Răspunsul ierarhului – 29 martie 2022

raspunsul_ierarhului_cu_email_7
„Doamne, ajută! Înaltpreasfințite Părinte Arhiepiscop Calinic, aș avea o întrebare, dacă nu ar fi cu supărare. Vă rog să-mi explicați unde se vorbește despre ortodoxie în Sfânta Scriptură? Vă mulțumesc!”
I. B.

Doamne, ajută! Biserica de la început se numea „Biserica lui Dumnezeu” (Fapte 20, 28), expresie care, de altfel, a fost păstrată și de Părinții Apostolici, și de urmașii lor, între care Tertulian, Origen, Ciprian al Cartaginei. Numai că, în timp, cerințele confesionale au determinat precizarea că mărirea („doxa”) lui Dumnezeu, prezentată de Mântuitorul Iisus Hristos, trebuia ținută și urmată „drept”, folosind cuvântul grecesc „orthos”; cu scumpătate, spune Sfântul Apostol Pavel  (Galateni 2, 14; II Timotei 2, 15). Sfântul Iustin Martirul și Filosoful susține combinarea celor două cuvinte „orthos” și „doxa” în „ortodox”. Sfântul Clement Alexandrinul folosește verbul „orthodoxaxin” – a preamări corect, iar Origen elaborează substantivul „ortodoxia”, care se traduce „dreapta credință” sau „dreapta mărire”. Termenul a fost folosit de Sfinții Părinți la toate Sinoadele Ecumenice, care au fost numite „sinoadele ortodocșilor”, iar participanții au fost numiți „stâlpii ortodoxiei”. Însă înțelesul duhovnicesc al Ortodoxiei ni-l lămurește Însuși Mântuitorul Iisus Hristos în marea Sa cuvântare de despărțire, când a spus: „Eu sunt Calea, Adevărul și Viața” (Ioan 14, 6). Ortodoxia este învățătura lui Hristos, legătura vie a omului cu Dumnezeu, în Iisus Hristos; Ortodoxia este cea care păstrează tezaurul apostolic al credinței nezdruncinat de reforme și contra reforme! Pace și bucurie!

„Înaltpreasfințite Părinte, de mică stau în zona Mănăstirii Sfântul Ioan și am o bucurie unică anual, să particip în noaptea sfântă la slujba de Înviere și ulterior de sfințire a coșului. Am aproape 40 ani și din 1989 anual am mers cu coșul la sfințit la Sfânt, cu excepția unui singur an în care Doamne Doamne a avut pentru mine rezervată o mică lecție.

Anul trecut, din păcate, am plecat aproape plângând după sfințirea coșului, tristă și dezamăgită.

Anul trecut nu s-a mai păstrat partea de tradiție care era făcută în fiecare an, cel puțin din 1989 până în 2020 – acela de a pune coșurile enoriașilor pe aleea bisericii și în afara ei, cu lumânările aprinse la fiecare coș. Această tradiție, prin ochii mei, reprezenta calea către Domnul nostru Iisus Hristos.

În anii anteriori, când erau mulți credincioși care veneau cu coșul la sfințit – există o întâlnire între coșuri la semaforul de la bibliotecă – coșurile de la Biserica Trei clopote cu coșurile de la Sfântul Ioan. Probabil în arhiva bisericii găsiți fotografii cu evenimentele din anii trecuți. Din păcate, în ultimii ani nu s-au mai produs aceste întâlniri, însă aleea de coșuri era lungă în fiecare an.

Nu am înțeles de ce s-a schimbat această tradiție și de ce a trebuit să înghesuim toate coșurile pe niște mese și să anulăm frumoasa tradiție pe care o aveam anual, însă îmi doresc să revenim la vechea tradiție.

Nu știu dacă veti lua în seamă rugămintea mea, de a reveni la tradiția anterioară, însă cred cu tărie că  trăirea evenimentului și ambianța creată de șiragul de coșuri și felul în care oamenii se întâlnesc cu Dumnezeu în acele momente este unic.

Vă mulțumesc și apreciez că există această posibilitate de a lua legătura cu dumneavoastră. Nu sunt nici pe departe un exemplu în cadrul credincioșilor (probabil se vede asta și din exprimare), dar îndrăznesc să vă adresez această rugăminte.

Vă urez multă sănătate și vă felicit pentru toate lucrurile frumoase pe care le-ați făcut pentru comunitatea care vine la mănăstire.

Sper ca odată cu acțiunile dumneavoastră, ușor-ușor să vină mai mulți tineri în biserică și oameni de vârsta mea, care au ajuns să își piardă din încrederea în Biserica Ortodoxă.

Cu mult respect, unul dintre enoriașii păcătoși.

Doamne, ajută!”

C. C.

Doamne, ajută! Din păcate, în ultimii doi ani anumite tradiții au fost date peste cap de pandemia care pare fără de sfârșit. Anul acesta, dacă vor fi coșuri așezate pe aleile din curtea mănăstirii, fiți încredințată că se vor sfinți acolo unde vor fi. Să ne ajute Dumnezeu să nu apară alte interdicții! Pace și bucurie!