretar în cadrul sectorului Misiune Pastorală și Actualitate Creștină