„Înaltpreasfințite Calinic, din cunoștințele Înaltpreasfinției voastre, are voie vreun papistaș sau vreo femeie cu capul descoperit să predice în Liturghie din fața amvonului?
Și mai ales să fie aplaudați?
Dacă nu, cui pot să reclam pentru a fi luate măsuri? Învinuirea o are jumătate de Sinod și anumiți episcopi.”
Doamne, ajută!
Sunt situații și situații. Dacă preoții ortodocși slujesc în bisericile lor, așa cum se întâmplă în străinătate, au voie. Sau atunci când un prelat catolic se află în vizită la invitația vreunui ierarh ortodox, este firesc să adreseze un cuvânt, în care să evoce frumusețile Ortodoxiei, așa cum a făcut-o cândva Papa Ioan Paul.
Pace și liniște sufletească!
„Doamne, ajută!
Vă rog să nu vă supărați pentru următoarea curiozitate.
Observ în mediul online parohii din județul Suceava în care preoții cer constant bani, prin sate și prin postări, pentru construirea unor biserici noi, în localități aflate pe cale de dispariție — și nu o spun eu, ci chiar primăriile, care urmează să fie comasate în curând.
Am observat că unii preoți au fost ajutați de către dumneavoastră prin construirea unor paraclise de lemn, care deservesc foarte bine micile comunități și noile cartiere din care fac parte credincioșii.
De ce există această ambiție atât de mare de a construi biserici mari, din zid?
Situația economică din România este dificilă, oamenii au sărăcit, iar numărul creștinilor practicanți care participă constant la slujbe nu este atât de mare încât să justifice construirea unor lăcașuri de cult atât de mari.
De exemplu, îl văd pe …, foarte activ pe rețelele sociale, cerând în permanență bani pentru un nou lăcaș de cult. Am participat însă la slujbe acolo, iar biserica de lemn — acel paraclis frumos din … — nu este niciodată plină. De Florii au fost mai mulți oameni, dar fiind vreme frumoasă, au putut sta și afară. În rest, care este justificarea? Chiar nu o înțeleg.
Care este rostul construirii a două biserici într-un cartier obișnuit, aflat și la distanță mare de alte cartiere? Nu vorbim despre o zonă unde să vină foarte mulți oameni din alte părți.
Nu înțeleg de ce acești preoți se apucă de construcții noi, în condițiile în care au deja biserici frumoase din lemn, tip paraclis, primite prin donații și care nu se umplu niciodată de enoriași. Care este motivul sau justificarea pentru a avea două biserici una lângă alta?”
Doamne, ajută!
Ceea ce vă pot spune este faptul că majoritatea monumentelor UNESCO din Bucovina, dar și a celor care fac parte din lista monumentelor, au fost construite în anturajul unor bisericuțe din lemn sau chiar pe locurile acestora. Dacă gândeau în aceeași perspectivă ctitorii lor, că nu sunt necesare comunității, astăzi nu am mai fi avut aceste valoroase monumente.
Fiecare biserică își are rostul ei.
Pace și bucurie!
„Întrebare privind pregătirea duhovnicească înainte de cununie și botez.
Sărut-mâna! Binecuvântați!
Aș dori să vă adresez, cu respect, o întrebare legată de Taina Cununiei și de pregătirea duhovnicească a tinerilor care ajung să se căsătorească în Biserică.
Trăim într-o perioadă în care mulți dintre tineri, deși sunt botezați și se declară creștini ortodocși, nu au întotdeauna o viață bisericească constantă. De multe ori, apropierea de Biserică rămâne mai ales la momentele importante din viață — botez, cununie, înmormântare — iar legătura cu un duhovnic și spovedania regulată lipsesc, uneori din lipsă de îndrumare sau de obișnuință.
Pornind de la această realitate, mă întreb dacă nu ar fi de folos o atenție mai mare acordată pregătirii sufletești înainte de cununie. Există poate tineri care ajung la această Sfântă Taină după o perioadă mai lungă în care nu au mers constant la biserică sau fără să se fi spovedit de mult timp. Unii au locuit împreună înainte de căsătorie și nu conștientizează întotdeauna pe deplin anumite aspecte ale vieții creștine, neavând o îndrumare duhovnicească apropiată.
În opinia mea, cred că ar fi benefic dacă înainte de cununie, preotul ar avea o discuție mai amplă cu viitorii soți și i-ar îndruma spre spovedanie și spre o pregătire sufletească potrivită pentru începutul vieții de familie.
La fel și în cazul nașilor de botez. Există situații în care doi tineri botează împreună un copil, devenind astfel cumetri, iar mai târziu ajung să se căsătorească între ei. Din câte înțeleg, aceste aspecte nu sunt întotdeauna lămurite din timp, deși țin de rânduiala bisericească și ar fi bine să existe claritate înainte de săvârșirea Tainelor.
De aceea, vă întreb cu respect, dacă s-ar putea transmite un îndemn către preoți pentru a acorda o mai mare atenție și acestor aspecte pastorale, importante pentru viața duhovnicească a tinerilor?
Mă refer la un pliant scris de dvs., tipărit și dat parohiilor din județ, pliant oferit viitorilor nași de botez/ cununie cât și viitorilor miri, oferind indicații religioase specifice, de pus în practică. Ar fi bine de găsit și la pangar, de cumpărat, pe viitor.
Astfel, rânduielile și îndemnurile scrise ar fi aceleași pentru fiecare parohie, fără alte interpretări personale.
Am citit din cărțile dumneavoastră, din cuvintele la zilele sfinților și a sărbătorilor, mi-au plăcut foarte mult și cred că veți face o treabă excelentă și în acest sens.
Vă mulțumesc anticipat pentru timpul acordat și pentru răspuns.”
Doamne, ajută!
Din câte știu, preoții se ocupă de catehizarea celor la care faceți referire, iar la nivel de eparhie s-au trimis cărți și broșuri în acest sens. Așadar, viitorilor nași, respectiv miri nu le rămâne decât să-i caute pe preoți spre a pune în ordine ceea ce ar putea fi în dezordine. Educarea și catehizarea decât dacă există deschidere.
Pace și bucurie!
„Înaltpreasfințite Părinte Calinic, vin cu o întrebare către dumneavoastră. Nu v-am mai deranjat de mult timp, vă rog să-mi răspundeți sincer!
De ce, Înaltpreasfințite Părinte Calinic, nu se ia o decizie fermă împotriva domnilor Vasile Bănescu, Adrian Papahagi și Teodor Baconschi? Văd că aceștia atacă în mod constant Biserica Ortodoxă din interior. Dacă sunt filo-papiști, să se ducă la ei și să ne lase în pace! O atacă în legătură cu data Sfintelor Paști, cu Crezul și cu altele. Ce se așteaptă la nivelul Sfântului Sinod? Ca acești oameni să-și impună ideile, iar noi să schimbăm Sfânta Ortodoxie după placul unor pseudo-intelectuali filo-papiști?!
De ce nu sunt excomunicați acești oameni? De ce sunt tolerați atât de mult? Au vreo influență în Biserică, de nu-i pune nimeni la punct?!
Ce discutați acolo, în Sinod? Astfel de probleme nu discutați? Sfinții Părinți din vechime erau mai curajoși: tăiau răul de la rădăcină, nu negociau cu el…
Ce se vrea cu Ortodoxia românească? Chiar nu mai avem puțină demnitate și „mândrie” ortodoxă? Au ajuns să facă toți inovaționiștii ce vor în Biserică, iar la nivel sinodal nu se ia nicio măsură mai drastică?!
Iertați-mă!”
Doamne, ajută!
Nimeni nu poate îngrădi libertatea de exprimare a omului, nici chiar Dumnezeu.
Pace și liniște sufletească!