Cercurile pastoral-misionare din Protopopiatul Câmpulung – septembrie 2021

Cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Calinic, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, sub îndrumarea sectorului de Misiune pastorală și actualitate creștină al Centrului eparhial – Suceava, coordonat de Preasfințitul Părinte Damaschin Dorneanul, în toate protopopiatele eparhiei s-au desfășurat, cu respectarea tuturor măsurilor sanitare, în luna septembrie întâlniri ale cercurilor pastorale.

CERCUL PASTORAL NR. 1

În data de 23.09.2021, la catedrala „Adormirea Maicii Domnului” din centrul municipiului Câmpulung Moldovenesc, începând cu ora 17, a avut loc o nouă întâlnire a preoților din cercul pastoral nr. 1,  „Sf. Mitropolit Dosoftei”, Câmpulung Moldovenesc, cerc coordonat de către preot doctor Macar Ilie.

Întâlnirea s-a desfășurat respectându-se toate măsurile impuse de situația pandemică actuală și a debutat cu săvârșirea slujbei Acatistului Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

După rânduiala de rugăciune, părintele Giosan Gheorghe, preot co-slujitor la parohia gazdă, a susținut referatul intitulat „Filantropia creștină – activitate esențială în viața Bisericii”.

Din cuprinsul lucrării notăm că termenul „filantropie” a cunoscut diferite înțele­suri, fiecare cu specificul ei, în funcție de epocă și mentalitate. Potrivit autorilor păgâni din perioada Anti­chi­tății, el desemna cu precădere „dragostea lui Dumnezeu pentru oameni” – sensul etimologic reținut de Platon. În afară de acest sens, anticii au iden­tificat filantropia și ca manifestare a iubirii oamenilor pentru semenii lor prin ceea ce numim în prezent „operă de binefacere”.

Îngrijirea văduvelor și a orfanilor – categorii adeseori amintite și considerate fragile – a fost recomandată și practicată atât în templele religiilor păgâne, cât și treptat de către politicile de stat. Este cunoscut faptul că, în perioada elenistică, filantropia a fost considerată o virtute esențială a puterii lumești – a „cezarului”, „învestit de Dumnezeu pentru conducerea poporului”; bizantinii, peste secole, au păstrat această idee și au făcut din această activitate un aport al împăraților.

Creștinismul a dat filantropiei împlinirea sensului ei, amintind că însăși Întruparea Domnului este un act de filantropie din partea Sfintei Treimi pentru creatura mâinilor Sale.

De aceea, învăță­tura creștină a subliniat că ajutorul pentru cei în situații nefericite din punct de vedere material este împlinirea voii lui Dumnezeu (a se citi doar Pilda samarineanului milostiv sau criteriile judecății veșnice din finalul Evangheliei după Sf. Ap. Matei pentru a vedea că orice om are chipul lui Dumnezeu în el) și că reprezintă caracterul adecvat pe care el, creștinul, trebuie să-l manifeste.  În plan concret, Mântuitorul nostru Iisus Hristos nu doar că a îndemnat la oferirea ajutorului celor săraci, ci Biserica însăși, în perioada apostolică, a dat propriul său exemplu prin colecta pentru săracii din Ierusalim.

Ulterior, în primele trei secole nu au lipsit îndemnurile și faptele creștinilor la filantropie: „Fă binele; și din câștigul pe care ți l-a dat Dumnezeu de pe urma muncii tale, dă tuturor celor lipsiți, fără deosebire; nu te întreba cui să dai și cui să nu dai. Dă tuturor, că Dumnezeu vrea să se dea tuturor din darurile Sale” (Păstorul lui Herma).

Pe teritoriul țării noastre, bisericile și mănăstirile româneşti au fost întotdeauna cetăți de întărire și speranță, locuri primitoare pentru cei săraci, sufletește sau trupește. Ofrandele pentru cei vii și jertfele de pomenire a celor adormiți au semnificații spirituale, dar sunt și o formă de filantropie spontană. Nici un nevoiaș nu pleacă de la biserică fără o bucată de pâine. Omul credincios împarte dintru ale sale cu cei mai necăjiți decât el, nu din interes sau pentru reclamă, ci din simplă și creștinească omenie.

   Dar, în societatea de azi, Biserica noastră dezvoltă sistematic o operă socială organizată, cu mijloace proprii, în cooperare cu instituțiile Statului, dar și cu organizații neguvernamentale, prin asistenţă spirituală şi prin instituţii de asistenţă medicală şi socială.

   Cele aproape 800 de instituții filantropice din Patriarhia Română (cantine sociale, brutării, cabinete medicale, cămine pentru orfani sau pentru vârstnici, grădiniţe, centre de urgenţă pentru victime ale violenţei domestice sau pentru persoane fără adăpost etc.), sutele de milioane de lei alocate anual proiectelor caritative concrete din diferite zone ale țării sunt mărturii vizibile ale implicării Bisericii în ameliorarea lipsurilor materiale și în vindecarea rănilor sufletești.

   Din punct de vedere cantitativ, întotdeauna este loc de mai bine pentru toate componentele societății, însă valoarea operei filantropice a Bisericii are, în primul rând, o dimensiune spiritual-morală. Într-o lume amenințată de egoism și alienare, Ortodoxia cultivă demnitatea umană din perspectiva veșniciei, printr-o cultură a bunătății și milosteniei.

La final, părintele protopop, Goraș Aurel, a apreciat munca depusă de părintele Giosan Gheorghe, pentru întocmirea referatului prezentat, în care a făcut o precizare a termenilor, o prezentare istorică și patristică a activității filantropice precum și descrierea inițiativelor actuale ale Bisericii Ortodoxe Române. De asemenea, a mulțumit părintelui paroh, Crăciun Petru, pentru găzduirea întâlnirii.

 

CERCUL PASTORAL NR. 2

Duminică, în data de 12 septembrie 2021, începând cu ora 18, la Parohia „Sf. Nicolae” din satul Cojoci, comuna Crucea, s-a desfășurat o nouă întâlnire a cercului pastoral, nr. 2 „Sfinții Români” – Valea Bistriței, coordonat de către părintele Ungurean Radu.

Cu acest prilej s-a săvârșit slujba Aghiezmei și Taina Sfântului Maslu de obște.

În continuare, părintele paroh, preot Scheuleac Nicolae, a dat citire referatului pregătit pentru acest moment, intitulat „Combaterea fenomenului sectar”.

Din cuprinsul referatului menționăm următoarele: Termenul de „sectă” desemnează, de obicei, grupări religioase disidente sau chiar grupări de discipoli sau adepți reuniți în jurul unui lider, învățător. Etimologic, termenul provine din limba latină, cu înțelesul de: a secționa, a despica, a tăia, a separa de ceva. Teologic, secta reprezintă o ruptură, o separare față de religia de origine. Într-un grup sectant totul este subordonat și jertfit  sectei. În raport cu restul societății, comunitatea sectară se delimitează cu severitate. Ceilalți fac parte din „lume”, sunt impuri și prin aceasta nu se pot mântui niciodată.

Ca soluții la combaterea fenomenului, părintele a citat dintr-o listă propusă la o conferință preoțească, în urmă cu câțiva ani: organizarea de conferință în parohii, având ca invitați reprezentanți de seamă ai comunității, care să susțină poziția credinței noastre ortodoxe în comparație cu unele atacuri pornite din partea sectelor; catehizarea credincioșilor, care, la rândul lor, să poată catehiza și pe alții (vor fi abordate cateheze pe teme de credință în toate satele afectate de fenomenul sectar, iar preoții vor trebui să fie foarte bine pregătiți și să cunoască foarte bine domeniul sectologiei), constatându-se că îmbunătățirea comportamentului preoților și credincioșilor ortodocși va conduce la limitarea pretextelor de atac din partea sectelor; creșterea duhovnicească a credincioșilor va preveni infiltrarea în comunitate a agenților propagandei sectare.

Creșterea duhovnicească este posibilă prin schimbarea priorităților din viața noastră. Intensificarea rugăciunii, dar nu numai a rugăciunii particulare, ci și săvârșirea mai des a Sfintei Liturghii. E puțin o Liturghie pe săptămână, duminica. Unde preotul slujește des, și miercurea și vinerea, se observă sporul în ale credinței. Este nevoie de râvnă, de dragoste față de păstoriți, este nevoie de susținere a preoților între ei. Să ne rugăm mai des pentru credincioși și să-i pomenim nu doar duminica ci și în celelalte zile la pravila ce o facem în particular. Preotul, ca păstor de suflete, răspunde pentru fiecare suflet de creștin ortodox din parohia sa. Totuși, doar Dumnezeu poate să lumineze și să întoarcă la credință pe cei rătăciți, iar datoria noastră este de a fi statornici în rugăciune, în post și fapte de milostenie.

După susținerea referatului, coordonatorul cercului pastoral, părintele Ungurean Radu, parohul Parohiei Crucea, a adresat credincioșilor un cuvânt de învățătură, în care a precizat faptul că Ortodoxia este dreapta credință, deplină și fără lipsuri. De aceea nu se justifică trecerea și căutarea credinței în altă parte. Totuși, din păcate, mai ales după Revoluție, în contextul unei libertăți prost înțeleasă, au apărut sectele ca niște căpușe, care prin prozelitism agresiv și promisiuni materiale, au atras pe mulți români la aceste rătăciri, mai ales pe cei fără o cunoaștere a credinței ortodoxe și fără o legătură cu viața Bisericii și participare la Sfânta Liturghie.

Din păcate, în ultimii ani, în funcțiile de conducere, atât la nivel național cât și local, în diverse ramuri de activitate, au fost puși oameni străini de credința ortodoxă, specifică majorității românilor, iar acest fapt nu are decât efecte negative.

Ca măsură de combatere a fenomenului sectar, rămâne întărirea în dreapta credință, prin întărire duhovnicească, care presupune participarea la viața liturgică a Bisericii, fără de care nu este mântuire.

La final, preotul misionar, Șuiu Alexandru-Iulian, a felicitat pe părintele paroh pentru referatul susținut și a îndemnat credincioșii prezenți să rămână statornici în dreapta credință.

 

 CERCUL PASTORAL NR. 3

Preoții din cercul pastoral „Sf. Cuv. Daniil Sihastru”, s-au întâlnit în ședință de lucru în data de 09.09.2021, începând cu ora 16, la biserica Parohiei „Sf. Toader”, comuna Stulpicani.  Manifestarea a început cu săvârșirea slujbei Acatistului Sfinților Părinți Ioachim și Ana și a Tainei Sfântului Maslu de obște.

După rânduiala de rugăciune, decanul de vârstă al cercului pastoral, părintele Goraș Pavel, de la Parohia Bucșoaia, a adresat credincioșilor un ziditor cuvânt de învățătură. Preacucernicia sa a făcut amintire de faptul că Biserica, potrivit învățăturii Sfântului Apostol Pavel, este „Trupul lui Hristos”, iar cei care fac parte din acest Trup, cleri și credincioși deopotrivă, sunt „mădulare” și uniți prin mărturisirea aceleiași credințe și împărtășirea din Sfintele Taine. Pentru unitatea în Biserică și menținerea comuniunii este importantă ascultarea față de Ierarhie, întrucât fără Episcop nu există Biserica. Fiecare preot, de mănăstire sau de parohie, atunci când este hirotonit își asumă ascultarea față de învățătura și rânduielile Bisericii și față de Episcop, iar atunci când nu mai dorește să fie în ascultare, se așează de bună voie, în afara Bisericii. De aceea, se cuvine multă atenție față de cei care nu fac ascultare de Biserică și produc tulburare prin atitudinea lor.

În fața unor astfel de ispite, împreuna rugăciune a preoților și credincioșilor este de mare folos, ca Bunul Dumnezeu să aducă liniștea și să îndepărteze tulburarea.

După miruirea credincioșilor, gazda întâlnirii, părintele paroh Horga Silviu, a susținut referatul intitulat „Filantropia creștină – activitate esențială în viața Bisericii”. In cuprinsul lucrării, a realizat o prezentare a noțiunii de „filantropie creștină”, ca manifestare a iubirii față de toți oamenii, ca o caracteristică estențială a Bisericii creștine, după modelul practicat în perioada apostolică și continuat în viața Bisericii, de-a lungul secolelor, până în prezent.

„Filantropia Bisericii este la fel de necesară în zilele noastre, precum a fost și în epoca apostolică – fiindcă întotdeauna vor exista în preajma noastră săraci, văduve, bolnavi, întemnițați sau călători față de care noi nu trebuie să fim nepăsători. Când Mântuitorul a spus apostolilor: pe săraci pururea îi aveți cu voi! (Ioan 12, 8), implicit le-a dat și porunca de a avea grijă de ei”.

Este important ca actele filantropice să fie însoțite de mărturisirea credinței în Mântuitorul Iisus Hristos. „Filantropia, milostenia creștină nu se oprește doar la a dărui săracilor și bolnavilor cele de trebuință după trup. Ea este mereu însoțită de actul de catehizare, este purtătoarea mesajului Domnului Iisus Hristos, are ca finalitate nu trupul, ci mântuirea sufletului celui pe care îl ajutăm în sărăcia sau boala sa.”

În concepția ortodoxă „misiunea socială a Bisericii este foarte importantă, însă ea nu poate și nu trebuie despărțită de misiunea sacramentală. De aceea, filantropia este strâns legată de Sfânta Liturghie.”

După susținerea referatului, coordonatorul cercului pastoral, preot Ianovici Gheorghe, a invitat preoții prezenți să dezbată pe marginea subiectului expus. În urma discuțiilor, s-a concluzionat faptul că filantropia și implicarea Bisericii în acțiuni sociale rămân activități esențiale pentru slujitorii Sfintelor Altare, dar și pentru credincioși. Nevoile și așteptările celor care se află în lipsuri sunt evidente, de aceea și organizarea de acțiuni și așezăminte social-filantropice ar trebui să constituie o grijă permanentă și o dovadă a împlinirii iubirii milostive.

La final, preotul misionar protopopesc, Șuiu Alexandru-Iulian, a felicitat pe părintele Horga Silviu pentru referatul susținut și a îndemnat preoții din zonă să informeze credincioșii despre faptul că ieromonahul Petru Geonea nu are binecuvântarea arhierească pentru a ridica un așezământ monahal în zonă.

Întâlnirea s-a încheiat prin intonarea imnului dedicat Maicii Domnului, „Cuvine-se cu adevărat”.

 

CERCUL PASTORAL NR. 4

În data de 21.09.2021, la parohia Ortoaia, comuna Dorna Arini, a avut loc întâlnirea cercului pastoral-misionar „Mărturisitorii dreptei credințe”, Vatra Dornei, coordonat de către preot doctor Valică Mihai.

Întâlnirea a debutat cu săvârșirea slujbei Acatistului Sfintei Cruci, după care părintele paroh, preot Acatrinei Bogdan-Ioan, a susținut referatul intitulat „Sfânta Cruce în viața creștinului ortodox”, din care notăm următoarele: „Crucea este pentru noi, creștinii ortodocși, puterea lui Dumnezeu, deoarece ne ajută să învingem răul fără să facem rău nimănui. Când privim Sfânta Cruce, ne rușinăm să mai facem rău și luptăm cu noi înșine, pentru a face binele cu smerenie. Crucea Mântuitorului Hristos ne dă putere să luptăm cu gândurile rele pentru a nu se transforma în cuvinte urâte și fapte de rușine. Cu ea ne însemnăm zilnic, pentru a fi puternici duhovnicește în fața răului, care vrea să ne cucerească subtil. Crucea este deasupra Bisericii, arătând că cei ce intră în Biserică, trebuie să învețe iubirea de la Hristos cel răstignit și înălțat la Slava Tatălui. De pe Cruce, Iisus Hristos ne spune tuturor cât de mult ne iubește, cât de mult prețuiește pe fiecare om în parte. Crucea Lui era, de fapt, crucea noastră. Durerea pe care a suportat-o era consecința păcatelor noastre.

Cădem mereu în păcat pentru că nu ne răstignim spiritual, nu murim păcatului, nu primim Sfânta Cruce, răstignindu-ne împreună cu Iisus Hristos. Când trăiesc numai pentru mine și nu mă interesează de ceilalți, resping Crucea lui Iisus Hristos.”

Dacă însă primim Crucea și înțelegem taina ei, „nu putem rămâne indiferenți față de mântuirea noastră, față de ceea ce a făcut Dumnezeu, făcut Om pentru noi. Nu putem iubi răul, nu putem rămâne în obișnuința păcatului care ne chinuie, nu putem gândi urât și rău despre ceilalți, nu putem rămâne cu inima împietrită.  Privind Crucea, ne înălțăm duhovnicește, la Cel ce S-a înălțat la Cer, pentru a ne pregăti un loc în Împărăția Sa.

Punem Sfânta Cruce și la morminte, pentru a arăta că cei plecați de aici, în veșnicia lui Dumnezeu, au dus o viață de jertfă și au fost mădulare ale Bisericii”.

În continuare, părintele coordonator, preot doctor Valică Mihai, l-a felicitat pe părintele referent pentru abordarea duhovnicească a temei și a prezentat tema cinstirii Sfintei Cruci din perspectiva scripturistică. Din expunerea părintelui cităm următoarele:

 „Căci cuvântul Crucii, pentru cei ce pier, este nebunie; iar pentru noi, cei ce ne mântuim, este puterea lui Dumnezeu.”  (1 Corinteni 1, 18)

Pentru a lămuri teologic acest verset este de maximă importanță să cunoaștem „taina dreptei credințe” (1 Timotei 3, 16), „tainele Împărăției lui Dumnezeu” (Luca 8, 10), „taina cea din veci ascunsă neamurilor, iar acum descoperită sfinților Săi” (Coloseni 1, 26), pentru a face „cunoscută cu îndrăzneală taina Evangheliei” lui Hristos (Efeseni 6, 19), și să argumentăm „doar cu cuvintele lui Dumnezeu” (1 Petru 4, 11).

Cine nu înțelege „Crucea lui Hristos” (1 Corinteni 1, 17) nu va înțelege nimic nici din Evanghelia Lui, astfel, pentru unii Crucea va însemna o nebunie, o absurditate, iar pentru alții o piatră de poticnire. Și unii și alții „vor răstălmăci Scripturile” (Matei 22, 29) spre a lor pierzanie, vor deveni lucrători la „taina fărădelegii” (2 Tesaloniceni 2, 7), și „se vor purta ca dușmani ai Crucii lui Hristos” (Filipeni 3, 18).

„Crucea lui Hristos” (Galateni 6, 12, 14) fiind o taină a „înțelepciunii lui Dumnezeu” (1 Corinteni 1, 21) nu se poate înțelege prin „înțelepciunea cuvântului” omenesc (1 Corinteni 1, 17), ci prin „nebunia propovăduirii” (1 Corinteni 1, 21), adică a paradoxului – παραδοξία (caracter extraordinar, miraculos, incredibil, absurd, ciudat, etc.), care îl propovăduiesc „pe Hristos cel răstignit; pentru iudei, sminteală; pentru neamuri nebunie. Dar pentru cei chemați, și iudei și elini: pe Hristos, puterea lui Dumnezeu și înțelepciunea lui Dumnezeu” (1 Corinteni 1, 23-24).

Paradoxul devine absolut și de neacceptat pentru rațiune, dacă ne amintim ce spune Sf. Scriptură: „blestemat este înaintea Domnului tot cel spânzurat pe lemn” (Deuteronom 21, 23), iar „Hristos ne-a răscumpărat din blestemul Legii, făcându-Se pentru noi blestem; pentru că scris este: Blestemat este tot cel spânzurat pe lemn” (Galateni 3, 13).

În contextul răscumpărării omului și a „înțelepciunii lui Dumnezeu”, scris este: „Pierde-voi înțelepciunea înțelepților și știința celor învățați voi nimici-o” (1 Corinteni 1, 19), întrucât Dumnezeu a dovedit că este nebună înțelepciunea lumii acesteia (1 Corinteni 1, 20)dacă lumea Îl exclude pe Dumnezeu din creație și din știință.

„Fapta lui Dumnezeu (de răscumpărare a omului prin jertfa lui Hristos pe Cruce) oamenii o socotesc nebunie” (1 Corinteni 1, 25), deoarece oamenii uită ce spune Domnul: „Gândurile Mele nu sunt ca gândurile voastre și căile Mele ca ale voastre (Isaia 55, 8).

Pentru a ieși din „nebunia lumii” trebuie să „iei sfat de la Dumnezeu ca să judeci bine și să înveți căile dreptății, să înveți știința și calea înțelepciunii să o cunoști” (Isaia 40, 14), adică Logica lui Dumnezeu – Teo-logica.            

Așadar, Taina Crucii sfidează orice logică umană, de aceea trebuie să ne lăsam în Logica Trinității și nu conduși de Logica rațiunii umane, care ne poate duce în eroare, dacă ne raportăm doar la ea, când e vorba de cunoașterea tainelor împărăției lui Dumnezeu”.

 

La final, preoții prezenți au fost invitați să-și exprime punctul de vedere cu privire la tema abordată în cadrul cercului pastoral.

Concluziile întâlnirii au fost formulate de către părintele protopop, Goraș Aurel, care a felicitat pe părintele paroh și a mulțumit părintelui Valică Mihai pentru seriozitatea și profesionalismul cu care coordonează întâlnirile cercului pastoral zonal.

 

CERCUL PASTORAL NR. 5

În data de 28.09.2021, Parohia cu hramul „Sf. Arhangheli Mihail și Gavriil”, Poiana Ștampei I a găzduit întâlnirea lunară a preoților care fac parte din cercul pastoral nr. 5, aflat sub ocrotirea Sfântului Voievod Ștefan cel Mare. Coordonatorul cercului este preot doctor Rusu Ilie, parohul Parohiei Ciocănești.

Membrii cercului, însoțiți de către părintele paroh, preot Cormoș Sorin Ilie, au vizitat șantierul noii biserici parohiale, care se află în curs de pictare în frescă. Întâlnirea a continuat în paraclisul amenajat la demisolul bisericii, unde părintele Doroftiesei Sorin, preot paroh la Parohia Floreni, a săvârșit o slujbă de mulțumire pentru toate binefacerile primite de la Dumnezeu.

În continuare, gazda întâlnirii, părintele Cormoș Sorin Ilie, a susținut referatul intitulat „Învățătura ortodoxă despre moarte și viața veșnică”. A început prin expunerea scripturistică a acestui subiect, cu multe versete din Vechiul și Noul Testament, continuând cu prezentarea din punct de vedere patristic a învățăturii despre despărțirea sufletului de trup și credința în viața veșnică în Împărăția Cerurilor. Astfel, potrivit Sfântului Ambrozie al Milanului, „Întrucât viața sufletului urmează și după moarte, rămâne un bun care nu se pierde prin moarte, ci sporește. Sufletul nu este tras înapoi de nici o piedică a morții, ci este mai lucrător, căci este lucrător în sălașul lui, fără vreo legătură cu trupul, care este mai mult o povară pentru el, decât un folos”. Sfântul Dorotei al Gazei spune: „Sufletul nu pierde nimic din cele ce a făcut în această lume, ci își amintește de toate la ieșirea lui din acest trup, mai limpede și mai deslușit, de îndată ce este slobozit din deșertăciunea sufletului”. Iar Sfântul Ioan Casian scrie: „După ieșirea din acest trup, sufletele nu sunt nelucrătoare, nu rămân fără conștiință; aceasta se dovedește prin pilda omului celui bogat și a săracului Lazăr (Luca 16, 22-28). Sufletele morților nu numai că nu-și pierd conștiința, nu-și pierd nici măcar firile lor – adică nădejdea și bucuria, bucuria și mâhnirea, și ceva din cele ce acestea așteaptă să primească la judecata cea de obște, pe care încep să o guste mai dinainte”.

Între alte subiecte abordate în referat amintim: învățătura despre vămile văzduhului, cele patruzeci de zile după moarte, starea sufletelor până la Judecata de apoi și rugăciunea Bisericii pentru morți.

După susținerea referatului, preoții prezenți și-au exprimat opiniile pe marginea subiectului, abordând în discuții aspecte liturgice și pastorale, legate de rânduiala de slujbă dar și de unele obiceiuri și superstiții care însoțesc momentele de înmormântare sau pomenire a celor adormiți, la soroacele rânduite de Sfânta Biserică.

La final, coordonatorul cercului, preot doctor Rusu Ilie, a adresat felicitări părintelui referent pentru lucrarea pregătită, bine structurată și documentată. De asemenea, a afirmat faptul că, despre moarte au scris mai mult filozofii și mai puțin teologii. Astfel, filozofii s-au referit, cu prioritate, la misterul morții, iar teologii și înțelegerea creștină în general, în abordările despre acest subiect, nu s-au oprit la ideea de moarte; în creștinism nu moartea are ultimul cuvânt, ci Învierea, credința în viața veșnică.

 

CERCUL PASTORAL  NR. 6

Parohia Șaru Dornei a fost gazda întâlnirii din luna septembrie a preoților care fac parte din cercul pastoral „Sf. Ap. Andrei”, coordonat de către părintele Petrovici Ovidiu, parohul parohiei Panaci.

Evenimentul a avut loc marți, 21.09.2021, începând cu ora 16 și a debutat cu săvârșirea slujbei Acatistului Sfintei Cruci, după care părintele paroh, preot Antone Emanuel Ștefan, a susținut referatul intitulat „Darurile lui Dumnezeu pentru om în Liturghia Darurilor înainte-sfințite”, din care notăm următoarele: Această Liturghie, rânduită a fi săvârșită în zilele de rând ale Postului Mare, mai ales miercurea și vinerea, se săvârșește seara, la ceasul potrivit pentru Vecernie, slujbă cu care și este unită. Cei care ajunează și se spovedesc, se împărtășesc în cadrul acestei slujbe, iar împărtășirea de seara, după o zi de ajunare, descoperă adevăratul sens al postului și al vieții creștine, ca pregătire-așteptare a Împărăției lui Dumnezeu.

A fost prezentată, în continuare, o istorie a apariției acestei Liturghii în cultul ortodox, apoi o expunere privitoare la problema autorului ei, vremea săvârșirii și alte aspecte liturgice și tipiconale. In concluzie s-a menționat faptul că Liturghia Darurilor ne învață că „nu putem să postim de această lume fără a ne hrăni cu cea de dincolo și nu putem flămânzi de cele pământești fără a ne hrăni cu Dumnezeu. Postul fără Euharistie este un simplu exercițiu de virtuozitate ascetică, iar Euharistia fără post este prezentarea la nuntă fără pregătire. Postul dinaintea Liturghiei este cu adevărat foame și sete (și la propriu) pentru Dumnezeu, urmată de hrana și băutura cea de nemurire.”

Potrivit Preasfințitului Părinte Ignatie, Episcopul Hușilor, „Liturghia Darurilor mai înainte sfințite este un bun antidot la ceea ce suferă umanitatea. Este un antidot pentru neliniștea și pentru prea multa vorbire.”

După susținerea referatului, toți cei prezenți și-au exprimat un punct de vedere cu referire la subiectul tratat, aducându-se astfel în discuție opinii despre practica liturgică și probleme de pastorație concrete, cu care preoții s-au confruntat în ultimul timp, mai ales în contextul pandemiei actuale, când se observă o scădere a participării credincioșilor la slujbele bisericești și, inclusiv, la împărtășirea euharistică.

După dezbateri și luări de cuvânt, părintele protopop, Goraș Aurel, a felicitat pe tânărul paroh de la parohia gazdă pentru referatul susținut și a mulțumit preoților prezenți pentru implicare în discuții și prezentare a problemelor pastorale pe care le întâlnesc în misiunea de fiecare zi.

La final, toți cei prezenți au vizitat noua și monumentala biserică parohială, care este gata pentru a fi sfințită.

 

CERCUL PASTORAL NR. 7

Duminică după-amiază, în data de 26.09.2021, a avut loc o nouă întâlnire a membrilor  Cercului Misionar-Pastoral „Sf. Cuv. Vasile de la Moldoviţa”, coordonat de către părintele Negură Dan Dumitru, parohul Parohiei Vatra Moldoviței.

Activitatea a debutat, conform programului anunţat, cu săvârşirea de către preoţii membri, în prezenţa credincioşilor, a Tainei Sfântului Maslu, în biserica Parohiei Dragoșa, cu hramul „Sf. Cuv. Parascheva”, comuna Frumosu, începând cu ora 16.

Săvârșirea Tainei Sfântului Maslu de obște a fost urmată de rostirea unui ziditor cuvânt de învățătură, de către părintele Moroșan Dumitru, noul paroh al Parohiei „Sf. Ier. Nicolae”, Vama și, totodată, membru nou al cercului pastoral zonal. Preacucernicia sa a apreciat frumusețea bisericii din satul Dragoșa, care, prin efortul comunității, este înfrumusețată cu o deosebită pictură. A felicitat pe credincioși pentru buna cuviință cu care au participat la sfânta slujbă și i-a îndemnat să înmulțească rugăciunea către Dumnezeu în această perioadă de încercare. Participarea la slujbele bisericii este de mare folos pentru dobândirea nădejdii în purtarea de grijă a lui Dumnezeu față de oameni și doar de la Dumenzeu vine sănătatea sufletească și trupească dar și pacea și liniștirea de care lumea are nevoie în prezent. Lumânarea pe care fiecare credincios a tinut-o în mână în timpul slujbei, face trimitere tocmai la credința în Hristos, Lumina lumii, Cel care binecuvintează pe oameni cu lumina învățăturilor Sale mântuitoare dar este și Doctorul desăvârșit.

După miruirea credincioșilor, părintele paroh, preot Vrăjitoru Laurențiu, a dat citire materialului pregătit cu acest prilej, intitulat „Sărbătorile religioase și patriotice, între trăire și formalism”. În cuprinsul lucrării s-a referit la definirea termenului de „sărbătoare”, continuând cu o prezentare a evoluției istorice în viața Bisericii a cinstirii sărbătorilor și a dezvoltării calendarului liturgic, amintindu-se de rolul Sfântului Împărat Constantin la oficializarea cinstirii Duminicii, acordarea libertății fiind urmată de o perioadă de înflorire și dezvoltare. Pe teritoriul țării noastre, sărbătorile au fost cinstite în mod deosebit, poporul roman fiind, prin excelență, un popor religios. În acest sens, cinstirea sărbătorilor religioase, a fost mereu o manifestare firească și profundă. Călătorii străini care au ajuns pe teritoriul țării noastre, în secolele trecute, au remarcat evlavia și trăirea românilor. Desigur, cinstirea religioasă a fost împletită și cu trăirea momentelor din punct de vedere social, un accent deosebit fiind pus pe aspectul popular sau tradițional, specific unei populații agrare.

Expunerea a fost urmată de intervenția tuturor participanților, care și-au exprimat punctele de vedere despre tema întâlnirii, aducând mărturii din propria experiență pastorală în ceea ce privește trăirea sărbătorilor religioase și patriotice, percepția credincioșilor și unele modificări care au apărut în ultimul timp, în contextual slăbirii în credință dar și în ceea ce privește  identitatea națională.

În parohiile din Bucovina sărbătorile sunt respectate, din fericire, credincioșii fac pomeniri și își aduc aminte de înaintași, inclusiv de eroii care s-au jertfit pe câmpurile de luptă.

S-a amintit de faptul că, în zonă, sărbătorile marcau și viața pastorală și agricolă a țăranilor români, de aceea există încă multe sărbători ținute cu strictețe, chiar dacă nu sunt menționate în calendar ca sărbători „cu ținere”, (ex. Sf. Foca, Sf. Maria Magdalena, „joile verzi”, etc). Deși aceste sărbători populare nu au o justificare religioasă sau liturgică, totuși locuitorii satelor le cinstesc, așa cum a menționat părintele Negură Dan Dumitru, mai mult de frică, fără dorința cunoașterii vieții sfinților respectivi. Astfel, „frica și nu trăirea, din păcate, stă în spatele respectării acestor zile. Pe de o parte, dorința de a fi protejați de diferite pericole în gospodărie, iar pe de altă parte, frica de a nu fi judecați în comunitate, dacă s-ar întâmpla să lucreze într-o astfel de zi. Pentru noi ca preoți, este foarte greu de lucrat cu aceste deprinderi și tradiții, pentru că oamenii încă nu sunt dispuși să renunțe la ele, chiar dacă primesc explicații.”

 Între temele discutate, s-au aflat și: constatarea general că la sărbătorile din cursul săptămânii vin foarte puțini credincioși la biserică, punerea accentului pe latura materială (brad, instalații, mese îmbelșugate), formalismul, etc.

La final, preotul misionar, Șuiu Alexandru-Iulian, a felicitat pe părintele Vrăjitoru Laurențiu pentru lucrarea susținută și a mulțumit tuturor celor prezenți pentru angajarea în discuții, în care s-au expus idei și relatări din experiența pastoral a fiecăruia.

 

CERCUL PASTORAL NR. 8

În ultima zi a lunii septembrie, începând cu ora 16, biserica parohiei Neagra, din comuna Breaza, a găzduit întâlnirea lunară a preoților care compun cercul pastoral aflat sub ocrotirea Sfântului Ierarh Spiridon și coordonat de părintele Horga Alexandru.

Cu acest prilej, soborul de preoți a săvârșit slujba Acatistului Sfinților Apostoli Petru și Pavel, după care, părintele paroh Balabașciuc Ștefan, a dat citire referatului intitulat „Vizitele pastorale cu prilejul Sfintelor sărbători de iarnă – prilej de cunoaștere a credincioșilor”, din care cităm: „Vizitele pastorale prin care preotul se întâlnește cu credincioșii din parohia sa, au intrat deja, de secole, în tradiția creștinilor ortodocși de la noi din țară. Cu prilejul acestor vizite, se creează o apropiere, o legătură sufletească, între preot și credincioși. Aceste vizite sunt una din căile cele mai directe și eficiente de cunoaștere a parohiei și credincioșilor, fiind bune prilejuri de a discuta, de a cunoaște, la fața locului, bucuriile, necazurile și încercările prin care trec. Tot acum se face o scurtă catehizare în adevărurile de credință și morală ale religiei noastre creștine. Astfel se împlinește învățătura Domnului nostru Iisus Hristos de a face acțiuni misionare: mergând, învățați toate neamurile…”. „Obiceiul sfințirii caselor în Ajunul Bobotezei de către preoți este o înnoire a sfințeniei care pătrunde în casele și sufletele oamenilor”.

În continuare, preoții prezenți au luat cuvântul, amintind despre propria experiență pastorală cu ocazia vizitelor anuale la casele credincioșilor, dar și cu prilejul altor vizite, ocazionale sau neprogramate, când au putut să-i întâlnească și să discute cu enoriașii care vin mai rar la biserică, dar care au nevoie de un dialog cu preotul satului, deoarece au diverse probleme, întrebări și stări sufletești care necesită sfătuire și rugăciune.

La parohiile din zonă, credincioșii așteaptă preotul să intre în casa lor și să le sfințească gospodăria, se bucură de această practică veche și înțeleg semnificația vizitei, care are rolul de binecuvântare și îndepărtare a lucrării celui rău.

Părintele Horga Alexandru, coordonatorul cercului pastoral zonal, a amintit de faptul că vizitele pastorale cu prilejul sărbătorilor de iarnă, au și rolul de a suda comunitatea și de a reînnoi legăturile dintre vecini. De foarte multe ori, aceste vizite sunt o bună ocazie pentru vecini de a trece peste unele neînțelegeri, de a se ierta reciproc și de a restabili bune legături și de a comunica mai bine.

La final, preotul misionar protopopesc, Șuiu Alexandru-Iulian, a felicitat pe părintele Balabașciuc Ștefan pentru referatul susținut și modul de prezentare a temei și a mulțumit preoților participanți pentru prezență și implicarea în discuții.

Întâlnirea s-a încheiat prin intonarea imnului dedicat Maicii Domnului, „Cuvine-se cu adevărat”.

A consemnat arhid. Norocel Bogdan, Misionar Protopopesc

Site-ul Arhiepiscopiasucevei.ro utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată pe www.arhiepiscopiasucevei.ro. Întrucât din 25 mai 2018 a intrat în vigoare noua directivă europeană privind securitatea datelor (Regulamentul GDPR), înainte de a continua navigarea pe website-ul nostru te rugăm să citești conținutul Politicii de Cookie şi a Politicii de Confidențialitate.