- Nu căuta liniștea ca refugiu de lume, ci ca loc al întâlnirii cu Dumnezeu, căci tăcerea devine roditoare doar atunci când în ea este prezent Cel Ce aduce pacea în lume.
- Învață ascultarea înainte de a dori isihia, fiindcă liniștirea întemeiată pe tăierea voii naște discernământ, iar cea fără supunere conduce spre înșelare.
- Nu te grăbi spre singurătate fără rânduială, pentru că în pustia adevărată se intră numai cu binecuvântare și cu sfat duhovnicesc.
- Fă din rugăciune ritmul vieții tale, precum Cuviosul Simeon, a cărui viață nu s-a mai împărțit între „rugăciune” și „restul timpului”, ci a devenit neîncetată cugetare la cele cerești.
- Nu căuta darurile dumnezeiești, ci primește-le cu smerenie când Dumnezeu ți le încredințează, amintindu-ți că nici pentru Cuviosul Simeon harismele vindecării și înainte-vederii nu au fost scopul nevoinței sale, ci rodul unei vieți curate și smerite.
- Fii povățuitor prin faptele tale înainte de a fi prin cuvânt, după cum și Cuviosul Simeon era căutat pentru că viața lui vorbea înaintea cuvintelor sale.
- Învață să porți în rugăciune nu doar suflete, ci și popoare, precum și Cuviosul Simeon s-a rugat pentru domnul Ștefan cel Mare și pentru țară, fiindcă, alegând pustnicia, nu a uitat de neamul său.
- Vezi în trupul nestricăcios al sfinților lucrarea tainică a Preasfintei Treimi, nu puterea sau meritul omenesc, întrucât sfințenia nu se proclamă de sine, ci este confirmată de Biserică.
- Vezi în desprinderea sufletului de trup o pedagogie a lui Dumnezeu, înțelegând că plecarea Cuviosului Simeon din această lume nu a fost o înfrângere, ci o trecere pascală în lumina cea neapusă.
- Trăiește astfel încât moartea să fie o mutare din osteneală în odihnă, o adormire care nu rupe viața, ci o pecetluiește.
