În pleiada oamenilor de cultură, a celor care au susţinut şi promovat valorile culturale naţionale din Bucovina, un loc aparte îl ocupă profesorul Constantin Loghin. Născut în satul Budeniţ, din fostul judeţ Storojineţ în 4 noiembrie 1891, ca fiu al răzeşilor Leon şi Rozalia Loghin, urmează Şcoala primară în comuna natală între anii 1899 -1903, apoi Liceul Aron Pumnul din Cernăuţi, absolvit în 1912, şi cursurile universitare la Facultatea de Litere şi Filosofie – Universitatea din Cernăuţi, fiind licenţiat în Litere în 1919.
Între 1920 – 1940 este profesor la Şcoala Reală Superioară din Cernăuţi, apoi refugiat în Bucureşti predă la Liceul Matei Basarab în anul 1940- 1941, revenind în Cernăuţi în 1942. Timpurile grele îl determină să plece în refugiu în Banat, fiind profesor la Liceul Comercial şi la Colegiul Naţional Diaconivici Loga, apoi profesor la Şcoala Pedagogică din Gherla până în 1957. Apoi se stabileşte în Gura Humorului unde moare la 23 februarie 1961.
Este cunoscut în mod special prin activitatea didactică, dar mai ales prin activitatea ştiinţifică, fiind cel care a redactat un mare tratat Istoria literaturii române de la începuturi până în zilele noastre (Cernăuţi 1926), lucrare care datorită obiectivităţii informaţiilor a cunoscut 14 ediţii între 1926 – 1945. Această lucrare superioară, ca nivel de interpretare a evoluţiei literare, continua seria lucrărilor de acelaşi gen editate înainte şi scrise de Ovid Densuşianu, Literatura română modernă, (1921), Sextil Puşcariu Istoria literaturii române. Epoca veche (Sibiu1921), Al Procopovici Introducere în studiul literaturii vechi (Cernăuţi 1922), G. Bogdan Duică Istoria literaturii române moderne(Cluj, 1923).
O altă lucrare la fel de importantă, consistentă, editată în acelaşi an 1926 la Cernăuţi, este Istoria literaturii române din Bucovina 1775 – 1918 În legătură cu evoluţia culturală şi politică. Această lucrare, se pare că este cea mai amplă lucrare monografică dedicată scriitorilor din Bucovina, este considerată pe bună dreptate o istorie a rezistenţei, prin cultură, a spiritualităţii româneşti din Bucovina.
Nu putem să nu amintim volumul Aron Pumnul – Mihai Eminescu, un volum în care profesorul Constantin Loghin demonstrează marea şi benefica influenţă asupra lui Eminescu, indicând că Lepturariul românesc a servit ca izvor de inspiraţie pentru poezia eminesciană.
Prin aceste lucrări, la care adăugăm şi studiile monografice închinate lui Alecu Hurmuzachi (O sută de ani de la naşterea lui Alecu Hurmuzachi. Pagină comemorativă Cernăuţi 1932) ori lui Iancu Flondor (Iancu Cav. de Flondor 1865 – 1924, Cernăuţi 1944) şi altele, C. Loghin a dorit şi a reuşit să promoveze valorile culturale ale Bucovinei.
În calitate de vicepreşedinte al Societăţii pentru Cultura şi Literatura Română din Bucovina începând din 1928, societate căreia îi va dedica un studiu exaustiv (Societatea pentru Cultura şi Literatura Română în Bucovina. La 80 de ani. Istorie şi realizări – Cernăuţi 1943), membru fondator al Reuniunii muzicale Ciprian Porumbescu din Suceava, corespondent şi redactor pentru Bucovina al ziarului Universul vreme de aproape 15 ani, redactor al ziarului Bucovina, ş.a. Constantin Loghin s-a impus ca unul dintre cei mai importanţi animatori culturali din Bucovina în perioada interbelică.
Prin cele câteva mii de pagini scrise şi publicate, Constantin Loghin dovedeşte că este un istoric literar de prestigiu, că a fost un promotor al culturii româneşti, al valorilor moral-etice din Bucovina.
Cuvine-se aşadar, acum la împlinirea a 130 de ani de la trecerea la cele veşnice să-i aprindem o lumânare la mormântul său din Gura Humorului, prin care să ne exprimăm recunoştinţa pentru tot ceea ce a făcut ca om de cultură şi patriot al Bucovinei.