Cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Calinic, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, sub îndrumarea sectorului de Misiune pastorală și actualitate creștină al Centrului eparhial – Suceava, în toate protopopiatele eparhiei s-au desfășurat în luna ianuarie întâlniri ale cercurilor pastorale.
CERCUL PASTORAL NR. 1
„Sf. Mitropolit Dosoftei”
Prima întâlnire pastorală pentru anul 2024 a preoților din cercul pastoral nr. 1, „Sf. Mitropolit Dosoftei”, Câmpulung Moldovenesc, cerc coordonat de către preot doctor Macar Ilie, a avut loc în biserica Parohiei „Sf. Gheorghe”, Sadova I, luni, 29 ianuarie.
Începând cu ora 16, preoții din cercul pastoral au săvârșit slujba Acatistului Sfinților Trei Ierarhi Vasile, Grigorie și Ioan, după ce icoana sfinților a fost așezată în mijlocul bisericii. La eveniment a luat parte și părintele protopop, Goraș Aurel.
Protosul slujbei, părintele coordonator Macar Ilie, a rostit apoi un cuvânt introductiv, în care a făcut referire la începerea unei noi serii de întâlniri în cadrul cercului pastoral, cu 12 teme de abordat, conform titlurilor primite de la Centrul Eparhial, care vor fi tratate de membri cercului, în ordine alfabetică.
În continuare, părintele Horga Iustinian Irineu, preot paroh la parohia gazdă, a susținut primul referat al anului 2024, intitulat „Repere scripturistice și patristice pentru asumarea suferinței și pentru îngrijirea celor bolnavi”. Pentru început, autorul a amintit câteva citate fundamentale: Și nu numai atât, ci ne lăudăm și în suferințe, bineștiind că suferința aduce răbdare, și răbdarea încercare și încercarea nădejde (Romani 5, 3-4); Luați, fraților, pildă de suferință și de îndelungă răbdare pe proorocii care au grăit în numele Domnului (Iacov 5, 10); Întărind sufletele ucenicilor, îndemnându-i să stăruie în credință și arătându-le că prin multe suferințe trebuie să intrăm în împărăția lui Dumnezeu (Fapte 14, 22).
Din cuprinsul referatului cităm următoarele: „Fiul lui Dumnezeu a venit în lume pentru a tămădui orice boală și orice suferință în popor (Matei 4, 23), înțelegând bolile sufletești și trupești ale oamenilor, El fiind Doctorul suprem Care a transmis această lucrare ca îndemn și poruncă apostolilor și ucenicilor Săi. Astfel, Biserica întemeiată la Cincizecime este și spațiul în care cei bolnavi își găsesc vindecare, misiunea ei fiind aceea de a tămădui sau vindeca pe cei bolnavi, ca o continuare a lucrării ei liturgice”. „Pe lângă alinarea suferinței cauzate de boală, rolul Bisericii este și de a reface sănătatea sufletească a oamenilor. Mântuitorul Iisus Hristos îi vindeca pe cei bolnavi cu trupul pentru a arăta dumnezeirea Sa, dar și pentru a vindeca sufletul lor, îndreptând viața omului păcătos pe calea sfințeniei. Hristos nu doar vindecă, pentru ca ulterior să nu se mai intereseze de cel vindecat, ci îi spune: De acum să nu mai păcătuiești ca să nu îți fie ție ceva mai rău (Ioan 5, 14)”.
După expunere, părintele coordonator l-a felicitat pe părintele paroh pentru referatul prin care a oferit repere scripturistice și patristice cu privire la suferință și boală. Biserica ne învață asumarea conștientă a suferinței, ca stare de stavroforie – adică purtarea crucii spre înviere, alături de Mântuitorul și ajutați de El. Anul acesta, din ascultare de Sfântul Sinod și de Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Calinic, suntem chemați să citim mai mult și să reflectăm pe marginea temei pastorației și îngrijirii celor suferinzi de boli, pentru a ne pune mai mult darurile în lucrare și spre împlinirea misiunii de preoți, spre folosul sufletesc al enoriașilor.
Părintelui protopop, Goraș Aurel, i-a revenit sarcina de a formula concluziile întâlnirii pastorale. A afirmat faptul că, în general, suntem obișnuiți să tratăm și să discutăm teme care antrenează memoria și analiza intelectuală a unor subiecte teologice. Anul acesta însă, tematica vine să fie o chemare a inimii, de a înțelege suferința și de a acționa în consecință. Vorbim cu multă ușurință despre bolile altora, ne pricepem la dat sfaturi. Dar cum reacționăm când suntem noi în cauză? Vorbim cu aceeași detașare când un medic ne dă un diagnostic, sau atunci când ne informează că mai avem un termen scurt de trăit? Multe taine ale vieții le înțelegem abia atunci când stăm internați într-un spital, alături de alții care suferă. Atunci ni se lămurește și credința și putem fi altora mai de folos. A vorbit și despre diferența percepută de oamenii care locuiesc în sate, având preocuparea unei gospodării, în comparație cu oamenii de la orașe, mai ales cei singuri într-un apartament de bloc, care au mare nevoie de dragostea și neuitarea celor din jur. La finalul intervenției a adus la cunoștința preoților prezenți mai multe aspecte de ordin administrative, necesare la început de an.
La final, părintele paroh, Horga Iustinian Irineu a mulțumit celor prezenți pentru răspunsul la invitația de a participa la întâlnirea cercului pastoral, care s-a încheiat prin intonarea imnului „Cuvine-se cu adevărat”.
CERCUL PASTORAL NR. 2
„Sfinții Români”
În seara zilei de joi, 25 ianuarie 2024, la biserica „Adormirea Maicii Domnului” a Parohiei Holda, s-a desfășurat o nouă întâlnire a cercului pastoral nr. 2, „Sfinții Români” – Valea Bistriței, cerc coordonat de către părintele Ungurean Radu, preot paroh al Parohiei Crucea.
Cu acest prilej, preoții care fac parte din acest cerc pastoral, sub protia preotului misionar protopopesc, Șuiu Alexandru-Iulian, au săvârșit Vecernia unită cu Litia, slujba Aghiezmei și Taina Sfântului Maslu de obște.
După rânduiala de rugăciune, părintele paroh, preotul Simiraș Adrian, a dat citire materialului pregătit pentru acest prilej, intitulat „Suferința omului modern (depresie, deznădejde, adicții, avariție etc.) și mijloacele necesare pentru tratarea acestuia”, din care cităm următoarele:
„Suferința omului modern se manifestă prin multiple dimensiuni: depresie, anxietate, deznădejde, adicții și un profund sentiment de alienare și lipsă de sens. Aceste stări nu sunt doar probleme psihologice ci și spirituale, afectând întreaga ființă umană. În acest context, suferința este de multe ori rezultatul îndepărtării de valorile tradiționale creștin ortodoxe, de comunitate și de o relație autentică cu Dumnezeu”. În prezent, „accesul Ia informație este mai mare ca niciodată, însă acest fapt aduce și o supraîncărcare informațională care poate duce la stres și anxietate. Societatea modernă promovează idei de succes rapid, bogăție și consum, creând astfel presiuni enorme asupra individului de a se conforma și de a atinge standarde adesea nerealiste. Aceste presiuni pot duce la sentimente de inadecvare, la depresie și la alte tulburări psihologice. Depresia și deznădejdea reprezintă două dintre cele mai răspândite și deprimante forme de suferință în lumea contemporană. Depresia a fost numită adesea epidemia secolului, afectând milioane de oameni în întreaga lume, indiferent de statutul lor social sau economic. Depresia este adesea caracterizată printr-un sentiment profund de tristețe, pierderea interesului penfru activități plăcute, și o senzație persistentă de gol interior. Ea este o afecțiune complexă, cu multiple cauze, inclusiv factori biologici, psihologici și sociali. Stigmatul asociat cu sănătatea mintală încă persistă în multe culturi, ceea ce face ca mulți oameni să nu caute ajutor și să sufere în tăcere. Depresia nu doar că afectează starea de bine a persoanei, dar poate avea și un impact semnificativ asupra familiei, prietenilor și societății în ansamblu. Deznădejdea, pe de altă parte, este o pierdere a speranței, convingere că suferința este perpetuă și tără ieșire”.
Într-o societate orientată spre consum, „avariția și materialismul au devenit suferințe subtile, dar omniprezente. Obsesia pentru acumularea de bunuri materiale și dorința constantă de mai mult poate duce la un ciclu nesfârșit de insatisfacție și la neglijarea aspectelor importante ale vieții, cum ar fi relațiile personale, sănătatea și creșterea spiritual”.
Între mijloacele spirituale de tratare și îngrijire a oamenilor suferinzi se numără: rugăciunea, care „este prezentată ca un răspuns vital la suferința umană. În tradiția ortodoxă, rugăciunea nu este doar o cerere adresată lui Dumnezeu, ci o participare la viața duhovnicească, o împărtășire în suferința și bucuria lui Hristos. Prin rugăciune, credincioșii se deschid spre consolare, înțelepciune și chiar vindecare. Astfel, prin diferitele forme de rugăciune personală, comunitară, liturgică – fiecare contribuie la alinarea, depășirea și transfigurarea suferinței. [1]
Sfintele Taine sunt considerate, în ortodoxie, ca mijloace reale prin care credincioșii se unesc cu Hristos și primesc harul divin pentru vindecare și sfințenie. În particular, Taina Spovedaniei și Taina Împărtășaniei sunt esențiale în procesul de vindecare spirituală și emoțională. Spovedania oferă o eliberare de povara păcatelor și a vinovăției, care sunt adesea surse profunde de suferință, în timp ce Împărtășania este unirea sau întâlnirea reală și directă cu Hristos, Vindecătorul suprem, Doctorul prin excelență al sufletelor și trupurilor noastre.
În fața suferinței, comunitatea poate oferi înțelegere, compasiune și ajutor practic. Se asemenea, duhovnicul ocupă un loc special în viața ortodoxă ca ghid spiritual, consilier și, adesea, ca terapeut al sufletului. Pentru cei care suferă, duhovnicul este adesea prima sursă de îndrumare și consolare. Mai mult, duhovnicul, în tradiția ortodoxă, poate fi un instrument al vindecării divine în viața celor care suferă”.
După prezentarea referatului, a luat cuvântul părintele Ungurean Radu, coordonatorul cercului pastoral zonal, care a apreciat referatul prezentat, mai ales că părintele Simiraș Adrian, care este și profesor de religie, ne-a obișnuit cu prezentarea unor lucrări foarte bine alcătuite. Adresându-se credincioșilor, a vorbit despre faptul că în anul prezent, la nivelul Patriarhiei Române se va acorda o atenție specială îngrijirii și rugăciunii pentru oamenii afectați de boli și suferințe, apelând la ajutorul Sfinților tămăduitori. Tematica anului va fi abordată în cadrul întâlnirilor lunare ale cercului pastoral, în toate parohiile din cuprinsul Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților.
Un cuvânt de mulțumire a adresat apoi părintele paroh iar credincioșii prezenți au fost miruiți cu untdelemn sfințit la Sfântul Maslu și au primit litie, ca binecuvântare.
CERCUL PASTORAL NR. 3
„Sf. Cuv. Daniil Sihastru”
Preoții din cercul pastoral „Sf. Cuv. Daniil Sihastru”, s-au întâlnit în ziua de luni, 22 ianuarie 2024, începând cu ora 17, la biserica Parohiei Slătioara. În prima parte a evenimentului, s-a săvârșit slujba Acatistului Mântuitorului nostru Iisus Hristos.
După rânduiala de rugăciune, părintele Ianovici Gheorghe, coordonatorul cercului zonal, a rostit un scurt cuvânt introductiv, prin care a adus la cunoștința celor prezenți hotărârea Patriarhiei Române ca anul 2024 să fie dedicat pastorației și îngrijirii bolnavilor, fiind închinat Sfinților tămăduitori fără de arginți.
În continuare, părintele paroh, Ursachi Ilie, a rostit un cuvânt de bun venit preoților din cercul pastoral. Tema referatului său are titlul „Bolile incurabile – șansă, binecuvântare sau posibilitate de întâlnire cu Dumnezeu? – O perspectivă creștină asupra suferinței”.
Înainte de a da citire materialului, părintele a vorbit celor prezenți despre propria experiență cu boala, amintind de stările sufletești trăite la aflarea unui diagnostic grav, pronosticul rezervat al medicilor și șocul trăit de întreaga familie. A vorbit însă și de mila și ajutorul lui Dumnezeu, pe care le-a primit din belșug, putând afirma: Simt că Dumnezeu mă poartă în brațe. A înșeles că prin boală este chemat de Dumnezeu să se gândească mai mult la suflet, la familie, la slujirea preoției cu mai multă dedicare, la prețuirea celor duhovnicești mai mult decât a celor materiale. Prin cele trăite în ultimii ani, părintele se declară un martor și un beneficiar al minunilor lui Dumnezeu. În continuare a dat citire și referatului pregătit, din care redăm următoarele idei: „Dumnezeu l-a creat pe om din iubire, ca omul să se împărtășească veșnic de iubirea Lui. La început, toate au fost create bune foarte și nici o făptură nu cunoștea stricăciunea. Dar, după ce primii oameni au căzut în păcat, călcând porunca lui Dumnezeu, întreaga făptură a cunoscut suferința, boala si moartea”.
Părintele Teofil Părăian spunea că suferința este o realitate, o problemă și o taină. „Încă din tinerețe, mărturisea el, mă întreb la ce servește suferința și nu am găsit încă răspunsul potrivit. Am constatat că pentru toată lumea, pentru cei care suferă și pentru cei care nu suferă, suferința este, în același timp, o realitate, o problemă și o taină. Realitate, pentru că nu o putem evita; problemă, pentru că nimeni nu a reușit să o rezolve, si astfel suferinta rămâne taină”. Insă părintele nu le privea și nu le primea ca pe o fatalitate, ci pozitiv, în scop mântuitor, adăugând că suferința este o realitate pe care avem dreptul să o evităm, dacă putem; o problemă pe care avem dreptul să o rezolvăm, dacă ne stă în putință, dar trebuie să ne plecăm înfața tainei și să folosim suferința care ne este data pentru progresul nostru spiritual.
Sfântul Teofan Zăvorâtul spune cei ce rabdă cu supunere necazurile și bolile stau în rândul mucenicilor, iar Sfântul Tihon de Zadonsk ne arată că doar în suferință vom afla ce fel de credintă avem: vie ori doar una teoretică; de asemenea, ne încredintează că Domnul nostru nu va lăsa ca răbdarea suferintei să rămână nerăsplătită. În același duh, Sfântul Macarie de la Optina ne lămurește că în boală, pe măsură ce piere omul cărnii, omul duhovnicesc se înnoiește.
Dintr-o astfel de perspectivă am putea considera boala drept o cruce. Or, Sfinții Părinți ne învață că fără o cruce nu vom reuși să dobândim mântuirea. Tot ei ne spun că boala asumată creștinește reprezintă un fel de busolă, indicându-ne locul unde ne aflăm în drumul către Cer. Mai greu de gestionat este un diagnostic grav, o boală care aparent nu are leac, mai ales pentru omul secularizat, omul societății actuale, care nu este credincios, care avea sufletul bolnav mai înainte de a se îmbolnăvi cu trupul.
Un rol important în tămăduirea sufletească sau trupească a acestora îl are Biserica și preotul duhovnic, care are marea misiune de a găsi sensul duhovnicesc al bolii și a explica bolnavului scopul pentru care îngăduie Dumnezeu aceasta”.
În continuare, trei preoți din cei prezenți au luat cuvântul, vorbind despre propriile experiențe de boală și suferință, sau a celor din familie, prin care Dumnezeu i-a chemat la mai multă credință și la așezarea vieții pe calea cea dreaptă.
Concluziile întâlnirii au fost formulate de către părintele Ianovici Gheorghe, președintele cercului pastoral zonal, care a apreciat deschiderea părinților care au vorbit, aducând în prim plan mărturia vieții lor și a întâlnirii cu Dumnezeu prin intermediul încercărilor din viață.
Întâlnirea s-a încheiat prin intonarea imnului dedicat Maicii Domnului, „Cuvine-se cu adevărat”.
CERCUL PASTORAL NR. 4
„Mărturisitorii dreptei credințe”
Întâlnirea membrilor Cercului Pastoral Misionar nr. 4, denumit „Mărturisitorii dreptei credințe” s-a desfășurat marți, 23 ianuarie 2024, la biserica „Pogorârea Duhului Sfânt”, a Parohiei Argestru. Cercul pastoral este coordonat de către preot doctor Valică Mihai de la Catedrala „Sfânta Treime”, Vatra Dornei. Ședința a fost precedată de săvârșirea slujbei Acatistului Mântuitorului nostru Iisus Hristos, începând cu ora 17:30.
A urmat un scurt cuvânt introductiv, al părintelui misionar protopopesc, Șuiu Alexandru-Iulian, invitându-l pe părintele paroh pentru a susține prima temă din lista propusă de Centrul Eparhial.
În continuare, părintele paroh, Paicu Laurențiu, a dat citire referatului pregătit pentru prima întâlnire a anului 2024, intitulat „Repere scripturistice și patristice pentru asumarea suferinței și pentru îngrijirea bolnavilor”, din care cităm:
„Boala este o consecință a păcatului strămoșesc sau a păcatelor personale, cum bine spune psalmistul David: Căci iată întru fărădelegi m-am zămislit și întru păcate m-a născut maica mea (Psalmul 50, 6). Arhimandritul Emilianos Simonopetritul scrie că „Dumnezeu, ca să suprime păcatul, i-a făcut omului câteva daruri, pentru a-l face capabil să lepede păcatul. Unul dintre cele mai importante daruri este boala”. Mitropolitul Bartolemeu Anania afirmă: „suferința care nu este asumată te va chinui, iar suferința asumată te va liniști. Suferința, din clipa în care este asumată, devine suportabilă și se preface în bucurie”. Suferința poate fi asumată doar cu ajutorul Mântuitorului nostrum Iisus Hristos, despre care Sfântul Prooroc Isaia a scris că este om al durerilor și cunoscător al suferinței: Disprețuit era și cel din urmă dintre oameni; om al durerilor și cunoscător al suferinței, unul înaintea căruia să-ți acoperi fața; disprețuit și nebăgat în seamă. Dar El a luat asupră-Și durerile noastre și cu suferința noastră S-a împovărat. Și noi Îl socoteam pedepsit, bătut și chinuit de Dumnezeu, Dar El fusese străpuns pentru păcatele noastre și zdrobit pentru fărădelegile noastre. El a fost pedepsit pentru mântuirea noastră și prin rănile Lui noi toți ne-am vindecat (Isaia 53, 3-5). Sfântul Apostol Iacov vorbește despre pilda de suferință a lui Iov și spune: Luați fraților pildă de suferință și de îndelungă răbdare, pe proorocii care au grăit în numele Domnului. Iată, noi fericim pe cei ce au răbdat: ați auzit de răbdarea lui Iov și ați văzut sfârșitul hărăzit lui de Domnul (Iacov 5, 10-11). „Suferința și toate relele pe care le îndură Iov sunt în chip vădit ispite ale diavolului, care vrea să-l împingă la păcat. Toată această suferințăcare ar fi dus la pierzare pe oricare muritor, nu îl clatină pe Iov. El nu a păcătuit și nu a rostit nici un cuvânt de hulă împotriva lui Dumnezeu, arătând tărie și în boala leprei. Iov nu blestemă, ci dă slavă și mulțumire lui Dumnezeu și se împotrivește ispitei”.
Sfântul Ioan Gură de Aur spune că Dumnezeu îngăduie venirea suferinței pentru a ne trezi din nepăsare. Suferința este maica înțelepciunii și Sfinții nu au trăit fără suferințe și atunci când au fost în mijlocul suferințelor, au fost ajutați de către Dumnezeu. Același Sfânt precizează: nu trebuie să provocăm suferința, dar atunci când ea vine, se cade s-o răbdăm plini de curaj, pentru că este mereu cauză a nenumărate bunuri, ca să ne ajutăm de ajutor din partea lui Dumnezeu și de bunurile care sunt păstrate pentru cei care-L iubesc pe El. Ava Dorotei arată că limita suferinței este raportată în funcție de credința fiecăruia, dar și de faptul că suferința de acum este data pentru izbăvirea omului de suferința veșnică”.
În continuare, mai mulți preoți prezenți au luat cuvântul, vorbind despre implicarea Bisericii din primele veacuri în organizarea și susținerea primelor forme de îngrijire a bolnavilor, activitate care trebuie să continue, ca o formă a iubirii de oameni dar și ca împlinire a învățăturii Mântuitorului nostru Iisus Hristos.
S-a abordat în discuții și problema donării de organe. Un alt subiect de discuție a fost înțelegerea bolii ca pedagogie a lui Dumnezeu și ca arătare a slavei lui Dumnezeu.
Preotul misionar protopopesc, Șuiu Alexandru-Iulian, a amintit învățătura Sfântului Ioan Gură de Aur potrivit căreia vindecarea ne este de folos, dacă ne îndreptăm viața. Dacă sănătatea este folosită pentru păcate, atunci nu este de folos.
Concluziile întâlnirii au fost formulate de către părintele protopop, Goraș Aurel, care a abordat și anumite probleme administrative, comunicând preoților prezenți mai multe informații necesare la începutul anului.
La final, părintele Paicu Laurențiu, a mulțumit tuturor pentru împreuna rugăciune și interesul arătat față de prezentarea făcută. Întâlnirea s-a încheiat prin intonarea imnului „Cuvine-se cu adevărat”, dedicat Maicii Domnului.
CERCUL PASTORAL NR. 5
„Sfântului Voievod Ștefan cel Mare”
Marți, 9 ianuarie 2024, Parohia „Sf. M. Mc. Dimitrie”, Mestecăniș, a fost gazda întâlnirii lunare a preoților care fac parte din cercul pastoral nr. 5, aflat sub ocrotirea Sfântului Voievod Ștefan cel Mare și coordonat de preot doctor Rusu Ilie, de la Parohia Ciocănești.
Pe lângă preoții membri, la prima întâlnire pastorală din anul 2024 a luat parte și părintele protopop, Goraș Aurel. Cu acest prilej, a fost prezentat un nou membru al cercului zonal, respectiv părintele Pintilie Lucian, noul paroh de la parohia Dornișoara, comuna Poiana Stampei.
Începutul întâlnirii a constat din săvârșirea slujbei de Tedeum, la care au fost pomeniți preoții care formează cercul pastoral zonal, adăugându-se rugăciuni de mulțumire adresate lui Dumnezeu pentru toate binefacerile primite.
În continuare, părintele Brăilescu Petru, preot paroh al parohiei gazdă, a susținut referatul intitulat „Credința în suferință (Luca 8, 40-56) și mijloacele pentru păstrarea sau intensificarea acesteia”, din care cităm:
„În viața unui creștin adevărat suferința își are o însemnătate foarte mare. Sfinții Părinți au precizat că nu putem gusta din dulcețile Raiului, dacă nu am gustat din suferințele lumii acesteia. Suferința este metoda prin care Dumnezeu dorește îndreptarea omului, pentru izbăvirea lui din captivitatea unei existențe egoiste, suficiente sieși, dedată plăcerilor trecătoare. Sfântul Ioan Gură de Aur vede suferința ca pe o binecuvântare din partea lui Dumnezeu, atunci când afirmă: Și lucrul acesta este capabil să vă ofere multă mângăiere când aflăm că suferințele sunt lucrarea lui Dumnezeu pe care El o îngăduie. Comparand sufletul cu un aur de mare preț și pe Dumnezeu cu un bijutier iscusit, care vrea să-l pună în valoare, Sfântul Ioan Gură de Aur spune că, așa cum bijutierul probează calitatea aurului, trecându-l prin foc și observând valoarea lui prin rezistența la flacără, la fel și Dumnezeu verifică, pe de o parte, valoarea sufletelor, iar, pe de altă parte, detașarea lor de lumea material și îndreptarea spre cele spiritual, trecându-le prin cuptorul suferințelor. Modul în care sunt alese aceste persoane rămâne o taină a atotînțelepciunii lui Dumnezeu”.
„În timpul activității Sale pământești, mulți oameni veneau la Mântuitorul Iisus Hristos atât ca la un învățător, cât și ca la un doctor. Există nenumărate mărturii în Noul Testament despre modul în care oamenii aflați în suferință au primit vindecare datorită credinței lor sincere și profunde”. Sfântul Apostol și Evanghelist Luca relatează în Evanghelia sa, în capitolul VIII, versetele 40-56, două minuni pe care le săvârșește Însuți Mântuitorul Iisus Hristos pentru a pune în evidență credința puternică a oamenilor aflați în suferință: vindecarea femeii cu scurgere de sânge și învierea fiicei lui lair. La o primă vedere, „textul evanghelic este o prezentare a suferinței și a întristării: femeia era bolnavă de doisprezece ani, iar lair avea fiica pe moarte. Deși lair era mai-marele sinagogii din Capernaum, el cade la picioarele lui Hristos, care era înconjurat de o mulțime de oameni, cuprins de o smerenie adâncă. Pentru credința lui puternică Domnul Iisus i-a spus că va veni să-i vindece fiica aflată în suferință. În mulțimea care Îl însoțea pe Hristos spre casa lui lair, era și o femeie care de doisprezece ani suferea de scurgere de sânge. Această suferință a ei era dublată și de suferința însingurării, căci oricine venea în contact cu ea era considerat necurat. Dorința fierbinte a femeii era să se apropie de Hristos, să cadă la picioarele Lui și să-L roage să o vindece, așa cum a făcut și lair, dar nu îndrăznea, pentru că respecta Legea. Însă multa ei credință și adânca smerenie au determinat-o să se atingă pe neobservate de poala hainei Mântuitorului Iisus. Aceste virtuți o deosebeau de toți cei prezenți, motiv pentru care Mântuitorul nu numai că a vindecat-o de neputința ei, ci a arătat tuturor celor de față credința acesteia sinceră și puternică. Totodată, Domnul Hristos o numește fiică pentru a o încuraja și pentru a-i arăta aleasa prețuire față de multa ei credință, care provenea dintr-o îndelungă suferință și umilință. Omul trebuie să primească orice dar de la Dumnezeu cu inimă curată și mulțumire. Domnul a vrut să arate credința femeii, ca să ne învețe că este nevoie de credință profundă pentru a primi darurile lui Dumnezeu”. Iair, „acest părinte copleșit de durere, devine, ca și femeia vindecată, mare învățător pentru toți oamenii, arătând tuturor că suferința devine un medicament pentru sănătatea și mântuirea sufletului”.
După susținerea referatului, preotul coordonator, în numele preoților membri, l-a felicitat pe părintele paroh pentru referatul alcătuit și prezentat la începutul anului 2024, an dedicat la nivelul Patriarhiei Române drept Anul omagial al pastorației şi îngrijirii bolnavilor şi Anul comemorativ al tuturor Sfinţilor tămăduitori fără de arginţi. În acest sens și tematica abordată la întâlnirile lunare ale cercului pastoral se va referi la acest aspect, conform titlurilor recomandate de Centrul Eparhial.
Concluziile întâlnirii au fost formulate de către părintele protopop Goraș Aurel, care și-a exprimat bucuria prezenței în mijlocul preoților, a apreciat calitatea referatului prezentat dar și interesul preoților pentru întâlnirile pastorale organizate la nivel zonal, care au rolul de a împrospăta cunoștințele teologice, oferind totodată cadrul pentru dezbateri și sfătuire în probleme de pastorație și slujire a lui Dumnezeu și semenilor. Ca preoți, avem datoria sfântă de a încuraja oamenii, mai ales atunci când trec prin suferință și boală, de a-i încredința purtării de grijă a Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Doctorul desăvârșit, Care vindecă toată boala și toată suferința, atunci când este chemat cu credință, prin rugăciunile comune, în biserică, dar și personale.
La final, gazda întâlnirii, părintele Brăilescu Petru, a mulțumit tuturor pentru împreună rugăciune și sfătuire. Intâlnirea s-a încheiat prin intonarea imnului dedicat Maicii Domnului, „Cuvine-se cu adevărat”.
CERCUL PASTORAL NR. 6
„Sf. Ap. Andrei”
În după amiaza zile de luni, 15 ianuarie 2024 preoții membri ai Cercului Pastoral Misionar nr. 6, ocrotit de Sfântul Apostol Andrei, coordonatorul cercului pastoral zonal fiind părintele Petrovici Ovidiu, de la Parohia Panaci, sub protia părintelui misionar protopopesc, Șuiu Alexandru-Iulian, au slujit Taina Sfântului Maslu de obște, în biserica veche a Parohiei Șaru Dornei.
După rânduiala de rugăciune, părintele Antone Emanuel Ștefan, parohul bisericii gazdă, a susținut referatul „Conlucrarea dintre preot și medic în actul slujirii celor bolnavi”, din care notăm următoarele idei: „Conlucrarea dintre Medicină și Biserică, dintre medici și preoți reprezintă astăzi un liant extrem de necesar și de viabil, deoarece și unii și alții întâlnesc zilnic în munca lor ființe umane, răvășite de boli trupești și sufletești, care încearcă să descopere căi de vindecare în actul medical, dar și în refacerea legăturii cu Dumnezeu, de la Care așteaptă și primesc ajutor prin Biserică.
Lipsa de conlucrare între medicină și credință atrage după sine, cel mai adesea, imposibilitatea vindecării celui bolnav, care este evaluat unilateral, doar din perspectiva individului, nu a unicității ca ființă umană. Industria farmaceutică ne poate da asigurări că orice caz poate fi tratat conform simptomatologiei, cu reale șanse de succes terapeutic, dar pierde din vedere că pe lângă consumatori cronici de pilule suntem întâi oameni, unici prin trăirea destinului propriu și a propriilor boli. Patologia medicală se pliază tendinței seculare de a lua exclusiv în considerare cauzele biologice, fizice, chimice, climaterice sau alimentare. Dar corelarea cu patologia spirituală și intercondiționarea uneia față de cealaltă se impune, datorită efectelor pozitive în identificarea bolii și tratarea ei cu succes.
Relația medic-preot-bolnav sintetizează cel mai bine faptul că fără comuniune, angajare personală, recunoaștere a limitelor (umane și științifice) și invocarea ajutorului Doctorului Suprem, fiecare în parte nu reprezintă decât trei piese separate ale unui puzzle care nu va ajunge niciodată să reflecte lumina armoniei”.
„Rugăciunea ocupă locul central ca eficiență împotriva bolilor, așa cum ilustrează și Sfintul Apostol Iacov. Este cineva bolnav între voi? Să se roage (Iac 5, 13). Pentru ca rugăciunea să-și găsească dimensiunea potrivită în sufletul celui bolnav, preotul îi descoperă acestuia sensul răbdării în momentele grele când, mai mult decât suferința, pe om îl macină gânduri despre durata bolii și necazurile aduse de ea. Acum este momentul oportun ca preotul să îl învețe pe cel bolnav să aducă lui Dumnezeu nu numai rugăciuni de cerere, ci mai ales de mulțumire”.
După susținerea referatului, a luat cuvântul preotul misionar Șuiu Alexandru-Iulian, de la Protopopiatul Câmpulung Moldovenesc, care a vorbit credincioșilor prezenți despre importanța conlucrării dintre credință și știință, chiar dacă în multe situații tendința este de separare sau confruntare. Benefic însă este atunci când există conlucrare. Pentru exemplificare, a amintit despre Sfântul Luca la Crimeii, nou doctor fără de arginți în pleiada Sfinților doctorilor fără de arginți. Medic și preot, apoi ierarh, opara și aplica tratamentele medicale doar după ce se ruga îndelung, cerând ajutorul lui Dumnezeu și având în cabinet sfinte icoane. Chema ajutorul lui Dumnezeu în toate situațiile medicale cu care se confrunta, cu toate că stăpânirea politică a vremii era atee și îi interzicea să amintească de Dumnezeu. A amintit și de cuvintele medicului neurochirurg Leon Dănăilă care, într-un interviu, a declarant că „În creierul omului se intră de mână cu Dumnezeu”. De asemenea, mulți medici afirmă că fără credință nu se poate ajunge la vindecare.
În cuvântul său, preotul misionar a amintit și de percopa evanghelică citită cu o zi înainte, în duminica a 29-a după Rusalii, când s-a amintit despre minunea vindecării celor 10 leproși de către Doctorul doctorilor, care este Hristos, Cel care ne învață să cerem cu credință vindecarea, dar să fim și recunoscători față de toate darurile primite de la Dumnezeu.
La final, preotul paroh a mulțumit preoților pentru binecuvântarea adusă comunității prin rugăciunea comună. A mulțumit și credincioșilor pentru că au răspuns chemării și au venit la Taina Sfântului Maslu, lăsând alte preocupări și unindu-se în rugăciune. Credincioșii prezenți au fost binecuvântați prin ungerea cu untdelemn sfințit la Taina Sfântului Maslu.
CERCUL PASTORAL NR. 7
„Sf. Cuv. Vasile de la Moldoviţa”
În seara zilei de duminică, 28 ianuarie 2024, a avut loc o nouă întâlnire a membrilor Cercului Misionar-Pastoral „Sf. Cuv. Vasile de la Moldoviţa”, cerc coordonat de către părintele Negură Dan Dumitru. Activitatea a debutat, conform programului anunţat, cu săvârşirea Tainei Sfântului Maslu de obște, sub protia părintelui protopop, Goraș Aurel, în biserica „Pogorârea Duhului Sfânt”, a Parohiei Vama III, parohie păstorită de părintele paroh, Mera Claudiu Vasile. La finalul slujbei, părintele protopop, Goraș Aurel, a rostit un cuvânt de învățătură credincioșilor prezenți în număr mare, în care a vorbit despre pregătirea necesară pentru a lua parte la Nunta fiului de împărat, despre care s-a făcut referire în Evanghelia citită la Sfânta Liturghie. În cuvântul său a amintit și de faptul că într-o pericopă evanghelică de la Taina Sfântului Maslu Mântuitorul este prezentat drept Mire. Pentru a putea participa la nunta Sa, nuntașii au nevoie de haină specială pentru eveniment, dar și de untdelemn pentru candela, adică o stare de pregătire prin curățire sufletească prin pocăință și împodobirrea sufletului cu virtuți. Renunțarea la rău și înfăptuirea celor bune.
După miruirea credincioșilor, a urmat a doua parte a întâlnirii, părintele paroh, preotul Mera Claudiu Vasile, dând citire materialului pregătit cu acest prilej, intitulat „Bolile incurabile – șansă, binecuvântare sau posibilitate de întâlnire cu Dumnezeu? O perspectivă creștină asupra suferinței”, din care cităm: „Ce este boala? Este o pedeapsă, este o binecuvântare, este o necesitate sau toate trei adunate spre a nostră mântuire? Dacă ne uităm Ia Sfinții Părinți o să vedem că mulți dintre ei aveau câte o cruce a bolii. Dar, pe când noi nu vrem să ne asumăm această cruce și să scăpăm de ea, ei de multe ori cereau boala de Ia Dumnezeu și nu cereau vindecare, pentru că vedeau în ea roadele ce duc la mântuire. Durerea bolii poate duce la unirea cu Hristos în rugăciune, sau poate duce chiar la deznădejde. Avem aici de-a face cu cei doi tâlhari de pe cruce care dau o luptă aprigă în viața noastră. Poți să te încrezi în Dumnezeu și să primești întâi o vindecare sufletească sau poți să te încrezi numai în această lume și ajungi pe culmile deznădejdii”.
„De cele mai multe ori omul caută confortul acestei lumi, dar să nu uităm că Dumnezeu l-a mântuit pe Iov prin ascultare și boală, lui lezechia regele i-a dat boală spre întoarcere, ori pe Pavel apostolul, după ce i s-a descoperit, i-a lăsat o neputință un ghimpe al Satanei, tocmai să nu uite de menirea sa”.
Boala, chiar și incurabilă , te unește cu Dumnezeu si te face să simți mila și bunătatea Sa, convertește starea negativă a omului în bine, îngăduie suferința prin care omul se apropie de semenii săi și de Creator. În suferință omul este mai apropiat de semeni și mai înțelegător. Lucrurile nu trebuie văzute numai în perspectiva acestei vieți, ci și în perspectiva vieții de dincolo de moarte. Din această perspectivă , asumarea suferinței fără prea mare supărare sau respingere este un factor care îl apropie pe om de Dumnezeu, îl face să se întoarcă cu fața spre El. În temeiul dreptății Sale, cine beneficiază de foarte multă suferință e posibil să primească o plată pe măsură , în termenii veșniciei , după cum citim parabola evanghelică după Luca, cea a bogatului nemilostiv și a săracului Lazăr”.
Expunerea a fost urmată de luări de cuvânt ale preoților prezenți, care au apreciat materialul pregătit. De asemenea, au adus în discuție mai multe aspecte, dintre care amintim: importanța amenajării, după Revoluție, a capelelor din spitale și prezența preoților de caritate lângă cei care suferă. Nevoie de implicare pastorală mai puternică atunci unii enoriași ai parohiei se îmbolnăvesc. Sunt situații în care familia cheamă preotul prea târziu la căpătâiul celui bolnav, când oamenii devin inconștienți iar spovedania devine imposibilă. Din păcate există pentru unii o reticență în a chema preotul și a face Sfântul Maslu, dintr-o înțelegere greșită, etc.
La final, coordonatorul cercului zonal părintele Negură Dan Dumitru a concluzionat întâlnirea, mulțumind tuturor celor prezenți pentru participare și interesul arătat față de activitatea lunară a cercului pastoral.
CERCUL PASTORAL NR. 8
„Sf. Ier. Spiridon”
În ziua de prăznuire a Sfinților Trei Ierarhi, Vasile, Grigorie și Ioan, 30 ianuarie 2024, a avut loc o nouă întâlnire a cercului pastoral „Sf. Ierarh Spiridon”, din zona Fundu Moldovei – Izvoarele Sucevei, cerc coordonat de părintele Horga Alexandru, preot paroh la parohia Breaza II.
Conform programului anunțat, după Sfânta Liturghie, începând cu ora 13, în biserica „Sf. Ap. Petru și Pavel” a Parohiei Benia, comuna Moldova Sulița, preoții din cercul pastoral zonal au săvârșit Taina Sfântului Maslu, sub protia părintelui protopop Goraș Aurel. După săvârșirea rânduielilor de rugăciune, părintele protopop a rostit un cuvânt de învățătură, în care a vorbit despre Sfinții Trei Ierarhi ai Bisericii, Vasile, Grigorie și Ioan, pornind de la cuvintele Sfântului Apostol Pavel: Aduceți-vă aminte de mai marii voștri, care v-au grăit vouă cuvântul lui Dumnezeu; priviți cu luare aminte cum și-au încheiat viața și urmați-le credința (Evrei 13, 7). Scopul aducerii aminte de viața Sfinților este acela de a le urma credința, de a-i așeza ca pilde de credință dreaptă în Dumnezeu, pe care au apărat-o în toată viața lor. Au luptat pentru unitatea de credință, într-o vreme în care unii oameni răstălmăceau credința Bisericii și gândeau diferit, în mod greșit. În troparul Sfinților, Biserica îi cinstește ca pe unii care au fost la obicei întocmai cu Apostolii. Osârdia și evlavia lor a fost ca a Sfinților Apostoli, au ținut ca învățătura apostolică să rămână neschimbată, și-au asumat multe riscuri și primejdii, dar nu au acceptat ca ceva din învățătura Apostolilor să fie schimbat sau strâmbat de o învățătură străină și greșită. Au dovedit credința și prin multe fapte de milostenie, organizând forme de îngrijire și ajutor a celor aflați în lipsuri și suferințe. Pentru toate faptele lor, rămân exemple de urmat, mai ales că acum trăim vremuri în care au apărut foarte multe erezii și avem nevoie să ne întărim privind la învățătorii Bisericii care au propovăduit dreapta credință și s-au mântuit, fiind acum rugători în Împărăția Cerurilor.
În continuare, părintele paroh, Butnaru Cristian Gabriel, a mulțumit părintelui protopop pentru cuvântul ziditor de suflet oferit comunității, preoților de la parohiile învecinate pentru că au răspuns invitației, corului parohial și credincioșilor care prin prezență au înfrumusețat biserica și s-au rugat împreună pentru sănătate și mântuire. A urmat binecuvântarea credincioșilor cu untdelemn sfințit.
Ca la fiecare întâlnire de cerc pastoral, gazda a pregătit un referat tematic. De data aceasta, părintele paroh a susținut referatul intitulat „Taina Sfântului Maslu și efectele acesteia în viața celor suferinzi”, din care cităm următoarele idei: „Taina Maslului este lucrarea sfântă săvârșită în numele Sfintei Treimi, de către preoții Bisericii prin care se împărtășește credinciosului bolnav, harul nevăzut al tămăduirii și al ușurării suferințelor trupești, întărirea sufletească și iertarea păcatelor.
Această Sfântă Taină a fost așezată de Mântuitorul Însuși atunci când a trimis pe Sfinții Apostoli la propovăduire, spunându-le: Iar celor ce vor crede, le vor urma aceste semne: în numele Meu vor scoate demoni… peste cei bolnavi își vor pune mâinile și se vor face sănătoși (Marcu 16,17-18). Același Sfânt Evanghelist Marcu spune că încă de la prima lor propovăduire, Apostolii scoteau mulți demoni și pe mulți bolnavi îi ungeau cu untdelemn și îi vindecau (Marcu, 6,13). La această taină se referă și alte texte (Luca 9, 6; Fapte 5,15-16; 19,12 ș.a.), din care rezultă că ungerea cu untdelemn sfânt era o lucrare externă, văzută prin care se împărtășea bolnavilor harul vindecător al Duhului Sfânt. Faptul că Apostolii au practicat de timpuriu această Taină, în vremea în care Mântuitorul propovăduia Evanghelia Sa, dovedește pe de o parte că ea a fost probabil instituită drept cea dintâi dintre toate Tainele, iar pe de alta că ea a fost un mijloc prin care Mântuitorul Și-a asociat din bună vreme pe Apostoli la acțiunea de ajutorare și slujire a celor suferinzi și bolnavi, ceea ce, se pare, o confirmă și textul și a străbătut Iisus toată Galileea…propovăduind Evanghelia împărăției și tămăduind toată boala și neputința ce era în popor (Matei 4,23). Dar textul care vorbește cu mai multă claritate despre această Sfântă Taină este de la Sfântul Apostol Iacob, în Epistola sa sobornicească în care citim: Este cineva bolnav între voi? Să-i cheme pe preoții Bisericii și ei să se roage pentru el ungându-l cu untdelemn în numele Domnului; și rugăciunea credinței îl va mântui pe cel bolnav și Domnul îl va ridica; și de va fi tăcut păcate, i se vor ierta (Iac.5,14-15). Din cuvântul Sf. Apostol Iacob putem observa că este vorba de o taină și nu despre o ungere obișnuită cu untdelemn, pe care o putea face orice credincios, ci numai preoții Bisericii.
După expenerea referatului părintele coordonator al cercului zonal, l-a felicitat pe părintele paroh, în numele membrilor cercului pastoral zonal, pentru materialul pregătit.
Concluziile au fost formulate de către părintele protopop, cel care a apreciat referatul audiat, prin care părintele a reamintit argumentele biblice ale săvârșirii Sfântului Maslu, dar și efectele și rolul rugăciunilor pentru vindecarea și întărirea în credință a celor aflați în suferință. Un aspect de ordin catehetic, care trebuie adus la cunoștința credincioșilor, pentru a înlătura orice interpretare greșită, este explicarea motivului pentru care se deschide Sfânta Evanghelie la Sfântul Maslu. Ca preoți avem datoria de a învăța, plecând de la textul rugăciunii care se citește cu acest prilej, că prin Evanghelie Dumnezeu Însuși este aproape de cel bolnav și aceași Mână binecuvântată, care s-a atins de cei bolnavi și le-a adus tămăduirea, câtă vreme Mântuitorul S-a aflat pe pământ, aceași Mână sfântă și vindecătoare lucrează prin Sfintele Taine ale Bisericii. Prezentând această învățătură, preotul va ajuta credincioșii să nu primească alte interpretări, care nu ajută nimănui.
Întâlnirea s-a încheiat prin intonarea imnului „Cuvine-se cu adevărat”, dedicat Maicii Domnului.
A consemnat, arhid. Norocel Bogdan
[1] Jean Ctaude-Larchet, Terapeutica bolilor sufletești, Ed. Sophia, București, 2020.
