Gânduri așezate în cuvinte ce se rostesc rugăciune, de Duminica Părinţilor şi Copiilor

Ce dar mai de folos într-o zi de sărbătoare decât gânduri culese din cărți? Și cărți oferite în dar! Iar într-o Duminică a Părinților și Copiilor cu atât mai mult.

Din Familia și filantropia – două instituții divino-umane, publicată de Înaltpreasfințitul Calinic, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, în 2020, Anul omagial al pastorației părinților și copiilor, am selectat 12 sfaturi arhierești, pe care vi le și împărtășesc.

  • Hristos reprezintă pentru toate generațiile un model suprem, demn de urmat, mai ales că, până la vârsta la care Și-a început activitatea Sa în lume (30 de ani), S-a arătat a fi ascultător de părinții Săi. Mai mult, a lucrat cu mâinile Sale în toată această perioadă, având o deosebită dragoste față de mama Sa, de Dreptul Iosif, tatăl Său adoptiv, și față de Dumnezeu, precum și față de poporul în sânul căruia S-a născut.
  • Copiii au sădită în sufletul lor această tendință duhovnicească, de care trebuie să avem grijă, pentru a o cultiva în perspectiva vieții veșnice.
  • Oricăruia dintre membrii familiei – fiind hrănit, încălzit, crescut, educat și format, copilul de părinte și părintele de copil – i se dă posibilitatea de a valorifica iubirea celuilalt.
  • Familiile trebuie să se arate a fi o adevărată școală a virtuților, la care părinții cu experiența de viață și copiii cu inocența lor iau parte, descoperind – și unii și alții – fațete nebănuite ale lucrării Duhului Sfânt care – prin Biserică – se prelungește în fiecare cămin. 
  • Părinții trebuie să se coboare la nivelul de gândire și de pricepere al copiilor, așa încât fiecare „să nu caute numai ale sale, ci fiecare și ale altuia” (Filipeni 2,4).
  • Un copil nu resimte atât de mult lipsa valorilor materiale, cât pe cea a unui pedagog bun, destoinic, dedicat, care îl poate forma și educa.
  • Ca primi pedagogi, părinții trebuie să-și învețe copiii virtuțile: cumpătarea, privegherea, rugăciunea stăruitoare, astfel încât să alunge din sufletul lor patimile și păcatele, care tulbură cel mai tare sufletele tinerilor.
  • Unui copil – după cum știm – nu i se poate cere să știe lecția care nu i-a fost predată.
  • Copiii, tinerii trebuie să fie ajutați să înțeleagă că într-o luptă duhovnicească îi ajută în primul rând harul lui Dumnezeu, deși în această luptă Dumnezeu ne păstrează libertatea, pentru că nu ne forțează s-o-ncepem; tot prin harul lui Dumnezeu, cununa pe care o dobândim este a noastră. (…) Cununa este a sportivului și nu a antrenorului. 
  • Să nu uităm un mare adevăr! Dacă tinerii vin la Biserică înseamnă că i-a adus Dumnezeu.
  • Priviți la Hristos și înțelegeți că plăsmuirea personalității voastre este, ca și nașterea voastră, o operă divino-umană. Sunteți chemați să creșteți în dragostea față de Dumnezeu, față de părinții voștri, de semeni, dar mai ales față de cei care sunt în necazuri, suferințe și lipsuri. Faceți bine, din multul sau puținul vostru, semenilor voștri, ajutându-i să se elibereze de tot ce le întristează viața.
  • Părinții nu vor putea să dea ceea ce ei înșiși nu au primit și nici nu vor putea să-i convingă pe copii și tineri de frumusețea Evangheliei lui Hristos pe Care nu L-au întâlnit.

 

Daniela Ceredeev, profesor

(*Potrivit Hotărârii nr. 629/12 martie 2009 a Sfântului Sinod al Bisericii noastreprima duminică după Ziua Internaţională a Copilului este declarată Duminica Părinţilor şi Copiilor)