Cercurile Pastorale din Protopopiatul Rădăuți desfășurate în luna iulie 2023

Cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Calinic, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, sub îndrumarea sectorului de Misiune pastorală și actualitate creștină al Centrului eparhial – Suceava, în toate protopopiatele eparhiei s-au desfășurat în luna iulie întâlniri ale cercurilor pastorale.

Cercul Pastoral Nr. 1
„Sfântul Ierarh Leontie de la Rădăuți”

 

Marți, 06 Iunie 2023, s-a desfășurat întâlnirea membrilor Cercului Pastoral Misionar nr. 1, așezat sub patronajul Sfântului Ierarh Leontie de la Rădăuți. Ședința a fost precedată de oficierea Acatistului Maicii Domnului „Prodromița” din Sfântul Munte Athos, în biserica parohiei Sfântul Dumitru din Municipiul Rădăuți.

După săvârșirea Slujbei, a urmat meditația cu titlul: „Dificultăți și oportunități în pastoraţia vârstnicilor” și a fost susținută de către Părintele Paroh Juravle Ciprian de la parohia sus-menționată.

Din cuprinsul meditației, redăm următoarele aspecte:

Persoanele vârstnice constituie cel mai numeros grup social, care datorită vulnerabilității și stării de dependență în care ajung, au nevoie de protecția celorlalți, în primul rând de protecția membrilor familiei, a comunității Bisericii și vecinătății umane, dar și de protecția ansamblului social.

Familia joacă rolul cel mai important în satisfacerea nevoilor sociale, emoționale și fizice ale vârstnicului dependent. Numai familia, Biserica și prietenii apropiați pot răspunde nevoii de a aparține, de a avea un loc plin de sens și demnitate în viață pentru orice ființă umană. Adesea însă, la vârsta senectuții, vârstnicul rămâne singur, iar ajutorul primit din partea serviciilor sociale nu răspunde acestei probleme, dat fiind faptul că problemele sociale și emoționale ale vârstnicilor sunt mai puțin recunoscute decât cele materiale. Vârstnicii au mai puține oportunități de a-și face prieteni noi și tind să depindă de relațiile de lungă durată înghegate anterior. Cu cât vârstnicul înaintează în vârstă, cu atât rețeaua socială se rărește, mai ales prin decesul celor de aceeași vârstă, singurătatea fiind pe cât de dureroasă, pe atât de răspândită în rândul vârstnicilor. Unii vârstnici devin chiar izolați din pricina bolilor, pierderii auzului, văzului, mobilității. Singurătatea în sine nu este o problemă dacă nu conduce la lipsă de relații sociale și izolare.

Dificultăți în pastorația vârstnicilor:

• Probleme de sănătate: Mulți vârstnici se confruntă cu probleme de sănătate fizică și mentală. Acestea pot afecta capacitatea lor de a participa activ la slujbele religioase și la alte activități bisericești. Este important să se ia în considerare nevoile lor specifice și să li se ofere sprijin adecvat.
• Singurătate și izolare: Mulți vârstnici se simt singuri și izolați, mai ales dacă nu mai au parteneri de viață sau dacă familia și prietenii apropiati nu mai sunt în jurul lor. Preoții pot juca un rol important în a le oferi companie, încurajare și sprijin emoțional.
• Pierderea independenței: O altă dificultate pentru mulți vârstnici este pierderea treptată a independenței și nevoia de a depinde de alții pentru îndeplinirea unor sarcini zilnice. A fi sensibili la această nevoie și a oferi sprijin practic poate fi un aspect important al pastorației vârstnicilor.
• Pierderea prietenilor și a persoanelor dragi: Pe măsură ce înaintăm în vârstă, este inevitabil să pierdem persoanele dragi nouă. Preoții trebuie să fie pregătiți să ofere sprijin în timpul perioadelor de doliu și să ajute vârstnicii să facă față sentimentelor de pierdere și singurătate.
• Pierderea memoriei și demența: Unii vârstnici se confruntă cu probleme de memorie și tulburări cognitive, ceea ce poate face dificilă înțelegerea și aplicarea învățăturilor bisericii.

Oportunități în pastorația vârstnicilor:

• Experiență și înțelepciune: Vârstnicii aduc cu ei o bogată experiență de viață și înțelepciune. Aceasta poate fi valorificată în comunitatea bisericii și poate contribui la învățarea și creșterea celorlalți membri ai bisericii.
• Mentorat și învățare între generații: Preoții pot promova mentoratul și învățarea intergenerațională, facilitând interacțiunea între vârstnici și tineri. Acest lucru poate crea o comunitate mai puternică și poate ajuta la transmiterea valorilor creștine ortodoxe și cunoștințelor spirituale de la o generație la alta.
• Slujire și angajament: Mulți vârstnici sunt dornici să se implice în activitățile bisericii și să își ofere timpul și abilitățile pentru binele altora. Preoții pot ajuta la identificarea și utilizarea abilităților și resurselor pe care le au vârstnicii pentru a sluji biserica și comunitatea.
• Comuniune euharistică,rugăciune și închinare: Vârstnicii pot juca un rol important în viața liturgică a bisericii. Ei pot fi modele în viața de rugăciune și în cultivarea unei relații puternice cu Dumnezeu. Vârstnicii pot fi o puternică forță de rugăciune în comunitatea bisericii. Având mai mult timp la dispoziție, ei pot dedica timp și resurse pentru a se ruga pentru nevoile celorlalți și pentru bunăstarea bisericii.
• Înțelegerea milostivirii și compasiunii: Trecând prin diverse experiențe și provocări de-a lungul vieții, vârstnicii pot dezvolta o înțelegere profundă a milostivirii lui Dumnezeu. Ei pot fi sursă de încurajare și susținere pentru cei aflați în necazuri.

Discuțiile au fost dirijate de părintele misionar protopopesc George Mironescu. Notăm, din cadrul discuțiilor, câteva propuneri/repere de bună practică pentru bunul mers al Bisericii:

1. Pentru a face față dificultăților și pentru a valorifica oportunitățile, este important ca preoții să fie sensibili la nevoile vârstnicilor, să îi asculte, să-i cerceteze, să-i spovedească și să-i împărtățească cât mai des pe cei ce nu mai pot veni la biserică. De asemenea, colaborarea cu voluntari din comunitate poate fi valoroasă pentru a aduce împreună resursele și abilitățile necesare pentru a răspunde nevoilor vârstnicilor. Aceasta poate include organizarea de evenimente sociale, excursii sau programe de voluntariat, care să ofere vârstnicilor oportunități de comuniune și implicare activă în viața bisericii.
2. Opțiunea dominantă în ceea ce privește modul de viață și de îngrijire a persoanelor vârstnice este ca acestea să fie sprijinite pentru a duce o viață independentă și a rămâne la domiciliul propriu cât mai mult timp posibil.
3. Pastorația vârstnicilor poate fi interconectată cu alte servicii sociale și de sănătate pentru a asigura îngrijirea persoanelor în vârstă. Astfel, preoții pot colabora cu asistenți sociali, medici și alte organizații pentru a aborda și alte aspecte ale vieții vârstnicilor, cum ar fi nevoile de sănătate, protecția împotriva singurătății sau accesul la resurse comunitare, conducând la expresia iubirii și respectului creștin față de persoanele în vârstă.

La finalul ședinței, s-au adresat mulţumiri și felicitări părintelui Ciprian Juravle pentru întocmirea referatului și organizarea ședinței, precum și celorlalți preoți pentru participare.

 

Cercul Pastoral Nr. 2
„Sfântul Cuvios Ioan Iacob Hozevitul”

 

Preoții din Cercul Pastoral Misionar nr. 2, așezat sub patronajul Sfântului Cuvios Ioan Iacob Hozevitul și coordonat de Părintele Bogdan Lupaștean-Barfă, s-au reunit în ședință de lucru, marți, 25 Iulie, la Parohia Nașterea Maicii Domnului din satul Clit, comuna Arbore, Protopopiatul Rădăuți.

Înainte de prezentarea referatului, părinții au săvârșit Acatistul Sfintei Ana – mama Prea Sfintei Născătoare de Dumnezeu. Meditația intitulată „Dificultăți și oportunități în pastorația vârstnicilor”, a fost susținută de către Părintele Paroh Ilaș Silvestru. Dintre subiectele temei abordate, s-au numărat și următoarele: Bătrânețea, arc peste timp; Sensul și valoarea bătrâneții; Scriptura și „vremea cărunteții”; Probleme asociate bătrâneții; Singurătatea.

Din cuprinsul meditației, cităm următoarele aspecte:

Din totdeauna societatea a avut mari așteptări de viață. Uneori așteptările nu i-au fost împlinite. Chiar dacă  longevitatea trăită în condiții de sănătate mai bune ca în trecut, aspirația de a cultiva interese legate de gradul de instruire mai avansată a persoanelor precum și dorința ca bătrânețea să nu mai fie asociată cu dependența și pierderea calității vieții sunt deziderate aplicabile la nivel de societate, totuși nu s-a  reușit conducerea percepție societății de astăzi spre acceptarea bătrâneții ca fiind o perioadă  de existență firească. O mare parte din contemporanii noștri văd în ea doar o inevitabilă și chinuitoare fatalitate. De aici au luat naștere o multitudine de concepții cu privire la îmbătrânire. O parte din ele susțin că majoritatea bătrânilor sunt izolați de familiile lor, altele lansează ipoteza că bătrânii suferă de un declin accentuat al sănătății care se va sfârși cu o moarte timpurie sau acelea care susțin că o mare parte dintre bătrâni vor sfârși în cămine de bătrâni sau instituții asemănătoare. Toate acestea nu fac altceva decât să sugereze diversitatea procesului de îmbătrânire, dar experiențele existente în societate nu corespund întotdeauna realității.^[1]

În fapt, astăzi este foarte răspândită imaginea vârstei a treia, ca fiind o fază de declin în care insuficiența umană și socială este considerată drept ceva previzibil. Stereotipul asumat de o mare parte a societății nu își găsește corespondent în fapte, deoarece realitatea se arată a fi mult mai diversificată, întrucât categoria bătrânilor nu constituie un grup uman omogen, iar bătrânețea este trăită în moduri ce diferă de la o categorie la alta. Așa găsim o categorie de oameni care trăiesc cu seninătate și demnitate această perioadă a vieții, pe care o găsesc propice pentru experimentarea unor noi posibilități de creștere și de angajare și o folosesc din plin. De asemenea o altă categorie, care în vremurile actuale are o pondere accentuată, este cea pentru care bătrânețea este un adevărat traumatism. Asemenea persoane, în fața îmbătrânirii, iau atitudini variate care pot merge de la resemnarea pasivă în fața senectuții până la refuzul disperat de a coabita cu ea, manifestându-se predilect spre închiderea în sinele lor, plasându-se de bună voie la marginea vieții, acolo unde își consumă aproape inconștient procesul propriei degradări fizice și mentale.

Dificultăți întâmpinate în parohie:

1. Receptivitatea față de nou.
2. Încăpățânarea
3. Atotsuficiența
4. Comunicarea deficitară din diferite motive
5. Conservatorismul
6. Starea de sănătate
7. Mentalitatea
8. Insecuritatea prin lipsa de repere ceea ce duce la închiderea în sine.

Activități/opțiuni folosite în parohie cu privire la pastorația bătrânilor:

• implicarea lor în proiecte;
• responsabilizarea lor;
• utilitatea lor;
• oferirea de repere, adică la ce oră pot găsi un sprijin în Biserică, pentru nevoile lor;
• sinergia instituțiilor (Biserică-primărie etc.) prin acțiuni directe care să-i vizeze pe vârstnici;
• ajutorarea efectivă (hrană, medicamente, alte nevoi personale);
• consolidarea relațiilor dintre generații prin activități la care au participat bunici și nepoți (tip „șezătoare” sau „clacă”);
• afectivitatea: oferirea unui buchet de flori cu ocazia zilei de naștere, un cadou-amintire la împlinirea a 50 ani de căsnicie ș.a..
• determinarea de a gândi pozitiv, să fie activi și să trăiască complex folosind resursele pe care le au; (de exemplu, plecarea în excursii scurte la mănăstirile din preajmă însoțiți de preot împreună cu cineva din familie).

Discuțiile pe marginea temei care au urmat, au fost dirijate de către părintele Bogdan Lupaștean – coordonatorul cercului și de părintele misionar protopopesc George Mironescu. În cadrul acestora, s-au evidențiat câteva aspecte care fac referire la câteva soluții care s-ar putea implementa vis-a-vis de persoanele vârstnice: facilitarea accesului la informații și instituții specializate; creșterea ofertei de servicii alternative instituționalizării; acordarea drepturilor de asigurări sociale; servicii de sprijin; consiliere; vizite; convorbiri și altele.   

În cadrul discuțiilor s-au făcut propuneri de bună practică pentru bunul mers al Bisericii, dintre care amintim:

1. Bătrânețea este o perioadă foarte importantă în viața omului, nu numai pentru că este vremea bilanțului, ci și fiindcă bătrânii îndeplinesc un rol aparte în familia lor și în societate. Ei sunt patriarhii, păstrătorii tradițiilor, memoriei neamului și poporului lor, martorii istoriei noastre. Ei sunt un exemplu pentru generațiile viitoare. Bunicii noștri percep istoria la altă scară, văd altfel situațiile complexe, dintr-o perspectivă ce se bazează pe experiența și înțelegerea pe care le-o dă vârsta. Toate acestea, le permit, la modul ideal, să-i accepte și să-i susțină emoțional fără să facă judecăți de valoare și fără să pună condiții pe cei care trec prin momente de criză.
2. Dacă vom face referire strict la țara noastră, atunci cei mai vizibili membrii ai unei comunități parohiale sunt seniorii, al căror fief rămâne Biserica și slujbele ce se țin aici. Bătrânii sunt „Biserica”, alături de celelalte categorii de vârstă, pentru că fiecare persoană este Biserica aici și acum, fie că este copil, adult sau vârstnic, stare vremelnică și nesemnificativă din perspectiva veșniciei căreia îi este destinat omul.

III. Proiecțiile vârstei a treia și a patra se identifică cu fiecare bătrân în parte, bătrân care își pregătește modul propriu de a-și trăi propria bătrânețea pe întreg parcursul vieții. Astfel, accepțiunea față de bătrânețe este aceea că, bătrânețea crește odată cu noi, iar calitatea ei  va depinde în cea mai mare măsură de capacitatea noastră de a-i percepe sensul, dar și valoarea, atât din punct de vedere al umanității cât și al spiritualității fiecăruia, concret manifestându-se prin raportarea omului față de ceilalți și față de Dumnezeu. Mărturii destule în acest sens găsim cu precădere la cei cu părul nins de ani, care afirmă că ei nu simt bătrânețea pentru că nu-i dau importanță, iar unica modalitate de a o trăi bine este a o trăi cu Dumnezeu.

Încheierea ședinței s-a făcut cu tradiționalele aprecieri și mulțumiri adresate părintelui Silvestru Ilaș – parohul Bisericii din Clit – pentru găzduirea evenimentului, precum și celorlalți preoți pentru participare. 

 

Cercul Pastoral Nr. 3
„Sfântul Ierarh Petru Movilă”

 

În data de 13 Iulie 2023, la Parohia Sfântul Mare Mucenic Dimitrie din satul Dumbrava comuna Grănicești, Protopopiatul Rădăuți, a avut loc întâlnirea preoților din Cercul Pastoral Misionar nr. 3, așezat sub patronajul Sfântului Ierarh Petru Movilă – Mitropolitul Kievului și coordonat de Părintele Cosmin Cucu.

După săvârșirea Acatistului Sfântului Arhanghel Gavriil, a urmat meditația cu titlul: „Dificultăți și oportunități în pastorația vârstnicilor” și a fost susținută de către Părintele Alexei Gabriel Mihai, parohul bisericii din Dumbrava.

Din cuprinsul meditației, cităm următoarele aspecte:

Pastorația persoanelor în vârstă implică atât dificultăți, cât și oportunități semnificative. Unul dintre principalele obstacole cu care se confruntă preoții în slujirea vârstnicilor este necesitatea de a înțelege și a răspunde nevoilor specifice ale acestei categorii de vârstă. Fiecare individ are experiențe de viață unice și se confruntă cu provocări diferite, cum ar fi sănătate precară, pierderea partenerului de viață sau izolarea socială. Este esențial ca preoții să fie sensibili și să abordeze aceste dificultăți cu compasiune și înțelegere. De asemenea, preoții trebuie să fie pregătiți să lucreze cu probleme legate de credință și spiritualitate în rândul vârstnicilor. Mulți oameni în vârstă se confruntă cu întrebări și îndoieli spirituale în această etapă a vieții lor.

O altă dificultate în pastorația vârstnicilor este legată de sănătatea lor precară. Odată cu înaintarea în vârstă, se pot confrunta cu diverse afecțiuni și probleme medicale, ceea ce poate aduce provocări în a le oferi îngrijirea spirituală necesară. Uneori, aceste probleme de sănătate pot duce la dificultăți în comunicarea cu ei sau în a înțelege nevoile lor spirituale. Înțelegerea și gestionarea problemelor de sănătate precum bolile cronice, dizabilitățile sau pierderea funcțiilor cognitive pot fi provocări semnificative pentru un preot. Este necesară o sensibilitate și o empatie deosebită pentru a aborda aceste probleme într-un mod care să ofere susținere spirituală și îngrijire adecvată. În plus, pastorația persoanelor în vârstă poate necesita abordarea unor teme delicate, cum ar fi moartea și suferința. Aceste subiecte pot fi sensibile și pot solicita o abordare empatică și atentă din partea preotului. Găsirea cuvintelor potrivite și oferirea de confort spiritual în astfel de momente poate fi o provocare emoțională.

Cu toate acestea, pastorația în rândul vârstnicilor aduce și o serie de oportunități valoroase. Oportunitatea de a împărtăși înțelepciunea și experiența de viață a bătrânilor este una dintre cele mai mari bogății. Acești oameni aduc cu ei povestiri și lecții care pot inspira și învăța tinerii și comunitatea în ansamblu. Preoții au privilegiul de a fi în prim-planul acestor povești și de a contribui la perpetuarea valorilor și tradițiilor în cadrul comunității. De asemenea, pastorația persoanelor în vârstă oferă oportunități de a întări comunitatea și legăturile dintre credincioși. Întrucât mulți dintre acești oameni au petrecut o mare parte din viață în biserică, ei pot fi un factor de coeziune și de transmitere a valorilor și tradițiilor bisericii. Preoții pot utiliza această oportunitate pentru a crea și întreține relații puternice și autentice cu vârstnicii și pentru a-i implica în viața comunității. Generațiile tinere nu trebuie să treacă cu vederea adevărata comuniune din Biserică între diferite generații: copii, tineri, adulți, vârstnici. Întreaga comunitate creștină este una în drum spre unica Împărăție a lui Dumnezeu. Ruperea comuniunii între generații este străină spiritualității ortodoxe. În acest sens, Sfântul Ambrozie al Mediolanului scria în Comentariul la Evanghelia după Luca: „În copilărie există un fel de bătrânețe respectabilă în purtări, iar la bătrânețe o copilărie nevinovată”[2].

Au urmat discuții pe marginea temei și s-au făcut propuneri de bună practică pentru bunul mers al Bisericii, dintre care amintim:

1. Vârstnicii pot fi implicați în mentoratul și îndrumarea tinerilor din comunitate. Experiența lor de viață poate fi o sursă de inspirație și învățare pentru generațiile mai tinere. Această interacțiune intergenerațională contribuie la construirea unei comunități puternice și la perpetuarea valorilor tradiționale și spirituale.
2. Este esențial ca preoții să recunoască și să aprecieze contribuția vârstnicilor, oferindu-le spațiu și voce în cadrul comunității. Este important să se asigure că există programe și activități specifice, adaptate nevoilor și abilităților vârstnicilor, care să le permită să se implice activ și să își exprime creativitatea și experiența.
3. Preoții pot juca un rol important în combaterea izolării sociale și a singurătății în rândul vârstnicilor. Ei pot organiza activități și întâlniri specifice pentru această grupă de vârstă, oferind oportunități de interacțiune socială și sprijin reciproc. Prin intermediul slujirii pastorale, vârstnicii se pot simți conectați la comunitate și pot experimenta un sentiment de apartenență și importanță continuă. Ei pot fi implicați în activități precum grupurile catehetice, consiliile parohiale, comitetele de organizare a evenimentelor sau alte inițiative comunitare. Prin contribuția lor, vârstnicii pot aduce o perspectivă înțeleaptă și un suport valoros în luarea deciziilor și îndeplinirea activităților comunitare.

Întâlnirea cercului s-a finalizat cu mulțumiri și felicitări adresate părintelui Gabriel Mihai Alexei pentru găzduire și alcătuirea meditației, precum și celorlalți preoți participanți la cerc.

 

Cercul Pastoral Nr. 4
„Sfântul Cuvios Daniil Sihastrul”

 

În data de 18 Iulie 2023, la Parohia Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil din comuna Marginea, Protopopiatul Rădăuți, păstorită de către Părintele Mihalescu Nicolae, s-a organizat ședința preoților din Cercul Pastoral Misionar nr. 4, așezat sub patronajul Sfântului Cuvios Daniil Sihastrul și coordonat de Părintele Traian Molea.

Întâlnirea a debutat cu oficierea Acatistului Sfântului Proroc Ilie Tesviteanul, în biserica parohială. A urmat apoi meditația cu titlul: „Dificultăți și oportunități în pastorația vârstnicilor” și a fost susținută de către părintele paroh Nicolae Mihalescu.

Din cuprinsul meditației, evidențiem următoarele aspecte:

Întrebare care ni se adresează în tema propusă spre dezbatere astăzi este: cum ne raportăm pastoral la vârsta bătrâneții?, sau mai corect zis, cum ne raportăm pastoral în calitate de preoți la nevoile bătrânilor? De ce anume trebuie să ținem cont în pastorația persoanelor vârstnice? Dincolo de simple teoretizări teologice, se cuvine o analiză concretă și realistă a metamorfozelor condițiilor de viață ale bătrâneții în scopul de a oferi niște soluții pastorale eficiente și aplicabile în spațiul Bisericii.

Bătrânețea are dificultățile ei, întreține o anumită ambiguitate în privința conștientizării limitelor, care nu existau în etapa de adult. Firul comun care se înfășoară prin numeroasele analize ale efectelor îmbătrânirii pare a fi acela al pierderii sau al diminuării forțelor și capacităților de adaptabilitate la condiția de viață actuală. Pierderea sau cel puțin un declin notabil al abilităților, privilegiilor și relațiilor care au fost considerate ca fiind de la sine în anii anteriori devine acum mai evidentă și conduce adesea la un declin al bunăstării vârstnicilor.

Trecutul trebuie să fie sursa de asigurare că suntem în continuare aceeași persoană. Prezentul trebuie să ofere interacțiunea cu ceilalți și un mediu care să reafirme continuitatea. Pentru mulți, acesta este locul în care credința religioasă devine deosebit de semnificativă. Ritualurile religioase, împreună cu simbolurile care le însoțesc, pot face legătura între prezent și experiențele bogate și satisfăcătoare ale trecutului, precum și să ofere speranță pentru viitor.

Atunci când sursele obișnuite de sprijin sunt pierdute, omul începe, adesea, să își creeze propria lume, una pe care o poate controla. Acest lucru poate fi realizat prin controlul celorlalți prin solicitări de diferite tipuri și căutarea simpatiei din partea celorlalți și printr-o schimbare spre inferioritate, în care fie trăiește în trecut, fie își creează o nouă realitate mentală proprie. Organismul uman nu poate suporta decât un anumit dezechilibru, apoi trebuie să caute să revină la homeostazie cât mai repede posibil. A nu face acest lucru sporește potențialul de patologie, atât psihologică, cât și fiziologică.

Resentimentele, furia și chiar invidia apar adesea ca reacție la moarte. La multe persoane în vârstă se poate instala un sentiment general că viața nu are niciun sens. Din ce în ce mai mulți oameni din ziua de azi au mijloacele de a trăi, dar nu au un sens pentru care să trăiască. În această ultimă etapă a vieții, când lupta pentru supraviețuire este oarecum temperată, persoanele în vârstă par să aibă o nevoie crucială de a avea o nouă conștientizare și înțelegere a faptului că viața lor are un sens. Și acest sens îl poate oferi doar creștinismului, pentru că credința în Hristos cel Întrupat, Răstignit, Înviat și Înălțat este certitudine în realitatea și sensul vieții eshatologice. Pentru creștin, lucrurile vieții de aici nu se consumă în bătrânețe, în neputința psiho-fizică. Creștinul are siguranța sensului vieții proiectat în mântuite, sens conjugat de speranța, de nădejdea celor viitoare.

Discuțiile care au urmat, pe marginea subiectului tratat, au fost dirijate de părintele coordonator Traian Molea, secondat de părintele misionar protopopesc George Mironescu. Pe marginea temei discutate, s-au făcut propuneri de bună practică pentru bunul mers al Bisericii, dintre care amintim:

1. a) Pentru o pastorație a vârstnicilor, preotul și, implicit, Biserica trebuie să țină cont de realitățile multilaterale întâlnite în mijlocul acestei lumi în care trăim cu toții. Simple teoretizări pastorale nu fac decât să superficializeze actul pastoral care intră în responsabilitatea preotului, dublată și de membrii familiali ai persoanei în vârstă. Activitatea preotului dacă este ruptă de colaborarea cu membrii familiei persoanei vârstnice în cauză nu își atinge niciun obiectiv, fie spiritual, fie social. Prin urmare, trebuie căutate noi forme și metode, mai în concordanță cu nevoile și aspirațiile spirituale ale persoanelor în vârstă; trebuie formulate noi planuri pastorale înrădăcinate în apărarea vieții, a sensului și a destinului ei în Hristos. Acestea sunt condiții esențiale pentru a-i încuraja pe cei în vârstă să își aducă propria contribuție la misiunea Bisericii și pentru a-i ajuta să obțină o îmbogățire spirituală deosebită din participarea activă la viața comunității ecleziale.
2. b) Preotul care efectuează acte de îngrijire pastorală va fi motivat să insiste dincolo de observarea și înțelegerea pierderilor și a efectului lor adesea dramatic în viața vârstnicului. Creștinul nu se mulțumește niciodată să fie un spectator secundar la arena suferinței umane. Preotul, dar și persoanele specializate în asistența socială, sunt împinse de dragostea lui Hristos să intervină, atât prin cuvânt, cât și prin faptă în condiția de viață a bătrânului sub aspect spiritual, cât și fizic.
3. c) Preotul care are ocazia de a sluji o persoană în vârstă are o oportunitate extraordinară de a interveni în viața acesteia în așa fel încât să aducă din nou speranța sau nădejdea într-o inimă care poate că s-a îndreptat mult spre disperare. Credința personală în Hristos ca Domn și Mântuitor poate fi fie revitalizată, fie aprofundată, fie chiar experimentată pentru prima dată. Esențial este ca acțiunea pastorală să fie realizată și asumată.

Corectarea imaginii actuale, în mare parte negative, a bătrâneții este, prin urmare, o sarcină culturală și educativă care ar trebui să implice toate generațiile. Astăzi avem o responsabilitate față de persoanele în vârstă: trebuie să le ajutăm să înțeleagă sensul vârstei lor, să aprecieze resursele ei și să depășească tentația de a o respinge, cedând astfel la autoizolare, resemnare și sentimentul de inutilitate și disperare. Avem, de asemenea, o responsabilitate față de generațiile viitoare: aceea de a pregăti un context uman, social și spiritual în care fiecare persoană să poată trăi această perioadă a vieții cu demnitate și plinătate.

Încheierea întâlnirii s-a făcut cu mulțumiri și aprecieri verbale adresate părintelui Nicolae Mihalescu – gazda ședinței de la Parohia Marginea I și tuturor celor care au fost prezenți la întrunirea cercului pastoral.

 

Cercul Pastoral Nr. 5
„Sfântul Voievod Ștefan cel Mare”

 

În data de 11 Iulie 2023, la Parohia Sfinții Apostoli Petru și Pavel din satul Gura Putnei, comuna Putna, Protopopiatul Rădăuți, păstorită de către Părintele Cucerca Ștefan, a avut loc întâlnirea preoților din Cercul Pastoral Misionar nr. 5, așezat sub patronajul Sfântului Voievod Ștefan cel Mare și coordonat de Părintele Mihalescu Florin.

După săvârșirea Acatistului Sfinților Apostoli Petru și Pavel, părintele paroh a susținut meditația cu titlul: „Povețele bătrânilor și aplicarea acestora în pastorație”.

Din cuprinsul meditației, cităm următoarele aspecte:

Înțelepciunea populară ne descrie viața așa cum este, întrucât concluziile trăitorilor celor fără prea mari pretenții, cu viață au­tentică și spirit exclusiv tradi­țional sunt definitorii, veridice, pure și de netă­găduit. Între maximele și cugetările din istoricele cuvinte româ­nești se regă­sește și proverbul: Cine nu are un bătrân să și-l cumpere! Meditând, reflectând și analizând asupra acestei sintagme, găsim oare actualitatea și conturarea ei faptică în societatea contemporană? Avem posibilitatea de a continua pe drumul bătătorit de opin­cile credinței ale bătrânilor noștri? Este o abordare arhaică și anacronică căutarea sfaturilor celor vârstnici și urmarea lor? Păstrând proporțiile, sintagma Cine nu are un bătrân să și-l cumpere! poate fi înțeleasă într-un sens contextual modern și inovativ, pășind pe un vibe actual cu: Cine nu are un bătrân să îl caute!

Căutarea celor vârstnici comportă anumite trăsături dominante în jurul cărora gravitează un întreg sistem de valori perene, un important pilon de edificare culturală, socială și duhovnicească. Totodată, în aceste vremuri este atât de mare nevoie de neliniștea cea bună, care îl face pe om un râvnitor neostoit, transformându-l într-un apostol al Adevărului.

Cercetând bătrânii redescoperim o simbolică succesiune a învățăturii populare, care definește și particularizează fiecare popor. Nu întâmplător în ultimii ani, Biserica Ortodoxă Română, prin Anii omagiali și comemorativi, a promovat, ac­tualizat și evidențiat lumea satului, personalitățile care în modernism sunt umbrite de tehnologia orbitoare, expe­riența de necontestat a celor care au îm­bo­gățit țara și neamul, precum și tinerii, bătrânii și bolnavii. De ce este importantă abordarea unui model bătrân sau căutarea adevărurilor celor care sunt la senectute? Este de notorietate că parcursul sau direcția pe care evoluează un om se hotă­răște cu precădere la tinerețe. Un părinte duhovnicesc spunea: Din lucrurile mici se văd cele mari, iar altul afirma: Cine se pregătește, deja este! Aidoma cugetărilor anterioare se petrece și viața fiecărui om, indiferent de domeniul de activitate, obârșia sau educația sa.

Bătrânii temperează comportamentele înțelese greșit. Fiecare dintre noi, atunci când greșeam în copilărie, eram îndrep­tați cu bunătatea proverbială a bunicilor. Încă de atunci, respectul față de bătrânii noștri se contura în con­știința noastră, rapor­tându-ne cu o dragoste aparte față de persoanele care ne oferă educația. Cine poate egala în această viață dragostea părinților și a bunicilor sau sfaturile înțelepte oferite la gura sobei în iernile geroase, când copiii ajungeau acasă de la săniuș?…

Pe un bătrân trebuie să-l considerăm ca pe un părinte; chiar dacă acum nu-ţi mai poate oferi hrană trupească, el îți poate oferi o hrană spirituală, care este mai de preţ decât cea trupească. El îţi oferă acum hrana care te întăreşte şi te pregăteşte pentru veşnicia împreună cu Hristos. Ar trebui să ne schimbăm limbajul şi atitudinea faţă de ei şi să-i numim părinţi, căci ei sunt purtători de grijă faţă de noi şi în această parte a vieţii lor. Când eram copii, ne hrăneau cu pâine, iar acum ne hrănesc duhovniceşte. Şi noi vom ajunge într-o zi în Ţara Părintelui Ceresc care este și Ţara părinţilor noştri și a bunicilor noștri. Bătrâneţea poate fi, deci, considerată o primăvară a veşniciei.

Discuțiile care au urmat pe marginea temei, au fost dirijate de către părintele Florin Mihalescu, coordonatorul cercului, secondat de părintele misionar protopopesc George Mironescu. În cadrul acestora, s-au amintit unele aspecte care țin de grija pe care trebuie să o avem față de bătrânii noștri; punerea în practică a sfaturilor bătrânilor duhovnicești: „Nu trebuie să concurezi ci să colaborezi!”, îndemna Părintele Stareț Iachint Unciuleac al Putnei.

Amintim câteva propuneri/repere de bună practică pentru bunul mers al Bisericii, discutate în cadrul ședinței:

1. Chiar dacă oamenii îmbătrânesc, ei trebuie să îşi păstreze obiceiurile bune, gândurile frumoase, sufletele curate; să nu-şi piardă credinţa, ştiind că sunt „călători aici pe pământ” (I Petru 2, 11), trăind o bătrâneţe activă, cu speranţa mântuirii, spunând ca şi Sfântul Apostol Pavel: „Uitând cele ce sunt în urma mea şi tinzând către cele dinainte, alerg la ţintă, la răsplata chemării de sus, a lui Dumnezeu, întru Hristos Iisus” (Filipeni 3, 14). Cei care au îmbătrânit în slujba lui Dumnezeu sunt ca nişte copaci încărcaţi de rod, sfaturile lor sunt ascultate de alţii, aşa cum vedem că scrierile Sfinţilor Părinţi ai Bisericii străbat veacurile, îndrumând generaţii întregi.
2. Cercetarea vieții bătrânilorne arată că viața noastră trebuie să aibă un punct central: Mântuitorul Iisus Hristos. Învățând din exemplele pe care ei le lasă în urma trecerii pe acest pământ, fie că sunt luminoase, ori opace, fie că înțelegem din eforturile, proiectele, realizările ori eșecurile lor, atitudinea noastră trebuie raportată la Norma tuturor timpurilor: Mântuitorul Iisus Hristos.

            Comuniunea cu bătrânii și continuitatea filiației spirituale oferă un parcurs luminos istoriei viitoare. Generațiile ante­rioare, fie că au trăit vremuri mai ușoare sau dificile, au făcut un lanț al suc­ce­si­vității abordării sănătoase, unul de ne­des­părțit, oferind unitate în diversitatea provocatoare a fiecărei epoci, prin lucrarea Duhului. Sfântul Vasile cel Marespune: „De la El pentru că este cauza celor care există, conform voinței lui Dumnezeu Tatăl. Prin El pentru că Lui I se datorește conservarea tuturor, după ce le-a zidit pe toate, a adăugat fiecăruia dintre cele făcute pentru conservare. De aceea, cu o dorință irezistibilă și o dragoste de negrăit către El, Stăpânul și Dătătorul vieții, s-au îndreptat toate, așa cum s-a scris: ochii tuturor privesc cu speranță spre Tine (Ps. 122, 15) și iarăși: toate nădăjduiesc în Tine.” (Despre Sfântul Duh, cap. 5, în „Părinți și Scriitori Bisericești”, vol. 12, p. 24).

3. Bătrâniitrebuie înțeleși ca persoane respectabile, care prin lumina vieții lor au urmat preceptele evanghelice, arătându-ne cum trebuie să trăim pentru a fi bineplăcuți lui Dumnezeu. În întreaga lor experiență, au fost, asemenea Sfântului Apostol Pavel, păzitori ai comorii încredințate(1 Timotei 6, 20) și astfel au devenit exemple strălucitoare, autoritate comportamentală și pedagogi ai vieții creștine sănătoase. De multe ori bătrânii sunt factori de inspirație pentru tineri, arătându-le prin cuvânt și faptă adevărata valoare a omului.

Cercul s-a încheiat cu mulțumiri și felicitări adresate părintelui Ștefan Cucerca pentru prezentarea meditației, precum și celorlalți preoți pentru participare.

 

A consemnat, 

Misionar Protopopesc

Preot George Mironescu

[1] Mândrilă, C.G., Procesul de îmbătrânire din perspectiva asistenței sociale, Editura Tehnopress, Iași, 2005, pp. 12-14.

[2] „Itaque et in pueritia est quaedam venerabilis morum senectus, et in senectute innocens pueritia”, Sanctus Ambrosius Mediolanensis, Expositio Evangelii secundum Lucam, VIII, 58, în: Corpus Scriptorum Ecclesiasticorul Latinorum, vol. 32, Viena, 1902, p. 420 apud Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Priorități în pastorația persoanelor vârstnice, în Cuvântul ierarhului, https://doxologia.ro/prioritati-pastoratia-persoanelor-varstnice.