Dumnezeu ştie să pună punct oricărui lucru frumos!

Mesajul Înaltpreasfințitului Părinte Arhiepiscop Calinic la înmormântarea tinerilor strămutați la cele veșnice în zorii zilei de luni, 21 august 2023

Cartea vieţii pământeşti a Ioanei, a Mariei, a lui Robert și a lui Andrei şi-a închis abrupt filele în drumul lor spre casă.

Dintotdeauna moartea unui tânăr a fost considerată nefirească, absurdă şi revoltătoare; în astfel de clipe, cuvintele par a fi de prisos.

În faţa morţii unui tânăr în plină ascensiune şi aspiraţie creatoare, în plin elan de cucerire a vieţii, suntem înclinaţi să ne întrebăm: De ce viaţa nu a fost mai puternică decât moartea? De ce nu putem înţelege dimensiunea vieţii decât numai prin perspectiva morţii?! Întrebări inevitabile și deconcertante. Dacă am fi Iisus, le-am spune şi noi acestor tineri: „Sculați-vă!”, pentru a-i încredința părinților lor. Însă…
Nici măcar cuvintele convenţionale de mângâiere parcă nu-şi mai au rostul.

Odată cu moartea lor au apus şi multe dintre nădejdile părinţilor. Nimic nu le poate șterge acum lacrimile, nimic nu le poate alina acum inimile frânte.

Până duminică, 20 august 2023, Ioana, Maria și Andrei, precum și Robert și-au orânduit viaţa în funcţie de legile tainice ale existenţei, pentru a se integra în ordinea dumnezeiască, prin respectarea şi trăirea credinţei în Dumnezeu. Din mărturiile duhovnicilor, tinerii aceștia se întâlneau adeseori cu Hristos, fie în tihna camerei lor, fie înaintea spectacolelor, fie în biserică, la Sfânta Liturghie, de la care, atunci când nu aveau alte obligații, erau nelipsiți.

Cei patru tineri au înţeles că viaţa în Hristos este o viaţă în care trebuie să-şi făurească, în conlucrare cu harul lui Dumnezeu, desăvârşirea duhovnicească. Au fost convinși de adevărul că nu lungimea vieţii dă sens acesteia, cât mai ales modul în care îţi valorizezi timpul. Iar timpul lor l-au împodobit cu frumos și i-au făcut și pe alții părtași frumosului lor.

Sinaxarele prezintă nenumărate vieţi de sfinţi care au murit în plină glorie, iar alţii în fragedă tinereţe. Dumnezeu ştie să pună punct oricărui lucru frumos!

În scurta lor trecere prin această viaţă, acești patru tineri, membri ai Ansamblului Folcloric „Florile Bucovinei”, au iradiat în jur numai convingeri exemplare despre muncă, onestitate şi devotament. Mai mult, întotdeauna au arătat seriozitate, perseverenţă şi, mai ales, o înaltă responsabilitate privind obligațiile lor.

Nu au avut timp să-şi dezvolte pe deplin aptitudinile şi calităţile, înmulţind talanţii încredinţaţi lor de Dumnezeu, dar, atât cât au trăit, s-au impus prin binele şi dragostea emanate permanent în jurul lor.
Și iată că ei, astăzi, ne lasă amintirea unor vieţi scurte, dar demne și pline de sens, împlinindu-şi astfel dorinţa de a moşteni viaţa veşnică.

Prin plecarea lor din această lume, comunitățile din care au făcut parte, Rădăuți, Marginea, Frătăuții Vechi și Dornești, rămân mai sărace; neamul nostru este mai sărac prin neîmplinirea în această lume a binelui pe care ar fi dorit și ar fi putut să îl împlinească.

S-au pierdut patru tineri și, odată cu ei, universul fiecăruia. Însă, dincolo de această pierdere, moartea nu-i va putea răpi amintirii noastre, pentru că ei vor rămâne mereu vii în sufletele părinților lor, ale familiilor, ale colegilor și, nu în ultimul rând, în rugăciunile statornice ale Bisericii.

Cu smerenie aducem rugă înaintea Împăratului vieții și al bucuriei veșnice, ca Ioana, Maria, Robert și Andrei să fie primiți în lumea celor drepți.

Ne rugăm Mult Milostivului Dumnezeu să îi întărească și să îi mângâie pe îndurerații părinți, tămăduind sufletul lor rănit și îngenuncheat, iar nouă să ne dea puterea de a înţelege şi întrezări sensul morţii acestor tineri. Căci și Apostolul spune: „O, adâncul bogăţiei şi al înţelepciunii şi al ştiinţei lui Dumnezeu! Cât sunt de necercetate judecăţile Lui şi cât sunt de nepătrunse căile Lui! Căci cine a cunoscut gândul Domnului sau cine a fost sfetnicul Lui?” (Romani 11, 33-34).

Aşadar, îndurerați părinți, întristate familii, îndoliată comunitate, ridicaţi-vă din durere, cu nădejdea „că vom ajunge la învierea morţilor” (Filipeni 3, 11), și fiți încredințați că Cel Care l-a înviat pe tânărul fiu al văduvei din Nain, pe fiica lui Iair și pe Lazăr, va învia şi pe Ioana, pe Maria, pe Robert și pe Andrei, care dureros de timpuriu au pornit pe drumul veșniciei.

Dumnezeu să-i ierte și să îi așeze întru lumina vieții veșnice!

† Calinic

Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților