Se împlinesc în aceste zile 415 ani de la mutarea în Domnul cu pace din domnie şi din viaţă ..… în anul 7114, aşa cum putem citi în inscripţia slavonă atât de tradiţională şi de medievală ca limbaj de pe Acoperământul de mormânt din 1606 de la Mănăstirea Suceviţa a lui Ieremia Movilă. Se cuvine aşadar să facem un popas în care să ne aducem aminte în câteva cuvinte despre ceea ce a însemnat domnia sa în istoria Ţării Moldovei.
În istoria Ţării Moldovei este cunoscut faptul că domnitorul Ieremia Movilă este acel domnitor care a fost întemeietor de nouă dinastie, domnitor care a schimbat politica ţării, schimbare ce satisfăcea atât pe poloni, cât şi pe turci şi tătari, bucuroşi de detronarea lui Ştefan Răzvan. De altfel într-o însemnare papală din 2 ianuarie 1596 Ieremia Movilă este caracterizat astfel de neam crăiesc, preţuit pentru vitejia şi vrednicia sa, şi pentru nobleţea sângelui său.
Ieremia Movilă provenea dintr-un vechi şi influent neam de boieri. Bunicul său Iaţco Hudici a fost membru în Sfatul domnesc al lui Ştefan cel Mare. Tatăl său – Ion Movilă, mare logofăt la curtea lui Alexandru Lăpuşneanu,a fost căsătorit cu Maria, fiica lui Petru Rareş, nepoata marelui Ştefan. Aşadar descindea, prin mama sa din dinastia legiută a Moldovei, aceea a Muşatinilor, deschizând o nouă epocă.
Ieremia Movilă a cunoscut de timpuriu dregătoriile domneşti. Astfel sub Iancu Sasul (1579-1582) a fost paharnic, pentru ca apoi în timpul domniei lui Petru Şchiopul să devină vornic.
Că Ieremia Movilă şi membrii familiei sale au pşus bazele unei dinastii voievodale a Moldovei la sfârşit de secol XVI şi început de secol al XVII-lea vedem foarte clar şi din reprezentarea iconografică din cel de al doilea tablou votiv situat în naosul Bisericii Sf. Gheorghe a Mănăstirii Sf. Ioan cel Nou de la Suceava. Este vorba de donarea unui baldachin de piatră care urma să adăpostească moaştele Sf. Ioan cel Nou la Biserica Sf. Gheorghe ctitorie a voievozilor Bogdan al III -lea şi Ştefăniţă Vodă.
Se prea poate crede că această reprezentare iconografică este legată de aducerea moaştelor Sf. Ioan cel Nou de la Biserica Mirăuţi la Biserica Sf. Gheorghe, atunci când Ieremia Movilă era unul din boierii de seamă ai ţării, fie mai târziu, după câţiva ani, când acesta devine domn al Moldovei. Oricum, cert este că pictura din naosul bisericii Sf. Gheorghe a Mănăstirii Sf. Ioan cel Nou, dedicate acestui eveniment, a fost efectuată după înscăunare, pentru că Ieremia Movilă este zugrăvit purtând coroană.
Din mărturiile vremii sale vedem că Ieremia Movilă a fost un mare ctitor de cultură şi civilizaţie medievală. Din timpul domniei lui Ieremia Movilă se păstrează manuscrise inspirate din surse bizantine, în special Tetraevanghelul Suceviţa 24, manuscris ce a servit la geneza şcolii de miniaturistică de la Mănăstirea Dragomirna condusă de mitropolitul Anstasie Crimca.
Este bine ştiut în istoriografie că membrii familiei lui Ieremia Movilă au fost strâns legaţi de politica şi moravurile Republicii nobiliare a Poloniei, fie având indigenatul fie intrând direct, prin alianţe matrimoniale, în rândurile marii nobilimi şi ale magnaţilor poloni.
Că familia Movileştilor era o familie bogată o dovedesc, spre exemplu, inventarele în limba polonă păstrate în arhivele de la Varşovia şi Wroclaw, în care vedem înşiruite bogăţiile strălucitoare şi sonore ce mărturisesc fastul voievozilor din acest neam, inventare în care sunt înscrise coroane din plăci de diamant, bijuterii cu rubine, perle din Indiile orientale, brâie domneşti cu nestemate, săbii de aur cu diamante şi matostaturi, sfeşnice aurite lucrate în cunoscutul oraş sud-german, care era Augsburgul şi multe alte bogăţii duse de soţia sa în Polonia şi ajunse în stăpânirea ginerelui săui – soţul Ecaterinei Movilă – principele Samuel Korecki. Parte din aceste bogăţii aveau să fie regăsite între bunurile lui Moise vodă Movilă, nepotul de frate al lui Ieremia Movilă, depuse în 1656 în Biserica ortodoxă din Liov, ca şi între cele ale rudei Movileştilor, succesor al lor pe tronul Moldovei şi stăpân al unor domenii în Polonia meridională, Miron Barnovschi, cel ce ducea cu el în exil covoare şi chilimuri persane, cearceafuri de mătase turceşti, paloşe şi săbii aurite şi nu în ultimul rând acele minunăţii ale timpului care erau ceasornicele.
Pentru a înţelege şi mai bine această revărsare de fast cu care înţelegeau să se înconjoare – ca nimeni până la ei şi după ei – să privim cu luare aminte Acoperrământul de mormânt a lui Ieremia Movilă – un adevărat tezaur, în care vedem portretul domnitorului înconjurat de florile de crin, de chiparoşii cu bine ştiut şi vechi sens funerar, închipuind Învierea şi Nemurirea, lalelele evocatoare de peisaj oriental, o piesă din vremea de tranziţie de la Renaşterea târzie la baroc. Această reprezentare ne duce cu gândul la acel Acoperământ al prinţesei din Mangopul Crimeii aflat astăzi în Muzeul Mănăstirii Putna.
Acoperământul de mormânt al lui Ieremia Movilă de la Suceviţa, în care domnitorul este îmbrăcat în mantia de brocart cusută cu fir de aur, purtând hermină şi cuşmă cu egretă, haină cu cordon de aur, cu o mână pe sabie şi cu alta în şold, pe fond de catifea roşie-vişinie, deci o cromatică de suveranitate, este o lucrare unică, ce pare a lega simbolic şi în mod exemplar spiritul artei ortodoxe, de tradiţie bizantină a sud-estului european de acela al unei arii renascentist târzii din lumea slavă a Poloniei începutului de secol XVII.
O domnie trecătoare care a lăsat o trainică şi frumoasă moştenire spirituală.
Arhid. Vasile M. Demciuc