- Amintește-ți că Ziua Copilului nu aparține exclusiv copiilor, ci ea este și o zi a adulților care își amintesc de propria copilărie și își asumă rolul de ocrotitori, nu doar de administratori ai vieții.
- Sărbătorește liturgic Ziua Internațională a Copilului, căci istoria ei arată că a fost nevoie de războaie, foamete și suferință, ca lumea să recunoască faptul că trebuie protejat în mod explicit copilul.
- Nu-l învăța pe copil frica, fiindcă aceasta naște robi, nu oameni liberi; cel care primește copilul, începutul prin care Dumnezeu Își arată încrederea în lume, se apropie de Împărăția Lui cea veșnică.
- Nu cere copilului mai mult decât poate purta, știind că sufletul lui firav se frânge sub poveri mari, iar calitatea lumii de mâine este deja decisă de felul în care el trăiește astăzi.
- Crește-l pe copil cu dragoste, cu răbdarea de a fi lăsat să fie, întrucât creșterea forțată seamănă cu rodul care se coace înainte de vreme și nu mai are gust.
- Învață-l rânduiala, deoarece prin modul în care creștem copilul ne arătăm viețuirea creștină mai limpede decât prin cuvinte; acolo unde lipsesc grija, educația și siguranța, copilăria se scurtează.
- Păstrează-ți gândul, cuvântul și fapta curate înaintea copilului tău, pentru că abuzul începe adesea acolo unde atenția dispare, oboseala devine normă, iar relația este înlocuită de obiecte.
- Nu-ți lăsa copilul singur în lume, el fiind începutul unei veșnicii personale; educația pe care i-o oferi arată cât de mult prețuiești omul ca taină și viața ca dar.
- Fii măsura dreptății copilului tău, căci el se așază în lume prin cei care îl primesc; dacă este primit cu pace, aceasta devine limba lui, iar dacă este primit cu neliniște, neliniștea îl învață să se apere.
- Nu uita că nu tu ești stăpânul copilului, ci doar slujitorul creșterii lui; tu îl porți o vreme, dar cel care îi hotărăște veșnicia este Dumnezeu.
