„Am fost și emoționat și trist și vesel, și bucuros și încrezător că Dumnezeu a făcut un dar atunci, prin Ciprian Porumbescu, poporului român. Anul Ciprian Porumbescu îl simt ca pe un omagiu pe care noi îl aducem memoriei lui Ciprian Porumbescu și în același timp o mulțumire lui Dumnezeu, că din sânul neamului a ieșit așa o nestemată. Chiar dacă poate nu se cade, am să spun că am și lăcrimat în timpul filmului și sufletul meu a vibrat de câte ori s-a cântat Tricolorul, Pe al nostru, steag sau Crai Nou.” – Astfel a fost descrisă seara zilei de ieri, 2 iunie 2023, de către unul dintre cei în ochii cărora au fost oglindite, prin intermediul unei producții cinematografice de excepție, fragmente din viața încărcată cu zbucium, dar și de binecuvântări, a marelui compozitor.
Cel care s-a remarcat prin contribuția pe care a adus-o muzicii întregii lumi, compozițiile sale evocând, între altele, sufletul satului bucovinean, dar și prin împlinirea misiunii patriotice pe care a desăvârșit-o prin nemăsurata dragoste față de neamul său, Ciprian Porumbescu, geniu al Baladei românești, este comemorat în acest an în întreaga țară, dar mai ales în Țara Fagilor, la Suceava, pe meleagurile natale.
În ziua prăznuirii ocrotitorului Cetății Sucevei, în Sala „Pimen Arhiepiscopul” a Centrului Eparhial Suceava a avut loc proiecția filmului biografic „Ciprian Porumbescu”, regizat de Gheorghe Vitanidis, în prezența actorului care a jucat rolul unuia dintre cei mai iubiți compozitori români, domnul Vlad Rădescu.
Manifestarea, care face parte din seria evenimentelor „Anului Comemorativ Ciprian Porumbescu – 2023”, a debutat cu discursul pr. Alexandru-Flavian Sava, purtător de cuvânt al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților. Între altele, sfinția sa a adus în atenție mărturii ale clipelor în care renumitul compozitor și violonist român își începuse călătoria spre veșnicie, lăsând în urmă o operă excepțională, dar și o durere adâncă în sufletele celor care l-au cunoscut. „Despre Ciprian Porumbescu, ziarul de la Cernăuți, Tzernovitzer Zeitung, spunea în ediția din data de 27 iunie anul 1883, despre moartea maestrului așa, redând cuvintele îmbrăcate în culoarea vremii de atunci: Ciprian Porumbescu, zelosul, prea talentatul music și compositor, fiul părintelui Iracliu Porumbescu în Stupca, a repausat după îndelungate suferințe, în comuna sa natală la 6 ale curentei. În el pierde Bucovina un music de cele mai frumoase speranțe. Anul trecut am avut ocasiune a înregistra succesul ce l-a dobândit cu operetta sa Craiu Nou. Terenul seu de activitate era cu deosebire musica națională și cea bisericescă. Societatea academică „Junimea“ și „Seminariul archidiecesan” au fost representate la înmormântare prin delegați speciali, cari au pus cununi de lauri și imortale pe coșciugul lui. Studentul în filosofie Popovici ține cuventarea funebrală și un telegram de la școalele centrale din Brașov exprimă cea mai profundă condolență rudeniilor.”
A urmat un moment emoționant care l-a avut în centru pe invitatului special al serii, actorul Vlad Rădescu. Domnia sa a împărtășit aspecte inedite legate de rolul pe care, potrivit rânduielii lui Dumnezeu, l-a interpretat pe când era student al Institutului de Teatru din București. Totodată, oaspetele și-a arătat recunoștința față de cel care a împletit trăiri profunde, ca dragostea de țară și de neam, cu muzica, considerându-l pe marele compozitor un exemplu de luptător desăvârșit pentru noi, cei din România, Țara lui Ciprian Porumbescu. „Nu pot să nu-mi amintesc faptul că în urmă cu mai bine de 50 de ani, iată că vorbim de jumătăți de secol, am venit pentru prima oară în Suceava. Este o amintire de neșters. Faptul că eram tânăr, la vremea aceea tânărul interpret al lui Ciprian, nu m-a copleșit, pesemne, atât cât ar fi trebuit. Am considerat ca un bine meritat dar faptul că am reușit să câștig, în urma unor probe, casting-uri cum se zice astăzi, să câștig acest rol, să mă întâlnesc cu atâția actori faimoși pe care îi veți revedea astăzi în film, faptul că m-am luptat, nu chiar la propriu, cu Florin Piersic până în ultima clipă pentru a lua acest rol, deoarece noi suntem într-o relație de prietenie, deoarece filmul a fost scris, pentru că înainte de a fi film, există un scenariu, a fost scris pentru Florin Piersic cu 10 ani înainte. Dar viața așa a făcut, și Domnul așa a hărăzit ca să nu se facă filmul preț de 10 ani și astfel am fost eu norocosul care abia intrat în facultate, în anul întâi, să fiu oprit pe scările Institutului de Teatru de către un domn pe care nu-l cunoșteam, care s-a dovedit a fi regizorul secund, unul dintre cei 2 regizori secunzi ai filmului, Doru Năstase. (…) Nu știam, când am aflat, despre Ciprian Porumbescu mai nimic. Dar am avut noroc, astrele s-au aliniat și împreună cu colegii mei, Amza Pellea, Emanoil Petruț, Ion Besoiu, Gheorghe Cozorici, Tamara Crețulescu, Emilia Dobrin și nu numai ei, Toma Caragiu, să facem un film care, iată, după 50 de ani mai spune ceva celor trăitori pe aceste meleaguri, celor trăitori, în general, în România și multor altora din lume. Pentru că filmul a fost unul dintre marile succese ale cinematografiei în China. (…) Iată cum Ciprian ne leagă pe noi aici, pe noi și pe dumneavoastră prin film și de chinezii de peste ocean. Și trebuie să îi fim recunoscători că a existat și trebuie să ne gândim ce ar fi reușit el să facă, să creeze, ce statură de om de cultură, nu doar compozitor, de om de stat, poate chiar, îmi place să spun asta, ar fi ajuns, dacă ar fi trăit mai mult de 29 de ani, atât a trăit. Când am făcut filmul și spuneam și auzeam și am citit că Ciprian a trăit 29 de ani numai, nu reprezenta pentru mine ceva extraordinar. Eu aveam 19 ani când l-am filmat, 19-20. Acum mă uit înapoi și 29 de ani este extrem de puțin din viața unui om. Dar boala l-a doborât, vremurile, imperiile, cu care în felul lui s-a luptat, toate acestea au lăsat o urmă, până la urmă veșnică nouă, de suntem și astăzi aici. Nu pot decât să spun, mulțumesc Ciprian!”
Între cei care s-au bucurat de proiecția filmului s-a numărat Preasfințitul Părinte Damaschin Dorneanul, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, angajați ai administrației Centrului Eparhial, reprezentați ai instituțiilor publice județene, precum și iubitori ai muzicii domnișorului Țîprian.
La evenimentul organizat cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Calinic, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, a luat parte și domnul Niculai Barbă, vicepreședinte al Consiliului Județean Suceava și inițiator al proiectului, care ne-a vorbit despre „Caravana Ciprian Porumbescu”, desfășurată la împlinirea a 50 de ani de la premiera filmului. Acesta a prezentat și programul viitoarelor zile, când se vor împlini 140 de ani de la începerea călătoriei spre veșnicie a ilustrului compozitor și violonist.
„Caravana, acest proiect inclus în calendarul Anului Ciprian Porumbescu, va continua în zilele următoare în tot județul. Vom fi prezenți în toate zonele acestuia, Vatra Dornei, Câmpulung, Gura Humorului. Am fost la Rădăuți, vom fi și la Siret, vom fi multe zile aici, la Suceava, vom fi și în zona Fălticeni, dar și în localități din mediul rural, precum Ciocănești, Fundul Moldovei. Este una dintre activitățile prin care noi dorim să facem cunoscută personalitatea lui Ciprian Porumbescu. (…) Una dintre zilele cele mai importante, pilonul perioadei acesteia de vară, de până acum va fi 5 iunie, la Stupca. Aici va fi comemorat Ciprian Porumbescu. Va fi săvârșită o liturghie și o slujbă de pomenire și va avea loc un program artistic adecvat acestei zile; programul se va încheia târziu după miezul nopții, în care vom încerca să reconstituim ultimele momente ale lui Ciprian Porumbescu pe acest pământ, înainte de a trece în veșnicie. La miezul nopții, așadar, vom reface ceea ce se întâmpla acum 140 de ani, tot într-o zi de luni spre marți, când Ciprian Porumbescu, simțind că i se apropie sfârșitul pe pământ, a chemat pe tatăl său, pe sora sa și, cu o seninătate deosebită, le-a cerut doar un singur lucru, niște cuvinte care ne-au rămas ca un testament al lui Ciprian Porumbescu. Nu lăsați muzica mea să moară. Și tot ceea ce trebuie să facem și facem în această perioadă este tocmai ca muzica lui Ciprian Porumbescu să nu moară. Ca un mesaj, la miezul zilei, pe 5 iunie vom avea 170 de viori care vor cânta simultan Balada.”
Ciprian Porumbescu se numără între oamenii de geniu ai poporului nostru, fiind unul dintre cei care și-au dedicat viața muzicii, dar și apărării și promovării valorilor culturale și tradiționale românești, autorul imnurilor naționale „Trei culori” și „Pe-al nostru steag e scris Unire”, al „Baladei” și al primei operete românești, „Crai nou”.
A dăruit din lumina sa și a încercat să transmită tuturor dragostea față de neamul românesc, respectul față de muzică, tradițiile și obiceiurile populare și iubirea față de aproapele, el însuși implicându-se activ în numeroase acțiuni cu caracter patriotic, punându-și chiar viața în pericol.
Evenimentele prin care este promovată viața și opera marelui compozitorului român sunt prilejuite de împlinirea a 170 de ani de la nașterea lui Ciprian Porumbescu și a 140 de ani de la trecerea la Domnul, Parlamentul României hotărând ca întreg anul 2023 să fie dedicat personalității acestuia.
Dragostea și recunoștința față de cei care și-au lăsat amprenta în muzica românească a fost oglindită în amenajarea Muzeului și a Casei Memoriale a compozitorului Ciprian Porumbescu, obiective turistice care păstrează obiecte și ilustrează frânturi din viața familiei acestuia, locuri care „vorbesc”, alături de creațiile literare și muzicale, despre bucuriile și tristețile sufletului bucovinean.
