Cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Calinic, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, sub îndrumarea sectorului de Misiune pastorală și actualitate creștină al Centrului eparhial – Suceava, în toate protopopiatele eparhiei s-au desfășurat în luna ianuarie întâlniri ale cercurilor pastorale.
RAPORT CERC PASTORAL NR. 1
„Sfântul Paisie de la Neamț”
În data de 25.01.2024, la Biserica „Sfinții Mucenici Zenovie și Zenovia” Grădini, păstorită de către părintele Panțiru Liviu Ștefan, din Protopopiatul Falticeni, a avut loc întâlnirea preoților din Cercul Pastoral Misionar Nr. 1, așezat sub patronajul „Sfântului Paisie de la Neamț”, coordonat de către părintele Cojocaru Daniel.
După săvârșirea Sfântului Maslu, ne-a fost prezentată tema cu titlul: „Familia celui suferind între implicare și abandonare”, care a fost susținută de către părintele Panțiru Liviu Ștefan, de la Biserica sus menționată.
Din cuprinsul prezentării cităm următoarele aspecte:
„Omul, fiind creat după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, într-o armonie deplină a ființei sale, pătruns de energiile divine necreate, nu a cunoscut la început suferința. Neascultarea primilor oameni s-a tradus în fapt prin pierderea hainei de lumină protectoare dumnezeiască și alterarea armoniei omului cu el însuși, cu Dumnezeu și lumea înconjurătoare. Sănătatea fizică începe de acum să nu mai fie un bun definitiv al omului, care i se dă lui în mod absolut, ci este o stare de „mai puțină” boală. Deși boala a fost văzută întotdeauna ca un accident în viaţa omului, iată că ea devine acum însoţitorul fidel al fiinţei umane. În accepţia teologică creştină, cu rădăcini în Sf. Scriptură şi în Sf. Tradiţie, starea de sănătate deplină înseamnă mult mai mult. Omul reprezintă o unitate deplină între suflet şi trup. Sufletul e legat de trup, dar depăşeşte materialitatea acestuia, făcând din om o persoană capabilă de îndumnezeire şi destinată eternităţii. Orice om botezat în Biserica noastră este candidat la sfințenie. De aceea, atât preotul, cât și credincioșii trebuie să înceteze a-l mai vedea pe omul bolnav doar ca obiect al milei creștine. Acest om este de fapt omul cercat și iubit de Dumnezeu, este aurul trecut prin foc”.
Au urmat apoi discuții pe marginea temei abordate și s-au accentuat următoarele aspecte:
- Prin boala unor oameni se arată lucrarea Providenței și atotputernicia lui Dumnezeu în lume: Vindecarea orbului din naștere, despre care Domnul spune că nu a păcătuit nici el, nici părinții lui, ci s-a născut așa ca să se arate în el slava lui Dumnezeu; Slava lui Dumnezeu manifestată în minunea vindecării trupești, dar mai ales a deschiderii ochilor sufletești prin care vede, recunoaște și mărturisește dumnezeirea lui Iisus Hristos (Ioan 9, 3); Boala lui Lazăr, despre care este înștiințat din timp și despre care spune că nu este spre moarte, ci pentru slava lui Dumnezeu, ca, prin ea, Fiul lui Dumnezeu să Se slăvească (In. 11, 4).
- Bolile nu sunt doar urmări ale păcatelor individuale, ci, foarte adesea, sunt şi urmări ale păcatelor colective care au cauzat degradări materiale şi funcţionale în societate şi în natură, şi anume: degradarea serviciilor medicale şi sociale, sărăcia şi subnutriţia multora cauzate de lăcomia unora dornici de îmbogăţire cu orice preţ, individualismul şi lipsa de solidaritate cu cei neajutoraţi, poluarea mediului înconjurător – a apei, aerului şi solului, chimizarea excesivă a alimentelor, şi altele.
- Boala poate fi îngăduită uneori și ca un rău preventiv, spre a nu aluneca în păcate mai mari: Boala Sf. Ap. Pavel: „Şi pentru ca să nu mă trufesc cu măreţia descoperirilor, datu-mi-s-a mie un ghimpe în trup, un înger al satanei, să mă bată peste obraz, ca să nu mă trufesc.” (II Cor. 12, 7-9). Apostolul este realist și recunoaște posibilitatea de a greși prin trufie, iar depășirea acestei ispite nu este lăsată doar la îndemâna omului, ci este prevenită de Dumnezeu. Iată că o anumită boală poate fi ea însăși o măsură profilactică administrată de Dumnezeu pentru prevenirea altor boli mai grave, sufletești sau trupești
În încheiere, părintele misionar protopopesc Gabriel Carp, a mulţumit părintelui paroh pentru organizarea cercului pastoral și celorlalți preoți pentru participare.
RAPORT CERC PASTORAL NR. 2
„Sfântul Mitropolit Dosoftei”
În data de 29.01.2024 la Parohia Sfântul Gheorghe – Gulia, păstorită de către părintele Tătaru Lucian din Protopopiatul Fălticeni, a avut loc întâlnirea preoților din Cercul Pastoral Misionar Nr. 2, așezat sub patronajul „Sfântului Ierarh Dosoftei”, coordonat de părintele Denis Chihaia.
După săvârșirea Sfintei Liturghii, ne-a fost prezentată tema cu titlul: „Biserica, spital duhovnicesc – rolul terapeutic al bisericii in vindecarea omului de patimi” susținută de către părintele Tătaru Lucian de la parohia sus menționată.
Din cuprinsul prezentării cităm următoarele aspecte:
„Boala duhovnicească survine atunci când mintea omului se îndepărtează de Dumnezeu. Sfântul Maxim Mărturisitorul scrie: “Mintea îndepărtată de Dumnezeu devine fie demonică, fie animalică “, adică, atunci când mintea omului se îndepărtează de Dumnezeu, devine demonică prin patimile mândriei și animalică prin senzualitate și iubirea de bogăție. Sfântul Apostol Pavel deosebește omul trupesc de omul duhovnicesc. Om trupesc este cel care nu are harul Sfântului Duh. El se caracterizează și ca om psihologic, fără însă să simtă harul Sfântului Duh. Om duhovnicesc este cel care este biserică a Prea Sfântului Duh, adică are harul Botezului și al Mirungerii și în inima lui se face rugăciunea minții. Atunci se manifestă toate harismele Sfântului Duh.”
Au urmat apoi discuții pe marginea temei abordate și s-au accentuat următoarele aspecte:
- Dacă un creştin vrea să dobândească împărăţia cerurilor, nimeni şi nimic nu-l pot împiedica de la aceasta, nici îndeletnicirea, nici vremea, nici locul, însă pentru a reuşi trebuie să cunoască în primul rând ce are de făcut, pentru că „neştiinţa este maica tuturor păcatelor”, iar„cunoştinţa se preface prin făptuire în virtute. Omul preocupat de dobândirea împărăţiei cerurilor trebuie să ştie că Scriptura nu înlătură nimic din cele date nouă de Dumnezeu spre folosire, dar pedepseşte lipsa de măsură şi îndreaptă lipsa de judecată.
- Cei mai mulţi oameni vor să dobândească împărăţia lui Dumnezeu fără osteneli şi sudori. Ei fericesc pe sfinţi şi doresc să aibă cinstea şi darurile lor, dar nu vor să fie părtaşi de necazurile, ostenelile şi pătimirile lor. Pentru dobândirea împărăţiei cerurilor însă este trebuinţă de osteneală şi de durerea inimii, fiindcă nu ne vin dormind şi zăcând pe spate cele ce se dau prin osteneală şi sârguinţă, pentrucă „nimeni nu poate agonisi vreun bine decât cu multă osteneală. Când voieşti să pui început unei lucrări bune, pregăteşte-te pentru ispitele ce vor fi aduse asupra ta şi să nu te îndoieşti de adevăr.
- Lucrarea taumaturgică a Bisericii nu se epuizează în Taina Maslului – deși, nu este mai puțin adevărat, această taină este în special coroborată cu vindecarea trupească și sufletească a credincioșilor. Toate lucrările Bisericii – Taine și ierurgii – conferă harul sfințitor și vindecător, ajutându-l pe credincios să înainteze pe calea mântuirii. După cum s-a văzut, imaginea Bisericii ca Trup al lui Hristos, în care credincioșii sunt mădulare, implică în mod absolut necesar și cerința ca, în cazul în care un mădular se îmbolnăvește, celelalte să încerce să-l vindece sau, dacă nu este posibil, măcar să fie alături de el în vremurile grele.
În încheiere, părintele misionar protopopesc Gabriel Carp, a mulţumit părintelui paroh pentru organizarea cercului pastoral și celorlalți preoți pentru participare.
RAPORT CERC PASTORAL NR. 3
„Sfântul Voievod Ștefan cel Mare”
În data de 18.01.2024, la Parohia „Adormirea Maicii Dommului” Baia, păstorită de către părintele Rusu Iustin, din Protopopiatul Fălticeni, a avut loc întâlnirea preoților din Cercul Pastoral Misionar Nr. 3, așezat sub patronajul „Sfantului Voievod Ștefan cel Mare”, coordonat de părintele Andrioaia Tudor.
După săvârșirea Sfântului Maslu a urmat meditația cu titlul: „Bolile incurabile-șansă, binecuvântare sau posibilitatea de întalnire cu Dumnezeu? O perspectivă creștină asupra suferinței”, care a fost susținută de către părintele Rusu Iustin de la parohia sus menționată.
Din cuprinsul prezentării cităm următoarele aspecte:
„Rânduiala lui Dumnezeu a pus întreaga creție în ordine, lumea fiind creată” bună foarte”. Așadar în lume, care era creata aproape perfectă, omul trebuind să se asemene în faptă și cuvânt lui Dumnezeu, nu exista ideea de suferință sau boală sau imperfecțiune. Omul fiind creat după chipul lui Dumnezeu, trebuia, prin propria voință să simtă chemarea și să raspundă afirmativ prin mișcarea voinței sale spre împlinirea poruncii lui Dumnezeu adică să-și întărească voința și să reziste tentației.”
Au urmat apoi discuții pe marginea temei abordate și s-au accentuat următoarele aspecte:
- Atunci când Mântuitorul îl vindecă pe orbul din naștere a fost întrebat din ce cauză a suferit el aceasta, greșeala părinților sau din cauza păcatelor sale. Hristos le răspunde că acesta, orbul nu a greșit cu nimic, și nici părinții săi, ci această boala este spre Slava lui Dumnezeu. Din aceasta vedem că boala și efectele sale există și este îngăduită de Dumnezeu și din alte motive. Una dintre temele des întâlnite în Biblie este suferinţa provocată de diferite boli. Sfânta Scriptură spune că Iisus Hristos a făcut multe minuni, vindecând oameni care veneau la El cu diferite maladii.
- Vom constata, uneori chiar surprinzător, că pe mulţi dintre cei cinstiţi de Dumnezeu cu darul sfinţeniei bolile trupeşti nu i-au ocolit; aceasta înseamnă că sănătatea sufletului nu implică fără echivoc sănătatea trupului. Boala serveşte progresului spiritual al omului, dar şi ca exemplu de vieţuire creştină pentru cei încă neajunşi la o treaptă duhovnicească asemănătoare.
- Din punct de vedere creștin omul în suferință are șansa să se apropie mai mult de Dumnezeu, are șansa să prioritizeze cu adevărat valorile și virtuțile din lumea aceasta și în același timp să-și înțeleagă aproapele aflat în încercări la rândul sau. Prin urmare omul credincios în starea de suferință îl readuce pe Hristos în inima sa, Îl reașează pe tronul sufletului său și vorbește din nou cu El.
În încheiere, părintele misionar protopopesc Gabriel Carp, a mulțumit părintelui paroh pentru organizarea cercului pastoral și celorlalți preoți pentru participare.
RAPORT CERC PASTORAL NR. 5
„Sfânta Cuvioasă Parascheva”
În data de 25.01.2024 la Parohia „Sfânta Treime din Rotopănești”, păstorită de către părintele Mihai Sandu Valentin din Protopopiatul Fălticeni, a avut loc întâlnirea preoților din Cercul Pastoral Misionar Nr. 5, așezat sub patronajul „Sfintei Cuvioase Parascheva”, coordonat de părintele Florin Grigorescu.
După săvârșirea Sfântului Maslu, a urmat tratarea temei: „Boli incurabile șansă, bincuvântare sau posibilitatea de întâlnire cu Dumnezeu” susținută de către părintele Mihai Sandu Valentin de la parohia sus menționată.
Din cuprinsul lucrării cităm următoarele aspecte:
„Un rol esențial în ajutorarea unui bolnav incurabil îl are preotul duhovnic având rolul de părinte duhovnicesc care atât cu sfatul cât și cu rugăciunea și harul cu care părintele este înzestrat poate să îl mângâie și să îl ajute pe bolnavul incurabil să lupte cu suferințele și durerile atroce, cauzate de afecțiunile grave. Pentru omul care are viața creștină, autentică și se raporteaza la Dumnezeu, boala este o binecuvântare de la Dumnezeu primind cu seninatate suferințele ca mijloc de mântuire”.
Au urmat apoi discuții pe marginea temei abordate și s-au accentuat următoarele aspecte:
- Prin rugăciune, omul intră în legatură personală cu Dumnezeu, mai ales un om suferind de o boala incurabilă. Numai cel aflat în suferință poate marturisi și spune din propria experiență ce inseamnă cu adevarat suferința.
- Credința creștină ne ajută să trecem mai ușor prin suferință. Sfinții Părinți ne învață că prin suferință și durere avem posibilitatea de întalnire cu Dumnezeu prin rugăciune și meditație la cele Sfinte. Boala incurabilă îl ajută pe om să dobândească mântuirea și chiar darul și cununa sfințeniei și cunoașterea în profunzime și adancime a lui Dumnezeu.
În încheiere, părintele misionar protopopesc Gabriel Carp, a mulţumit părintelui paroh pentru organizarea cercului pastoral și celorlalți preoți pentru participare.
RAPORT CERC PASTORAL NR. 6
„Acoperământul Maicii Domnului”
În data de 23.01.2024, la Parohia „Sfânta Treime” Poiana Mărului, păstorită de către părintele Sava Florin, din Protopopiatul Fălticeni, a avut loc întâlnirea preoților din Cercul Pastoral Misionar Nr. 6, așezat sub patronajul Maicii Domnului și coordonat de părintele Corduneanu Petru.
După săvârșirea Tainei Sfântului Maslu, a urmat meditația cu titlul: „Grija și iubirea manifestate față de persoanele vârstnice din perspectivă teologică” care a fost susținută de către părintele Sava Florin de la parohia sus menționată.
Din cuprinsul prezentării cităm următoarele aspecte:
„Iubirea este prezentă în scrierile Sfinţilor Părinţi. Pentru că subiectul este unul care poate genera lucrări foarte extinse, în cele ce urmează, voi prezenta unul din principiile de care se leagă iubirea după coordonatele patristice, cu mențiunea că doresc să aplic termenul în atitudinea și deopotrivă în grija perpetuă față de persoanele vârstnice, anume acea categorie aflată mereu sub povara grijilor și a problemelor. Întregul proiect, teologico-social-filantropic poate fi pus sub autoritatea moralei. De aceea s-a spus „iubeşte şi fă ce vrei”, pentru că atunci când avem în minte iubirea cu sensul de agape, nu putem să înfăptuim răul”.
Au urmat apoi discuții pe marginea temei abordate și s-au accentuat următoarele aspecte:
- Psaltul trebuie să-şi cunoască foarte bine datoriile şi drepturile. Atât clerul inferior, cât şi cel superior, „Preoţii, diaconii, dascălii şi tagma monahală, în servirea Bisericii şi în chipul vieţuirii lor, trebue să urmeze după Canoanele bisericeşti care defines datoriile lor.”
- De starea sufletească a cântăreţului depinde şi cântarea. Vocea exprimă foarte bine trăirile interioare. Din păcate adesea ajungem să cântăm impersonal, nu mai trăim cântarea, din diverse motive.
- Preotul nu trebuie să uite: trebuie să fie un om al rugăciunii, al meditației, o feresatră către Dumnezeu. Dacă rămâne lumesc, iese din starea de preoție. Preotul trebuie să fie om de omenie, milostiv, bun, iertător, să încurajeze, să îmbărbăteze, să fie Părinte al tuturor precum i se spune. El trebuie să confirme în permanență acest apelativ
În încheiere, părintele misionar protopopesc Gabriel Carp, a mulţumit părintelui paroh pentru organizarea cercului pastoral și celorlalți preoți pentru participare.
RAPORT CERC PASTORAL NR. 7
„Sfântul Nectarie”
În data de 30.01.2024, la Parohia „Adormirea Maicii Domnului” Huși, păstorită de către părintele Țăranu Dorin, din Protopopiatul Falticeni, a avut loc întâlnirea preoților din Cercul Pastoral Misionar Nr. 7, așezat sub patronajul „Sfântului Nectarie de la Eghina”, coordonat de Părintele Maftei Danuț.
După săvârșirea Sfintei Liturghii, a urmat meditația cu titlul: „Îngrijirea bolnavilor ca datorie morală și ca binecuvântare”, care a fost susținută de către părintele Țăranu Dorin de la parohia sus menționată.
Din cele prezentate menționăm următoarele:
„Boala este o stare particulară a organismului condiționată de acțiunea nocivă a diverși factori determinanți din mediu. Orice boală se definește printr-o cauză, prin simptome, prin semne clinice și paraclinice, printr-o evoluție, printr-o prognoză și printr-un tratament. Fiecare persoană reacționează diferit în fața aceleiași boli, în funcție de sistemul de convingeri personale. În primul rand, boala ne atenționează că am depășit limitele, că undeva a fost prea mult, că ne-am ratacit de la drumul normalității, de la acea stare naturală de bine și adesea, boala este un semnal de alarmă care ne arată că ne-am uitat pe noi înșine”.
Au urmat discuții pe marginea temei abordate și s-au făcut propuneri de bună practică pentru bunul mers al Bisericii, dintre care reținem:
- Slujirea sacerdotală a cuprins dintotdeauna și datoria clericilor de a se îngriji de cei bolnavi, ca o împlinire a poruncii Domnului Iisus Hristos, dată ucenicilor Săi trimiși la propovăduire: „Tămăduiți pe cei neputincioși, înviați pe cei morți, curățiți pe cei leproși, pe demoni scoateți-i; în dar ați luat, în dar să dați” (Matei 10, 8). Deci îngrijirea bolnavilor este poruncă dumnezeiscă și datorie morală.
- Iubirea susține responsabilitatea morală „o întărește, o îmbracă în haina de care are nevoie pentru a da cele mai bune roade, pentru că iubirea este mediul relațiilor interumane”. Ea afirmă ființa umană spre comuniune de viață în activitatea purtării de grijă față de cel aflat pe patul de suferință și nu numai. Dragostea responsabilă ne deschide spre „celălalt” pentru a-l ajuta.
- Empatia presupune a te pune în pielea celui care suferă sau care trece prin trăiri emoționale intense, a simți ce simte persoana, a trăi ce trăiește acea persoană. Înseamnă „capacitatea de a percepe, a înțelege și a accepta gândurile și sentimentele altei persoane prin identificarea afectivă cu aceasta, fără a recurge la comunicare verbală”. Empatia se deosebește de compasiune care presupune: „participarea afectivă la suferința altcuiva, pornită din simpatie, milă, compătimire”.
În încheiere, părintele misionar protopopesc Gabriel Carp a mulţumit părintelui Țăranu Dorin pentru prezentarea temei, cât și celorlalți preoți pentru participare.
RAPORT CERC PASTORAL NR. 8
„Episcopul Gherasim Putneanul”
În data de 29.01.2024 la Parohia „Sfinții Aspostoli Petru și Pavel” Forăști păstorită de către părintele Cerlincă Pavel, din Protopopiatul Fălticeni, a avut loc întâlnirea preoților din Cercul Pastoral Misionar Nr. 8, așezat sub patronajul episcopului Gherasim Putneanul, coordonat de către părintele Barbu Ion.
După săvârșirea Sfântului Maslu, a urmat meditația cu titlul: „Repere scripturistice și patristice pentru asumarea suferinței și pentru îngrijirea celor bolnavi”, care a fost susținută de către părintele Cerlincă Pavel, de la parohia sus menționată.
Din cuprinsul prezentării cităm următoarele aspecte:
„Suferința este un atribut ce îi aparține omului precum și naturii. Dacă așezăm pe om în față cu restul viețuitoarelor crete de Dumnezeu, observăm că suferința omenească poartă amprentele unei originalități specifice numai lui. Suferința o găsim reflectată în cultura tuturor popoarelor, dar mai ales în creștinism, care îndrumă pe credincioși să pășească pe urmele lui Hristos, căci și Hristos a pătimit pentru voi, lăsându-vă pildă, ca să păşiţi pe urmele Lui (I Petru 2,21)”.
Au urmat discuții pe marginea temei abordate și s-au accentuat următoarele aspecte:
- Luarea crucii trebuie făcută cu statornicie, și chiar din iubire, conștientizând că aceasta duce la realizarea voii lui Dumnezeu în lume, apoi ca o ispășire pentru păcatele proprii și ale altora, și ca un motiv de a dovedi statornicie în virtutea creștină, în credincioșia față de idealul creștin, care este desăvârșirea. Tot în acest sens, motivul principal este imaginea Mântuitorului, care urcă, sub apăsarea crucii, Muntele Golgota, pentru a ne mântui de sub puterea morții și a păcatului.
- Bunul creștin concepe slujirea plină de iubire a semenilor și ca pe o slujire adusă, implicit lui Dumnezeu, iar slujind comunității Bisericii, are cinstea de a fi lucrător împreună cu Hristos la realizarea Împărăției lui Dumnezeu.
- Cei ce se dedau jertfei pentru aproapele lor, ostenindu-se și slujindu-l din iubire curată, chiar și atunci când par să suporte povara oboselii, găsesc odihnă în osteneală și primesc multă mângâiere de la Dumnezeu pentru sufletele lor. Prin grija față de cei bolnavi și slabi, devin vrednici să fie vizitați și ei de Dumnezeu, care le dăruiește harul și mila Sa.
În încheiere, părintele misionar protopopesc Gabriel Carp a mulţumit părintelui paroh pentru organizarea cercului pastoral și celorlalți preoți pentru participare.
A consemnat, diac. Constantin Andrieș
