Nicolae Iorga şi Bucovina

La împlinirea a 150 de ani de la naşterea marelui istoric Nicolae Iorga – 5 iunie 1871 – se cuvine, de aici din Bucovina, pe care atât de mult a iubit-o, şi căreia i-a şi dedicat câteva studii care sunt un reper istoriografic pentru cei ce se apleacă spre a cunoaşte istoria acestui loc, să aşternem în semn de recunoştinţă câteva rânduri de istorie – picături de istorie – spre aducere aminte.

S-au scris mii de pagini despre viaţa  şi activitatea sa, şi se vor mai scrie, dar pentru un adevărat slujitor al Muzei Clio, punctul de pornire, reperul îl reprezintă cartea autobiografică O viaţă de om aşa cum a fost.

A demonstrat încă de mic, o precocitate nemaiîntâlnită: la vârsta de 6 ani a fost admis la şcoala primară a lui Marghian Folescu din Botoşani şi citea în original literatură franceză, iar la 9 ani profesorii i-au permis să predea Istoria României, iar la 16 ani vorbea fluent franceza, italiana, latina şi greaca.

La doar 19 ani se căsătoreşte cu Maria Tasu cu care a petrecut luna de miere în Veneţia şi în loc să-şi plimbe soţia cu gondola, spre exemplu, el studia în arhivele şi bibliotecile oraşului, cercetând documente referitoare la istoria românilor.

Rândurile care urmează doresc să aducă în atenţia cititorilor, ca semn de recunoştinţă, câteva date mai puţin cunoscute referitoare la ceea ce a însemnat Bucovina pentru marele istoric. Şi aici amintim doar faptul că el a scris câteva lucrări dedicate special istoriei şi oamenilor acestor locuri, lucrări din care mintim Neamul românesc din Bucovina (1905), Boieri şi răzeşi în Bucovina şi Basarabia celor dintâi decenii după anexare (1912), Românismul în trecutul Bucovinei (1938) etc.

O dovadă grăitoare că iubit şi cinstit aşa cum se cuvine Bucovina este faptul că totdeauna când  sosea  în Suceava se oprea pentru câteva  momente la Mănăstirea Sf. Ioan cel Nou  pentru a se ruga şi pentru a mai cunoaşte câte ceva aparte din istoria bisericii şi lăcaşului ctitorit de urmaşii lui Ştefan cel Mare.

Iată o întâmplare pe care puţin o cunosc legată de N. Iorga şi Bucovina.

În luna mai 1909 a avut loc la Iaşi Congresul Ligii Culturale, iar la sfârşit, era propusă o vizită a delegaţilor la acest Congres să viziteze Suceava. Puţini ştiu însă faptul că în momentul în care trenul de Iasi a ajuns la Suceava, toţi pasagerii au fost lăsaţi să meargă mai departe, în vreme ce, în gara Iţcani, Nicolae Iorga primea de la şeful Poliţiei habsburgice un plic în care se afla actul de expulzare pentru motive de ordine publică. În acel moment, aşa după cum arată documentele vremii, toţi ceilalţi participanţi, în număr de 38, s-au solidarizat cu istoricul N. Iorga şi au întrerupt călătoria, acţiune ce a întărit şi mai mult sentimentul naţional românesc în Bucovina.

De remarcat este faptul că potrivit documentelor istorice, după actul istoric de la 1 Decembrie 1918, în toate provinciile unite s-au organizat ample manifestări de recunoaştere a rolului major al istoricului N. Iorga în înfăptuirea unităţii statale.

La 27 august 1919 ziarul Glasul Bucovinei nunţa vizita preconizată a se efectua de către cel mai mare învăţător al neamului N. Iorga în Bucovina, şi lumea românească era invitată să participe la sosirea lui în Bucovina făcându-i o primire din cele mai impunătoare tocmai pe locul (Iţcani) unde acum mai bine de zece ani, un prefect austriac îi dădea actul de expulzare.(“Glasul Bucovinei”)

Este emoţionantă mărturia lui Dumitru Marmeliuc care vorbea în articolul său despre vizita lui Nicolae Iorga în Bucovina ca despre vizita unui biruitor, arătând că în toate comunele -au ieşit  înainte ţăranii în frunte cu cărturarii ….i-au binecuvântat sosirea.

Aceste mărturii prezentate acum sunt o parte din ceea ce putem găsi în stadiul actual al cercetărilor, în periodicele vremii, important este faptul că intelectualitatea bucovineană a ştiut să marcheze în mod special această vizită.

Se vor scrie în continuare multe pagini despre viaţa şi opera ştiinţifică a savantului N. Iorga, cel care a fost cu adevărat un dascăl al culturii româneşti, un dascăl care se ferea să folosească neologisme, spunând că nu vrea să strice limba frumoasă şi limpede românească.

Opera sa ştiinţifică va fi în continuare un model de cercetare pentru multe generaţii de slujitori ai Muzei Clio, iar pomenirea sa va fi veşnică pentru contribuţia pe care a avut-o pentru înveşnicirea istoriei neamului românesc în istoria şi cultura universală.

Site-ul Arhiepiscopiasucevei.ro utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată pe www.arhiepiscopiasucevei.ro. Întrucât din 25 mai 2018 a intrat în vigoare noua directivă europeană privind securitatea datelor (Regulamentul GDPR), înainte de a continua navigarea pe website-ul nostru te rugăm să citești conținutul Politicii de Cookie şi a Politicii de Confidențialitate.