Răspunsul ierarhului – 10 martie 2023

raspunsul_ierarhului_cu_email_7

„Binecuvântați, Înaltpreasfințite Părinte Calinic!

  1. Prin „păcatele tinereţilor mele şi ale neştiinţei mele nu le pomeni” putem înțelege că în tinerețe săvârșim mai multe păcate?
  2. Dacă familia crede foarte mult în Dumnezeu, dar se spovedește foarte rar, putem doar să ne rugăm pentru ei?
  3. Cum putem scăpa de patima mândriei, adică dacă nu ne considerăm cu adevărat cei mai păcătoși oameni? Știm că avem foarte multe păcate, dar ne comparăm cu alții pe care îi considerăm mai păcătoși, chiar dacă știm că este foarte greșit?

Vă mulțumesc anticipat și vă doresc sănătate întru Hristos!”

I.R.

Doamne, ajută!

Este vers de psalm (Psalmii 24, 7), prin care David cere lui Dumnezeu să nu-i socotească păcatele tinereților și ale neștiinței; cele trei păcate sunt: 1. numărarea poporului împotriva voii lui Dumnezeu, 2. păcatul uciderii și 3. al desfrâului.

În tinerețe, dacă nu este o tinerețe ținută sub control, poți săvârși păcate de care să te rușinezi toată viața; mai ales că suntem lipsiți de experiență, iar viața duhovnicească nu este întotdeauna intensă. Să nu fie!

  1. Dacă membrii unei familii se spovedesc foarte rar, înseamnă că se și împărtășesc foarte rar, ceea ce nu este bine. Biserica recomandă împărtășania măcar în cele patru posturi de peste an, iar un credincios adevărat ar trebui să împlinească acest îndemn. Certificatul de Botez este important, dar nu suficient pentru mântuirea credinciosului.
  2. Mândria este imaginea căderii în sus și face parte dintre cele 7 (după unii Sfinți Părinți, 8) păcate de moarte. Mândria, despre care am scris în lucrarea „Meditații filocalice”, apărută la Editura Cantes, în 2001, te înstrăinează de Dumnezeu, surpă sufletul, te izolează, te face egoist și pătimaș.

La Sfinții Părinți filocalici, începutul mândriei este sfârșitul slavei deșarte, mijlocul, ura aproapelui, iar sfârșitul este tăgăduirea ajutorului lui Dumnezeu.

Mândria conjugată cu slava deșartă naște trufia – trâmbița căderii. Și, ca să vă răspund la întrebare, scăpăm de mândrie prin smerenia născută din credința in Dumnezeu, din blândețe și dragoste. Închei prin a vă spune că smerenia deschide calea vieții veșnice și îl urcă pe om la cer!

Post binecuvântat!

„Doamne, ajută!

Când nu o să mai puteți, o să demisionați ca PS Ioan Mihălțan sau o să rămâneți în funcție, precum …..?

Cum a putut încasa …… salariul pentru o muncă pe care nu a prestat-o? Aici, PF Daniel zicea că …….”

A.D.

Doamne, ajută!

Vă asigur că atunci voi lua cea mai potrivită hotărâre pentru binele și lucrarea Bisericii.

Cât despre a doua întrebare a dumneavoastră, cel adus în discuție a luat salariul, dar nu a luat pensia, care era sensibil egală cu salariul. Așadar, Statul nu a pierdut. Și, la urma urmei, cele două secularizări ale bunurilor Bisericii, din timpul lui Cuza și din timpul comunismului, oferă Statului suficiente posibilități ca în astfel de situații să nu rămână perdant.

Post binecuvântat!