Cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Calinic, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, sub îndrumarea sectorului de Misiune pastorală și actualitate creștină al Centrului eparhial – Suceava, în toate protopopiatele eparhiei s-au desfășurat în luna august întâlniri ale cercurilor pastorale.
RAPORT CERC PASTORAL NR. 1
„Sfântul Paisie de la Neamț”
În data de 27.09.2022, la Parohia „Învierea Domnului” Fălticeni, păstorită de către părintele Ionuț Suditu, din Protopopiatul Falticeni a avut loc, întâlnirea preoților din Cercul Pastoral Misionar Nr. 1, așezat sub patronajul „Sfântului Paisie de la Neamț”, coordonat de către sfinția sa.
După săvârșirea Sfintei și Dumnezeieștii Liturghii ne-a fost prezentată tema cu titlul: „Sfântul Grigorie Palama (†1359) și importanța rugăciunii lui Iisus în viața bisericii”, care a fost susținută de către părintele Ionuț Suditu de la Parohia „Învierea Domnului” Fălticeni.
Din cuprinsul prezentării cităm următoarele aspecte:
„Rugăciunea inimii a fost practicată din vechime de către creștini. Prin intermediul rugăciunii neîncetate a anahoreților, ea urcă în tradiția spiritualității ortodoxe până în timpurile noastre.
În privința textului rugăciunii „există în spiritualitatea ortodoxă o anumită libertate. Cel ce se roagă poate reduce textul rugăciunii la cuvintele „Doamne Iisuse” sau simplu la pomenirea repetată a numelui lui Iisus. Unii au arătat o anumită preferință pentru formula „Doamne Iisuse Hristoase, miluește-mă”.
Părinții duhovnicești amintesc însă că rugăciunea lui Iisus poate și să înceteze și totul să culmineze în tăcerea extazului. Aceeași libertate domnește și în privința ritmului, cât și a locului și a duratei rugăciunii.
Îndemnul la rugăciune, creștinii l-au primit de la Iisus Însuși: „Tu însă când te rogi intră în cămara ta, închide ușa și roagă-te Tatălui” (Matei 6, 6). Stăruința în rugăciune a fost indicată prin exemplul propriu: „A doua zi foarte de dimineață, Iisus, sculându-se, a ieșit și s-a dus într-un loc pustiu și se ruga acolo” (Matei 1, 35).
Prin rugăciunea lui Iisus se subliniază conștiința prezenței Sale, dar și cea a păcătoșeniei noastre ca, de altfel, și dorința noastră nemărginită după milostivire. Rugăciunea ne eliberează, ne dă liniște și ne întărește spiritual. Cu numele lui Iisus, spune Sf. Ioan Scărarul, alungi toate gândurile și pe toți dușmanii nevăzuți îi biciuiești.”
Au urmat apoi discuții pe marginea temei abordate și s-au accentuat următoarele aspecte:
- Biserica însăși e într-o rugăciune neîncetată de la întemeierea ei, și prin aceasta e unită cu Hristos, Capul și Mirele ei. Practica isihastă nu e decât o trăire la scară personală a acestei uniri. Hristos, pe Care Îl caută înlăutrul inimii sale acela care se roagă, nu poate fi cu adevărat înlăuntrul lui decât în măsura în care, prin Sfintele Taine, el rămâne integrat în Trupul Bisericii. Rugăciunea lui Iisus, așa cum a fost înțeleasă de sfinții părinți, nu înlocuiește deci niciodată harul mântuitor al Sfintelor Taine; ea nu face decât să-l actualizeze în lucrare, printr-o relație tot mai conștientă cu Iisus Hristos, în lumina și iubirea Lui;
- Lumina învierii lui Hristos se revarsă mereu mai bogat în inimile rugătoare, aducând bucuria duhovnicească a restaurării firii umane și a îndumnezeirii ei. Sfântul Grigorie Palama a combătut învățăturile greșite ale catolicismului, conform cărora Dumnezeu ar fi inaccesibil omului, retras într-o transcendență abstractă, deschisă doar intelectualilor; el a confirmat prezența și lucrarea lui Dumnezeu în lume și în om prin energiile Sale necreate, posibilitatea unirii cu Dumnezeu prin rugăciune neîncetată și iubire, accesibilă oricărui om;
- Rugăciunea însăși, neîncetată în Biserica Ortodoxă, asigură continuitatea trăirii Evangheliei lui Hristos în spiritualitatea răsăriteană și astăzi”.
În încheiere, părintele misionar protopopesc Gabriel Carp, a mulțumit părintelui paroh pentru organizarea cercului pastoral și celorlalți preoți pentru participare.
RAPORT CERC PASTORAL NR. 2
„Sfântul Mitropolit Dosoftei”
În data de 22.09.2022 la Parohia ,,Sfinții Voievozi”- Roșcani, păstorită de către părintele George Constantin Balmoș din Protopopiatul Fălticeni, a avut loc întâlnirea preoților din Cercul Pastoral Misionar Nr. 2, așezat sub patronajul „Sfântului Ierarh Dosoftei”, coordonat de părintele Cezar-Gorun Nesvadba.
După săvârșirea Sfintei și Dumnezeieștii Liturghii, ne-a fost prezentată tema cu titlul: „Sfântul Simeon Noul Teolog și exigențele cunoașterii personale a Lui Dumnezeu” susținută de către părintele Doru Vasile Ruști.
Din cuprinsul prezentării cităm următoarele aspecte:
„Pentru reînoirea vieții duhovnicești și mistice atutentice, atingând culmele îndumnezeirii cât și pentru conflictul pe care l-a avut în timpul vieții sale cu un oarecare Ștefan mitropolit al Nicomidiei, și-a atras supranumele de Noul Teolog. Acest supranume i se datorează și scrierilor sale cu un puternic caracter dogmatico-mistic. Acest supranume i-a fost dat mai întâi de dușmanii lui cu un sens disprețuitor pentru perioada bizantină în care a trăit Sfântul, această perioadă fiind una extrem de conservatoare.
Însă acest nume a fost foarte repede acceptat cu entuziasm de ucenicii Sfântului, prin cuvântul „teolog” înțelegând faptul că este cel care a ajuns la îndumnezeire. Urmând și îndemnul lui Evagrie Ponticul care spune că: „teolog este cel care se roagă, și cel care se roagă este teolog”.
Adjectivul de „Noul” se datorează faptului că învățăturile sale se încadrează cu greu în tradiția părinților anteriori, că aceasta este mai mult mărturisirea unei experiențe personale. Însă, în esență, învățătura sa nu contrazice cu nimic învățătura părinților anteriori, el vorbind despre curățirea de patimi, dobândirea virtuților și a nepătimirii, ca treaptă premergătoare a urcușului duhovnicesc. Nota aparte adusă de Sfânt și pentru care are și supranumele de „Noul” este aceea a unui acent aparte pus pe simțire, conștiință, lumina și iubire.
„Dar prin harul lui Dumnezeu sunt ceea ce sunt, si harul Lui care este în mine n-a fost în zadar, ci m-am ostenit mai mult decât ei toți. Dar nu eu ci harul Lui Dumnezeu care este în mine” (I Cor,15,10).
Plecând de la acest îndemn Sf. Simion ne explică faptul că atunci când vrem să ajungem să îl cunoaștem pe Dumnezeu prin experiențe duhovnicești, nu noi suntem cei care prin efort și asceză ajungem să Îl cunoaștem, ci harul Său este cel care ne duce la cunoaștere. Totodată nu trebuie să excludem faptul că pentru a atrage harul Lui Dumnezeu, avem nevoie de asceză sau nevoințe pentru a putea să ne despătimim. Nepătimirea, în viziunea Sfântului Simeon, este un lucru primordial pentru a-L cunoaște pe Dumnezeu.”
Au urmat apoi discuții pe marginea temei abordate și s-au accentuat următoarele aspecte:
- Postul, milostenia, privegherea și dragostea față de Dumnezeu și față de aproapele nostru sunt căi prin care creștinul, fie el și cel contemporan, ajunge să se curețe de păcate și să atragă harul lui Dumnezeu asupra sa. Acesta din urmă fiindu-i absolut vital pentru a putea să ajungă la desăvârșire. „Numai Duhul ne duce la măsura de fii ai Tatălui. Deci scopul nostru trebuie să fie permanent dobândirea Duhului Sfânt”. Acestea sunt lucrurile pe care le caută creștinii care pornesc pe acest drum.
- Omul sau creștinul în perspectiva Sfantului Simeon, are ca scop al acestei vieți mântuirea sau îndumnezeirea sa. Acest lucru este posibil doar ascultând și învățând Tainele Bisericii și ale lui Dumnezeu și lucrarea acestora cu ajutorul harului lui Dumnezeu care ne luminează și ne încredințează că suntem pe drumul cel bun.
În încheiere, părintele misionar protopopesc Gabriel Carp, a mulțumit părintelui paroh pentru organizarea cercului pastoral și celorlalți preoți pentru participare.
RAPORT CERC PASTORAL NR. 3
„Sfântul Voievod Ștefan cel Mare”
În data de 20.09.2022, la Parohia „Sfinții Voievozi” Bogata, păstorită de către părintele Pavel Valentin, din Protopopiatul Falticeni a avut loc, întâlnirea preoților din Cercul Pastoral Misionar Nr. 3, așezat sub patronajul „Sfantului Voievod Ștefan cel Mare”, coordonat de Părintele Tudor Andrioaia.
După săvârșirea Sfântului Maslu a urmat meditația cu titlul: „Sfântul Grigorie Palama și importanța rugăciunii lui Iisus în viața Bisericii”, care a fost susținută de către părintele Pavel Valentin de la Parohia „Sfinții Voievozi” Bogata.
Din cuprinsul prezentării cităm următoarele aspecte:
„Întreaga învățătură isihastă e centrată pe rugăciunea minții, sau a inimii, sau a minții coborâte în inimă; ea este rostită neîncetat și adunând mintea de sub presiunea simțurilor o înalță către Dumnezeu în cuvintele: Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine păcătosul! Rugăciunea neîncetată face pe cei ce se gândesc tot timpul la Dumnezeu să fie pătrunși tot mai mult de prezența Lui, de lucrarea Lui; ei Îl înscriu tot mai adânc pe Dumnezeu în conștiința lor, înscriindu-se și ei tot mai mult în cartea lui Dumnezeu.
Sfântul Grigorie Palama abordează cu toată atenția problema rugăciunii personale, intime; puține referiri face la rugăciunea comunitară, liturgică. Pentru el e mai importantă actualizarea harului dumnezeiesc, primit în Sfintele Taine (Botez, Mirungere și Euharistie în special).
La fel ca toți Părinții Bisericii, Sfântul Grigorie Palama susține că rugăciunea trebuie ajutată cu asceza trupului, cu mortificarea senzațiilor de plăcere care ispitesc sufletul să încline spre cele ale lumii și ale trupului, îndepărtându-l de rugăciune. Eroismul acceptării durerii e un efort al voinței care, prin osteneală, ne descoperă marginile puterilor și ale vieții noastre aflate sub păcat și ne fac să strigăm pe Dumnezeu în ajutor. Împreună lucrarea sufletului și a trupului este esențială în progresul duhovnicesc, căci durerea ostenelii adduce primenirea sufletului iar aceasta naște rugăciunea, uneori rugăciunea cu lacrimi”.
Au urmat apoi discuții pe marginea temei abordate și s-au accentuat următoarele aspecte:
- Ortodoxia retrăiește astăzi aceleași provocări ideologice, din vremea lui Palama, motiv pentru care învățătura Sfântului Grigore este actuală; este imperios necesar să o cunoaștem și să o trăim ca atare, întrucât experiența duhovnicească a creștinului orthodox arată că „unirea în chip neamestecat” în lumină cu Dumnezeu, în iubire și în rugăciune reprezintă viața Bisericii, viața și lucrarea Sfântului Duh în lume, din toate timpurile.
- Din secolul al IV-lea până în prezent, tradiția rugăciunii curate a făcut dovada unei continuități uimitoare în Răsăritul creștin. Biserica însăși e într-o rugăciune neîncetată de la întemeierea ei, și prin aceasta e unită cu Hristos, Capul și Mirele ei;
În încheiere, părintele misionar protopopesc Gabriel Carp, a mulțumit părintelui paroh pentru organizarea cercului pastoral și celorlalți preoți pentru participare.
RAPORT CERC PASTORAL NR. 4
„Sfântul Ierarh Ioan de la Râșca”
În data de 22.09.2022 la Parohia ,,Buna Vestire” Bărăști, păstorită de către părintele Ionel Meleștean din Protopopiatul Fălticeni, a avut loc întâlnirea preoților din Cercul Pastoral Misionar Nr. 4, așezat sub patronajul „Sfântului Ierarh Ioan de la Râșca”, coordonat de părintele Ciprian Meștereanu.
După săvârșirea Slujbei de Te-Deum, a urmat meditația cu titlul: „Isihasmul – o alternativă necesară în fața secularizării”, care a fost susținută de către părintele Ionel Meleștean de la Parohia ,,Buna Vestire”- Bărăști.
Din cuprinsul prezentării cităm următoarele aspecte:
„Isihasmul constituie cea mai adecvată metodă de concentrare și de înălțare a sufletului la comuniunea cu Dumnezeu; în afara isihasmului, nu se poate ajunge la această comuniune. După ce explică pe larg faptul că mintea omului, energia sa, trebuie îndreptată spre inimă, și că numai în inimă – în acest „vas ales al rațiunii și al gândurilor, în acest neprețuit sălaș al trupului” – se află harul lui Dumnezeu, Sfântul Grigorie Palama ne adresează o vibrantă întrebare: „Nu vezi, atunci, cât de important este ca cei care s-au decis să se adune în ei înșiși, întru liniștea cea lăuntrică, să-și adune mintea din împrăștierea sa și să și-o închidă în trup – cu osebire în acel «trup interior» al trupului, care se mai numește și «inimă»?”.
Astfel, isihasmul reprezintă cea mai sigură alterntivă și cea mai bună cale, în fața secularizării și desacralizării prezente în contextul actual. „Isihasmul ortodox izvorăște în mod organic dintr-o adâncă pocăință și din dorința sa fierbinte de a păzi poruncile Mântuitorului Hristos, și prin acesta omul dobândește harul lui Dumnezeu, ne spune Arhimandritul Sofronie Saharov”.
Au urmat discuții pe marginea temei abordate și s-au accentuat următoarele aspecte:
- Darul lui Dumnezeu îl ajută pe om să se ridice deasupra curselor Diavolului într-un urcuș necontenit, într-o adâncire nesfârșită în intimitatea Dumnezeului infinit. Doar în acest mod se poate înfăptui unirea omului cu Dumnezeu într-o desăvârșită curăție, în care lucrarea dumnezeiască o transformă pe cea omenească asumând-o total în ea însăși.
- Discursul teologic contemporan ar avea enorm de câștigat prin reorientarea înspre spiritualitate, în timp ce societatea contemporană ar dobândi răspunsuri și soluții, care ar veni să vorbească într-un limbaj accesibil, prin intermediul unor exemple concrete, despre actualitatea creștinismului și relevanța mesajului său în arealul socio-cultural;
În încheiere, părintele misionar protopopesc Gabriel Carp, a mulțumit părintelui paroh pentru organizarea cercului pastoral și celorlalți preoți pentru participare.
RAPORT CERCUL PASTORAL NR. 5
„Sfânta Cuvioasă Parascheva”
În data de 13.09.2022 la Parohia „Sfântul Nicolae” Hreațca, păstorită de către părintele Liviu Mihăilă din Protopopiatul Fălticeni, a avut loc întâlnirea preoților din Cercul Pastoral Misionar Nr. 5, așezat sub patronajul „Sfintei Cuvioase Parascheva”, coordonat de părintele Florin Grigorescu.
După săvârșirea Vecerniei a urmat tratarea temei:
„Isihasmul, o alternativă necesară în fața secularizării – rugăciunea lui Iisus” susținută de către părintele Liviu Mihăilă de la Parohia „Sfântul Nicolae” Hreațca.
Din cuprinsul lucrării cităm următoarele aspecte:
„Scopul principal și esențial al practicii rugăciunii lui lisus constă în curățirea minții noastre de patimi. Astfel că, prin rugăciune se afirmă și se realizează și eliberarea omului de patimile sale și de el însuși.
Insă, dacă vrem ca lupta noastră împotriva patimilor să aibă succes, este necesar så cunoaștem modul în care acestea se nasc, cresc și lucrează în noi. Lipsiți de o asemenea cunoaștere, lupta noastră este asemenea celei a unui om care duce luptă cu dușmanii săi pe întuneric, el aude glasurile lor și primește răni de la ei; însă nu poate vedea limpede cine sunt ei, de unde vin, cum și de ce se războiesc cu el.
De aceea, când patimile încearcă să atace sufletul omului, trebuie spusă rugãciunea inimii, căci a chema neîncetat numele lui Dumnezeu este o doctorie, care ucide nu numai patimile, ci chiar însăși lucrarea lor” (cuv. Varsanufie și loan).
Despre patimi știm că ele îl înlănțuie pe om de natura exterioară, iar el devine sclavul acesteia. Dacă, prin știință, el se recunoaște în teorie sclavul naturi, prin patimi, el devine aceasta în mod practic, moral. Astfel, patimile devin un amestec al minții și al naturii, dar al unei minți slăbite, care a pervertit natura și aceasta, astfel pervertită, o domină.
În încheiere, părintele misionar protopopesc Gabriel Carp, a mulțumit părintelui paroh pentru organizarea cercului pastoral și celorlalți preoți pentru participare.
RAPORT CERC PASTORAL NR. 6
„Acoperământul Maicii Domnului”
În data de 27.09.2022, la Parohia „Adormirea Maicii Domnului” Văleni Stânișoara, păstorită de către părintele Vasile Țigănescu, din Protopopiatul Falticeni a avut loc, întâlnirea preoților din Cercul Pastoral Misionar Nr. 6, așezat sub patronajul Maicii Domnului, coordonat de Părintele Petru Corduneanu.
După săvârșirea slujbei de pomenire a ctitorilor, a urmat meditația cu titlul: „Sfântul Grigore Palama și importanța rugăciunii lui Iisus în viața Bisericii” care a fost susținută de către părintele Vasile Țigănescu de la Parohia „Adormirea Maicii Domnului” Văleni Stânișoara.
Din cuprinsul prezentării cităm următoarele aspecte:
„Ceea ce a reușit să realizeze Sfântul Grigorie Palama, era deja însăși învățătura unor Părinți anteriori cum ar fi: Sfântul Grigorie de Nazianz, Sfântul Chiril al Alexandriei, Sfântul Maxim Mărturisitorul, Sfântul Andrei al Cretei, Sfântul Ioan Damaschin sau Sfântul Simeon Noul Teolog. Palama continuă să numească pe Dumnezeu „Lumină” dar nu după esență, ci după energie. El afirmă contra lui Varlaam care atacase monahii athoniți care susțineau că pot vedea lumina taborică, că Dumnezeu, pentru a putea fi cunoscut se comunică și se manifestă prin energiile necreate, lumina divină neavând un sens abstract sau alegoric, ci fiind o experiență mistică. Cu mult înaintea Sfântului Grigorie Palama, Sfântul Maxim Mărturisitorul va vorbi despre Melchisedec în același sens: Deci marele Melchisedec a fost descris ca fără tată, fără mamă, fără neam, neavând nici început al zilelor, nici sfârșit al vieții, precum a lămurit cuvântul adevărat despre el al bărbaților purtători de Dumnezeu, nu din pricina firii celei create și a celor din nimic, după care a început și a sfârșit de a fi, ci din pricina harului dumnezeiese și necreat care există pururea mai presus de toată firea și tot timpul, din pururea existentul Dumnezeu, har după care se cunoaște ca fiind născut întreg cu totul prin alegerea voii sale.” Prin urmare, așa cum preciza și părintele Stăniloae, subiectul uman îndumnezeit se caracterizează numai prin harul prezent in el.”
Au urmat apoi discuții pe marginea temei abordate și s-au accentuat diferite aspecte dintre care reținem:
Rugăciunea inimii, repune în legătură pe om cu Dumnezeu Care i se comunică prin energiile Sale. De aceea, părintele Stăniloae, lasă să se înțeleagă faptul că în rugăciune ne împlinim ca și oameni, ne deschidem pentru Dumnezeu Care ne miluiește și ne face părtași ai darurilor Sale.
În încheiere, părintele misionar protopopesc Gabriel Carp, a mulțumit părintelui paroh pentru organizarea cercului pastoral și celorlalți preoți pentru participare.
RAPORT CERC PASTORAL NR. 7
„Sfântul Nectarie de la Eghina”
În data de 07.09.2022, la Parohia „Sfântul Nectarie” Basarabi, păstorită de către părintele Gabriel Carp din Protopopiatul Falticeni a avut loc, întâlnirea preoților din Cercul Pastoral Misionar Nr. 7, așezat sub patronajul „Sfântului Nectarie de la Eghina”, coordonat de Părintele Dorin Țăranu.
După săvârșirea Vecerniei în biserica parohiei „Sf. Andrei” din aceiași localitate, a urmat meditația cu titlul: „Rugăciunea în Sfanta Scripură și Filocalie. Argumente pentru cultul Bisericii”, care a fost susținută de către părintele Gabriel Carp de la Parohia „Sfântul Nectarie” Basarabi.
Din cele prezentate menționăm următoarele:
„Ținta sau scopul deplin al vieții este, potrivit spiritualității ortodoxe, desăvârșirea sau unirea cu Dumnezeu, trăită ca o pătimire a îndumnezeirii, cum o numește Sfântul Maxim Mărturisitorul. Iar la aceasta, omul nu ajunge decât în urma unei susținute lucrări ascetice, curățitoare și desăvârșitoare și nu o experiază decât în abis de smerenie și în starea de rugăciune de după rugăciune. Cunoscând, astfel, semnificația și valoarea rugăciunii, Părinții duhovnicești ai Răsăritului vorbesc despre această maică a bunătăților sau despre raiul rugăciunii, în cuvinte și exprimări de o profunzime și frumusețe duhovnicească deosebite.
Viața fără rugăciune este ca trupul fără suflet. Viața sufletului lipsit de rugăciune își pierde adevăratul ei sens și adevărata ei finalitate. Lipsirea lui de rugăciune este mai amară decât orice moarte. Nimic nu echivalează, în plan duhovnicesc, cu lucrarea rugăciunii. Ea este – spune Cuviosul Isaia Pustnicul – lumina sufletului. Ea înlătură toate piedicile, netezește cărarea virtuții și o face ușoară celui ce caută. Rugăciunea umple sufletul de harul dumnezeiesc și de darurile (harismele) duhovnicești; cu cât se întipărește mai mult în inima omului, cu atât o umple mai mult pe aceasta de harul dumnezeiesc”.
Au urmat discuții pe marginea temei abordate și s-au accentuat următoarele aspecte:
- Încredințarea dobândirii cererilor noastre se ivește în rugăciune sub forma izbăvirii de îndoială. Dacă darul lui Dumnezeu întârzie, nu trebuie să ne întristăm, ci să stăruim în rugăciune. Iar de ceri lui Dumnezeu un lucru și trebuie să aștepți mult – spune același sfânt – pentru că nu te ascultă degrabă, nu te întrista. Căci nu ești tu mai înțelept ca Dumnezeu. Aceasta ți se întâmplă fie pentru că ești nevrednic de ceea ce ceri, fie pentru ca nu sunt caile tale pe măsura cererilor tale, ci dimpotrivă, fie pentru că n-ai ajuns la măsura de a primi darul pe care-l ceri.
- Părinții filocalici insistă în a arăta că după felul rugăciunii noastre ne cunoaștem adevărata noastră stare sufletească. Rugăciunea este oglinda conștiinței noastre curate sau păcătoase. În această oglindă, mintea își vede limpede abaterile, rătăcirile, robirile, trândăviile și înșelările; dar nu numai acestea, ci și văzduhul curăției, simplitatea și libertatea de chipuri a înțelegerii. Ea își vede năzuințele ei sufletești, așa cum sunt. La fel și Sfântul Ioan Scărarul ne spune că după viețuirea noastră este și rugăciunea noastră, caci nu poate cere cele ceresti cel legat de cele pământești și e cu neputință să ceară cele dumnezeiești cel ce se ocupă cu cele pământești.
În încheiere, părintele misionar protopopesc Gabriel Carp a mulțumit celorlalți preoți pentru participare.
RAPORT CERC PASTORAL NR. 8
„Episcopul Gherasim Putneanul”
În data de 29.09.2022, la Parohia „Sfânta Parascheva” Antoceni, păstorită de către părintele Dragoș Secară, din Protopopiatul Fălticeni, a avut loc întâlnirea preoților din Cercul Pastoral Misionar Nr. 8, așezat sub patronajul „Episcopului Gherasim Putneanul”, coordonat de Părintele Mircea Martiniuc.
După săvârșirea Sfintei și Dumnezeieștii Liturghii a urmat meditația cu titlul: „Rugăciunea în viața preotului”, care a fost susținută de către părintele Dragoș Secară de la Parohia „Sfânta Parascheva” Antoceni.
Din cuprinsul prezentării cităm următoarele aspecte:
„Deși fiecare creștin, dar mai cu seamă preoții, au experiat, într-o mai mare sau mică măsură rugăciunea și treptele ei, atunci când vrem să vorbim despre rugăciune, să identificăm o definiție a acesteia, ne îndreptăm însă spre cei ce au avut o experință mult mai avansată decât a noastră, adică vom apela la scrierile și învățăturile Sfinților Părinți ai Bisericii noastre Ortodoxe. Astfel, în gândirea Sfinților Părinți, rugăciunea, este în primul rând vorbire a minții cu Dumnezeu, hrană și curățire a minții, portar al virtuților, întărire a sufletului, zid sigur, omorâre a patimilor, vedere a celor nevăzute, încredințare a celor dorite, ipostas al celor nădăjduite, îndemn la virtuți, mângâiere a celor ce plâng, rodul bucuriei și al mulțumirii, urcușul minții spre Dumnezeu și lepădarea de toate pentru dobândirea a toate.
Părinții Bisericii mai numesc rugăciunea și arvuna Duhului Sfânt, cunoștință a lui Dumnezeu, pecetea și bucuria lui Hristos, propovăduirea apostolilor, lucrarea credinței, baia curăției și arătarea botezului, mișcare îngerească și puterea celor netrupești, și încredințarea inimii, nădejde de mântuire, securea care taie deznădejdea, dovedirea nădejdii, semn de curăție și simbol al sfințeniei, veselia sufletului și semn al împăcării, raza soarelui minții și luceafăr al inimii, întărirea creștinismului, lucru al pustnicilor și petrecerea sihaștrilor, arătarea împăcării cu Dumnezeu și unirea omului cu Dumnezeu, puterea susținătoare a lumii, maica lacrimilor și totodată fiica lor, punte împotriva ispitelor, peretele din mijloc împotriva necazurilor, zdrobirea războaielor, veselia viitoare, izvorul virtuților, pricinuitoarea darurilor, propășirea nevăzută, descoperirea celor viitoare, judecata și scaunul de judecată a lui Hristos, înainte de scaunul judecății viitoare; „rugăciunea este Dumnezeu, care lucrează toate în toți, deoarece una singură este lucrarea, a Tatălui, a Fiului și a Sfântului Duh, care lucrează toate în Hristos Iisus.”
Au urmat discuții pe marginea temei abordate și s-au accentuat următoarele aspecte:
- După hirotonie, rugăciunea în viața preotului va avea cumva valențe, dacă nu universale, cel puțin comunitare, întrucât de acum înainte el va trebui să înalțe rugăciuni nu doar pentru sine, familie și cunoscuți, ci pentru întreaga comunitate pe care o va păstori, și pentru care va sta „suspendat” în rugăciune, între pământ și cer. Rugăciunea preotului, are valoarea unei jertfe.
- Fundamentul pe care se sprinjină rugăciunea este credința, fiindcă, așa cum spune Pr. Prof. Dumitru Stăniloae, cu cât credința este mai puternică, cu atât credinciosul simte mai acut nevoia de rugăciune.
În încheiere, părintele misionar protopopesc Gabriel Carp, a mulțumit părintelui paroh pentru organizarea cercului pastoral și celorlalți preoți pentru participare.
A consemnat, Arhid. Cristian-Valentin Diaconu
