Cercurile pastoral-misionare din Protopopiatul Rădăuți – septembrie 2021

Cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Calinic, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, sub îndrumarea sectorului de Misiune pastorală și actualitate creștină al Centrului eparhial – Suceava, coordonat de Preasfințitul Părinte Damaschin Dorneanul, în toate protopopiatele eparhiei s-au desfășurat, cu respectarea tuturor măsurilor sanitare, în luna septembrie întâlniri ale cercurilor pastorale.

CERCUL PASTORAL NR. 1

Întâlnirea clericilor din Cercul Pastoral Misionar nr. 1, așezat sub patronajul Sfântului Ierarh Leontie de la Rădăuți a avut loc luni, 27 septembrie, la Catedrala Municipală din Rădăuți. Ședința din luna aceasta a fost precedată de oficierea Sfintei și Dumnezeieștii Liturghii sub protia PC Părinte Protoiereu Ionel-Constantin Maloș. La slujire au participat preoţii parohi şi preoţii coslujitori din parohiile orașului, misionarii protopopiatului, precum și coordonatorul de cerc – părintele Prelipcean Nelu-Angel.

Tema întâlnirii, intitulată „Transparența decizională – parte esențială a Pastorației”, a fost prezentată de părintele Vega Gabriel Iulian, secretarul protopopiatului și coslujitor la Catedrala Pogorârea Sfântului Duh din Rădăuți.

În prelegerea sa, pr. Gabriel a punctat următoarele aspecte:

„În activitatea pastorală, un rol deosebit îl au înţelepciunea şi tactul pastoral care înseamnă adaptarea metodelor pastorale la condiţiile concrete ale pastoraţiei, ţinând cont de anumite criterii. Tactul pastoral nu înseamnă nici diplomaţie, nici fariseism, ci cunoaşterea realităţilor şi adoptarea metodelor potrivite. Există situații create de noi, preoții, când din cauza unui comportament excesiv de autoritar, mai ales în materie pecuniară, dăm impresia păstoriților noștri că parohia nu mai este manifestarea vieții în Hristos, ci mai degrabă o instituție de prestări servicii, fie ele și sfinte. De aceea unii părinți confundă administrarea parohiei cu propriul lor bun. O anumită relaxare în privința remunerării serviciilor, dar și în privința opțiunii credincioșilor pentru anumiți preoți frați sau biserici parohiale vecine, cred că ar detensiona, mai ales în mediul urban, relația preot paroh – credincios și ar crea în mințile păstoriților noștri imaginea unității dintre preoți. Preotul, parohul, trebuie sa fie transparent în relația cu ceilalți frați coslujitori cu Consiliul și Comitetul Parohial, respectiv enoriașii. Parohul este administratorul întregii averi parohiale mobile și imobile împreună cu Consiliul Parohial, sub controlul Centrului Eparhial, răspunde canonic-disciplinar și administrativ-bisericesc în fața acestuia, iar pentru administrarea și gestionarea defectuoasă a averii bisericești răspunde în fața instanțelor civile, în baza legislației civile și penale. Principala reglementare în domeniul transparenței decizionale este şi participarea credincioșilor la ședințele organizate de paroh împreună cu Consiliul Parohial, în speță – participarea la procesul de luare a deciziilor, fapt care în ziua de astăzi nu prea este agreat de unii preoți. Așadar transparența decizională, oferă posibilitatea parohienilor de a participa activ la procesul de elaborare de reglementări prin unele sugestii adresate părintelui paroh și Consiliului Parohial.”

Au urmat discuții pe marginea temei și s-au făcut propuneri de bună practică pentru bunul mers al Bisericii, dintre care reținem:

  1. Preoţia este o artă care presupune şi cere mereu antrenarea puterilor sufleteşti, a sensibilităţilor şi a tuturor virtuţilor pe care le posedăm. După cum un act artistic exprimă gustul, sensibilitatea şi fineţea sufletească, asemenea preoţia este arta modelării continue a sufletului, cu o gamă nesfârşită de manifestări, ceea ce pretinde posibilităţi nesfârşite şi dotări de excepţie din partea păstorului de suflete.
  2. Preotul este părinte duhovnicesc tuturor categoriilor de vârstă şi al tuturor claselor sociale, fără a face diferenţă între ei; astfel preotul şi enoriaşii pe care îi are sub păstorire alcătuiesc marea familie duhovnicească. Credincioşii îi sunt datori preotului cu ascultarea, supunerea şi respectul, el fiind reprezentant al lui Dumnezeu; şi pentru toţi el este îndatorat cu aceeaşi grijă şi cu aceeaşi răspundere faţă de Dumnezeu.
  3. Avem nevoie, pentru a fi eficienţi, de strategii pe termen scurt şi mediu pentru parohiile noastre, de planuri şi evidenţe pentru acţiunile cu tinerii, vizite pastorale, pelerinaje, probleme administrative, cateheze, văduve, bolnavi, săraci şi orfani, deoarece adevărata spiritualitate, cultivată serios, se poate vedea şi din efectele ei, respectiv în jertfa, disciplina şi pregătirea preoţilor în vederea câştigării sufletelor pentru Hristos.

În cadrul întâlnirii au mai fost discutate aspecte de ordin pastoral-misionar şi administrativ-gospodăresc, precum: pastoraţia preotului în rândul credicioşilor, colportajul, administrarea cimitirului, și altele.

La final, părintele Ionel-Constantin Maloș, protopop de Rădăuți, a mulţumit preoţilor slujitori pentru organizarea cercului pastoral şi celorlalţi preoţi pentru participare şi a reamintit cât de importantă este conlucrarea și colaborarea preotului paroh cu preoții coslujitori dar și cu Consiliul și Comitetul Parohial.

 

CERCUL PASTORAL NR. 2

Preoții din Cercul Pastoral Misionar nr. 2, așezat sub patronajul Sfântului Cuvios Ioan Iacob Hozevitul, coordonat de părintele Lupăștean – Barfă Bogdan, s-au reunit marți, 07 septembrie, în Parohia Sfânta Treime și din comuna Arbore, păstorită de către părintele Cîrdei Nicolae din Protopopiatul Rădăuți.

Întrunirea de luna aceasta a fost legată de un eveniment aparte: aducerea spre închinare, binecuvântare și vindecare în biserica parohială a cinstitelor moaște ale Sfântului Mare Mucenic și Tămăduitor Pantelimon, prin lucrarea lui Dumnezeu și  prin arhiereasca binecuvântare a Înaltpresfințitului Părinte TEODOSIE, Arhiepiscopul Tomisului și a Înaltpresfințitului Părinte CALINIC, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților.  Un motiv de mare bucurie pentru credincioșii din zonă și pentru preoții din cercul pastoral nr. 2 l-a constituit și faptul că Sfânta Liturghie a fost săvârșită sub protia Preasfințitul Părinte MACARIE, Episcopul Ortodox Român al Europei de Nord, iar delegatul Centrului Eparhial a fost PC Părinte Dimitrie Horga, Consilier Administrativ.

Tema, documentată și consistentă, s-a intitulat „Folosul cinstirii Sfintelor Moaște în contextul pandemiei actuale” și a fost susținută de către Părintele coslujitor Bereholschi Cătălin, în cadrul festiv al agapei frățești, la care a participat și domnul primar al comunei Arbore – Tiperciuc Vasile Dan.

Din cuprinsul meditației cităm următoarele aspecte:

„Anii 2020-2021, marcați de pandemia de COVID-19 şi de restricțiile impuse în această conjunctură, au supus întreaga societate românească unor încercări deosebite. Biserica Ortodoxă Română a lucrat în acest timp cu mult devotament şi dăruire, înmulțind rugăciunea, actele social-filantropice şi măsurile de protejare a sănătăţii oamenilor. Biserica ortodoxă, cu a ei existență bimilenară, a trecut prin multe încercări de-a lungul timpului, când integritatea fizică sau sufletească a credincioșior a fost pusă în pericol: persecuții, molime, războaie, cataclisme naturale. Toate acestea au fost depășite cu o înțelepciune născută din credința că Dumnezeu este cel care proniază toate și nimic nu se întâmplă făra voia Lui. Biserica a înțeles lupta cu pandemia în felul ei propriu, în care omul este un întreg, trup și suflet fiecare cu nevoile specifice. Grija de a feri  doar trupul de boală și neglijarea nevoilor sufletești ale credincioșilor întârzie vindecarea sau chiar aduc boala. Privind retrospectiv, Biserica a găsit în vremurile cele mai restrictive ale pandemiei, modalități de a rămâne în comuniune cu sfinții prin sfintele moaște, organizând procesiuni speciale cu raclele sfinților prin marile orașe, prin sate și mănăstiri și spitale, credincioșii închinându-se de la distanță celor spre care și-au pus nădejdea, înainte de toate, să-i scape din primejdia molimei ce-i înconjura. Așa au făcut la vremuri de primejdie de mii de ani creștinii ortodocși și așa cu credință în Dumnezeu Cel minunat întru sfinții Săi, au făcut și acum, în secolul XXI. Amintim prima procesiune adaptată situației pandemice: racla cu moaștele Sf. Ioan cel Nou, a fost purtată doar prin municipiul Suceava, greu încercat de molimă, în procesiune fără credincioși (31 martie 2020). Efectul dătător de speranță pentru toți credincioșii, în acele momente a fost unul extraordinar. Au fost organizate procesiuni adaptate pandemiei, fără credincioși și în București, cu moaștele Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureștilor. Cu acest prilej, au fost rostite rugăciuni pentru încetarea epidemiei (București, duminică, 5 aprilie 2020). Procesiuni similare au avut loc și în alte eparhii ale Bisericii Ortodoxe Române, din țară, precum: Arhiepiscopia Iașilor (Iași, Neamț şi Botoşani, 5 aprilie 2020), Arhiepiscopia Târgoviștei (Târgoviște, 14 aprilie 2020), Arhiepiscopia Argeșului și Muscelului (Curtea de Argeș, 21 aprilie 2020) etc. Biserica a avut înțelepciunea și tactul pastoral, ca fără a încălca dispozițiile legii în pandemie, atunci când ne aflam, silit, departe unii de alții și toți închinătorii de sfintele moaște, acestea să vină aproape de noi.”

Au urmat discuții pe marginea temei discutate și s-au făcut propuneri de bună practică pentru bunul mers al Bisericii, dintre care reținem:

  1. Proslăvind sfintele moaşte pentru puterea minunată ce le-a fost dată de Dumnezeu, creştinul ortodox cinsteşte însăşi puterea dumnezeiască din ele. Norma de învăţătură a Bisericii cu privire la cinstirea relicvelor a fost bine precizată, accentuându-se că cinstirea sfinţilor nu este adorare dumnezeiască, ci este venerare. În această privinţă, concluzia pe care o lansează Fericitul Ieronim este următoarea: „Noi nu adorăm creatura şi nu-i slujim, ci cinstim moaştele martirilor pentru a adora pe Cel ai Cărui martiri sunt“, (Epistola 109 ad Riparium).
  2. Pelerinajele ce însoțesc pomenirea Sfântului Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava, a Cuviosului Dimitrie cel Nou, ocrotitorul Bucureştilor, a Cuvioasei Parascheva la Iaşi şi scoaterea sfintelor moaşte spre închinare, constituie, fără îndoială, momente de vârf ale manifestării credinţei ortodocşilor români legate de pomenirea sfinţilor şi cinstirea sfintelor moaşte.
  3. Sfințenia nu este contagioasă. Pelerini sau nu, de aici înțelegem două lucruri. Primul: ceea ce este sfânt nu se află sub puterea stricăciunii, a răutății, a bolilor. Dimpotrivă. Cele sfinte sunt pentru creștini izvor de vindecare, de mângâiere, de întărire. Nu de azi, de ieri, ci de două milenii. Al doilea: de sfințenie nu te poți „molipsi”. Atingerea mecanică, atitudinea superstițioasă nu ajută. E nevoie și de o credință care, mai devreme sau mai târziu, să se vădească în fapte bune, bineplăcute lui Dumnezeu și în folosul oamenilor. Așadar, e nevoie de discernământ și de evlavie înțeleaptă. Mai ales în aceste vremuri grele.

La final, Părintele protopop Ionel-Constantin Maloș, a mulțumit în mod deosebit Preasfințitului Părinte Macarie pentru arhiereștile binecuvântări, a felicitat părinții slujitori ai comunei Arbore și pe domnul primar pentru găzduirea evenimentului, mulțumind și celorlalți preoți pentru participare și slujire.          

 

CERCUL PASTORAL NR. 3

În dimineața zilei de 23 septembrie, la Parohia Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil din comuna Grănicești, păstorită de către părintele Daneliuc Cristian Ionuț din Protopopiatul Rădăuți, a avut loc întâlnirea preoților din Cercul Pastoral Misionar nr. 3, așezat sub patronajul Sfântului Ierarh Petru Movilă – Mitropolitul Kievului, coordonat de părintele Cosmin Cucu. Întâlnirea a fost una cu totul deosebită față de cele până acum deoarece a debutat cu săvârșirea Sfintei Liturghii, avându-l ca protos pe PC Părinte Filaret Ruscan – Consilier al Sectorului de Misiune și Actualitate Creștină din cadrul Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților.

După săvârșirea Sfintei Liturghii, părintele coslujitor, Simerea Gheorghe, a susținut meditația cu titlul „Conlucrare și cumpătare în pastorație.”

Din cuprinsul meditației cităm următoarele aspecte:

„Între virtuțile care trebuie sa împodobească chipul unui bun pastor de suflete este și cumpătarea. Aceasta este una din cele patru virtuți cardinale ale creștinismului, care a existat și în morala grecilor și a romanilor. Prin cumpătare înțelegem înfrânarea instinctelor, stăpânirea poftelor; înțelegem o trăire și o manifestare măsurată și bine chibzuită în toate actele vieții publice și particulare. Cumpătarea, după Mărturisirea Ortodoxă, este măsura ce o păzește cineva în mâncare, în băutură și îmbrăcăminte, chiar și în vorbe și în toate faptele lui, iar după Morala Creștină este înfrânarea poftelor în hotarele limitate prin legea morală. Deci, a trăi cumpătat înseamnă a trăi în deplină armonie cu legile firii noastre, adică în hotarele îngăduite de rânduielile creștinești. Sfânta Scriptură, morala creștină si studiul teologiei pastorale pretind ca preotul să dea dovadă de o mare cumpătare, mai ales în ceea ce privește satisfacerea poftelor trupului iar neprihănirea sau castitatea preotului pretinde respectarea integrală a legilor morale și nu permite nici un fel de ieșire din cadrul granițelor vieții familiale; orice depășire a acestor granițe surpă întreg piedestalul moral al preotului și face din el un povățuitor orb, un om lipsit total de autoritatea necesară conducerii altora. Preotul adevărat nu numai că exclude gândul și înfrânează pofta, nu numai că evită cu desăvârșire orice îndeletnicire agonisitoare de câștiguri suspecte dar este cu deosebită cumpătare chiar și față de banii proveniți din serviciile religioase. El nu vede în aceste venituri o remunerație pe care credincioșii o plătesc pentru serviciile aduse de preot pe seama lor. În toate împrejurările vieții el este un misionar, un apostol și raporturile sale cu credincioșii nu pot fi coborâte la simple chestiuni de ordin material.”

Au urmat discuții pe marginea temei și s-au făcut propuneri de bună practică pentru bunul mers al Bisericii, dintre care amintim:

  1. Pregătirea spirituală și morală a preotului. Preotului i se cere astăzi mai mult ca oricând, în afară de a fi un om cu pregătire și cunoștințe teologice, să fie un om moral, un om al lui Dumnezeu; i se cere să fie ceea ce se pretinde că este, adică un reprezentant al lui Dumnezeu pe pământ, un iconom al tainelor dumnezeiești. Preotului i se cere să exprime prin toate ale lui harul care este în el, după îndemnul Sfântului Apostol Pavel: ,,Nu nesocoti harul care este in tine!” (I Tim. 4, 14).
  2. Predica preotului. În Cartea înțelepciunii lui Isus, fiul lui Sirah se află următorul îndemn: „Pregăteşte cuvântul şi aşa vorbeşte, leagă împreună învăţătura şi răspunde” (cap. 33, 4). Un alt mijloc de a fi prezenți în misiunea noastră preoțească este predica. Pregătirea unei predici are un rost dublu, nu numai acela de a o face înțeleasă de credincioși, de a o aplica la viața lor ci este si autoeducativă. Pregătirea predicii este mijlocul prin care preotul își reactualizează gândirea, credința, simțirile; aceasta îl plasează într-un climat sufletesc deosebit, îl pregătește sufletește pentru momentul când, apărând la amvon, nu va ține o cuvântare stearpă, ci una bazată pe învățăturile din Sfânta Scriptură și Sfânta Tradiție.
  3. Misiunea preotului. Vorbind despre acest aspect al pastorației, Părintele Profesor Dumitru Stăniloae oferă câteva sfaturi foarte folositoare pentru fiecare dintre noi: „În activitatea pastorală trebuie să cauți de ce are trebuință fiecare suflet; e necesară o apropiere de fiecare ins; în mare parte pastorația e individuală. Bogat, sărac, tânăr, bătrân, om onorat de societate sau proscris de toata lumea, de toți trebuie să te apropii; și să știi să te apropii așa, ca să le câștigi încrederea și să-ți spună ce-i frământă acum și ce i-a frământat alte dăți. Iar la urmă să cunoști medicamentele și tonicele pentru fiecare boală, pentru fiecare șovăire, pentru toate stările de suflet”. Sfântul Paisie Aghioritul, la rândul său, ne spune că pentru o pastorație corectă sunt necesare trei lucruri: în primul rând puține cuvinte, în al doilea rând multe exemple și în al treilea rând mai multă rugăciune.

În partea a doua a întâlnirii, părintele consilier Filaret Ruscan a apreciat organizarea ședinței, subliniind câteva aspecte de bună practică în ceea ce privește conlucrarea și cumpătarea în pastorație. 

Părintele misionar protopopesc, Ilie Molea, în încheiere, a mulţumit părintelui consilier pentru prezență și grija arătată, precum și celorlalți preoți pentru participare.

 

CERCUL PASTORAL NR. 4

În data de 28 septembrie 2021, la Parohia Înălțarea Sfintei Cruci din comuna Volovăț, păstorită de către părintele Valenciuc Ioan-Paul din Protopopiatul Rădăuți, a avut loc întâlnirea preoților din Cercul Pastoral Misionar nr. 4, așezat sub patronajul Sfântului Cuvios Daniil Sihastrul, coordonat de părintele Traian Molea.

De data aceasta, slujba care se oficiază înainte de a începe ședința propriu-zisă a membrilor cercului a fost una deosebită: „Parastas pentru arhiereii ținutului bucovinean și pentru preoții care au slujit în biserica voievodală a Volovățului.” A urmat meditația intitulată: „Sectarismul în Bucovina. Metode de contracarare a fenomenului sectar”, care a fost susținută de către părintele paroh Paul Valenciuc.

Din cuprinsul referatului, cităm următoarele aspecte:

„Noile mişcări religioase care au apărut pe teritoriul țării noastre au fost clasificate după originea lor în secte apusene raţionalist – protestante: adventişti, baptişti, creştini după Evanghelie, penticostali, tudoriști, studenţi în Biblie, nazarineni, venite din Germania, Anglia, Elveţia, SUA şi secte răsăritenelipoveni, molocani, scapeţi, inochentişti – din Rusia şi Bulgaria[1]. Sufletul românesc nu a favorizat sectarismul, acesta fiind considerat exclusiv rezultatul influenţei străine. Chiar cele două secte autohtone, inochentismul şi tudorismul, ar fi tot o consecinţă a influenţei ruseşti şi protestante asupra românilor.  Există și o teorie a conspiraţiei străinilor în ceea ce privește răspândirea sectarismului pe teritoriul României. Cele mai multe argumente pentru susţinerea acestei teorii provin din partea episcopului Grigore Comşa, care a depus un efort susţinut pentru a atrage atenţia asupra primejdiei sectare. El a semnalat tendinţa unor naţiuni străine de a diviza poporul român, afirmând că baptismul a fost folosit ca un mijloc de maghiarizare printre români[2], ungurii fiind „cei dintâi propagandişti între românii ardeleni”[3]. Predicarea baptistă de la sfârşitul secolului al XlX-lea si începutul secolului al XX-lea în localităţile ortodoxe din Transilvania era văzută ca o încercare de „nimicire a neamului românesc[4].” Episcopul considera că baptismul străin „s-a năpustit asupra Ardealului, Basarabiei şi Bucovinei ca nişte lăcuste contra intereselor noastre naţionale[5].”

„Această teză a atacului asupra unităţii de credinţă şi asupra unităţii naţionale a fost însuşită de nenumăraţi autori proveniţi din rândul bisericii majoritare,[6] precum si de o parte a presei vremii. Astfel, în ziarul „Universul”, după ce erau enumerate localităţile din Transilvania şi din Basarabia unde a pătruns baptismul, se menţiona că „propaganda mare baptistă maghiară în Transilvania avea drept scop aservirea poporului român. Ei se ocupă de localităţile ortodoxe pentru nimicirea neamului românesc”. De asemenea, în ziarul „Cuvântul”, se preciza că „propaganda sectară e de o mie de ori mai primejdioasă decât propaganda comunistă”, a mai precizat părintele Paul Valenciuc

Discuțiile au fost dirijate de către părintele Traian Molea, coordonatorul cercului pastoral. Pe marginea temei discutate, s-au făcut propuneri de bună practică pentru bunul mers al Bisericii, dintre care reținem:

  1. Preoții au datoria de a învăța poporul și de a-l întări în credință. Această datorie decurge de altminteri din porunca Mântuitorului: „mergând, învățați toate neamurile” (Matei 29, 19),  și  prin urmare  din  datoria  chemării  preoțești pe care a luat-o fiecare preot asupra sa deodată cu hirotonia, pe lângă înfricoșatul jurământ depus înaintea Sfântului Altar, atunci când a primit în mâinile sale pe Mântuitorul.
  2. Fiecare preot e un apostol, un misionar în parohia sa și, deci, e dator să învețe pe credincioși, atât în Sfânta Biserică, dar și în afara ei, la toate ocaziile bine-venite. Astfel întăriți în credința noastră ortodoxă, credincioșii vor putea să „țină piept” cu sectarii, care s-au apropiat de dânșii, spre a-i amăgi cu răstălmăcirile lor.
  3. Preotii, când vor avea ocazia să intre în discuție cu vreun sectar, să fie întotdeauna prietenoși, răbdători, indulgenți, model de om cumpănit, cum se cade unui părinte duhovnicesc, căci numai așa va fi învățător cu cuvântul și cu fapta.

Să recurgem, în aceste vremuri grele pentru Biserică și pentru poporul nostru, la ajutorul și sprijinul lui Dumnezeu pentru ca cei rătăciți să se întoarcă la Calea Adevărului, iar cei credinciosi să fie feriți de ademenirile sectare.

În încheiere, părintele misionar protopopesc, Ilie Molea, a mulţumit părintelui paroh pentru organizarea cercului pastoral precum și celorlalți preoți pentru participare. 

 

CERCUL PASTORAL NR. 5

În data de 27 septembrie 2021, la Parohia Sfinții Apostoli Petru și Pavel din satul Falcău, comuna Brodina, păstorită de către părintele Solcan Gheorghe din Protopopiatul Rădăuți, a avut loc întâlnirea preoților din Cercul Pastoral Misionar nr. 5, așezat sub patronajul Sfântului Voievod Ștefan cel Mare, coordonat de părintele Mihalescu Florin.

După săvârșirea Acatistului Sfântului Ierarh Antim Ivireanul, a urmat meditația cu titlul: Sectarismul în Bucovina. Metode de contracarare a fenomenului sectar”, care a fost susținută de către părintele Nechifor Adrian, parohul Bisericii Pogorârea Sfântului Duh din comuna Vicovu de Jos – Centru.

Din cuprinsul prezentării cităm următoarelea specte:

„Prozelitismul sectar în societatea contemporană reprezintă o problemă majoră cu numeroase implicații sociale, dar mai ales spirituale. Mai toate sectele sunt de dată recentă, căci istoria nu le cunoaște. Astfel, fără dovada unei continuități apostolice, nu posedă în ele nici garanția adevărului, fiind născocite de oameni nepricepuți, caracterizați de un misticism fanatic și bolnăvicios. Fiecare a încercat să aducă ceva nou, propriu numai ei, fie că s-au născut din liberalism protestant, ca o reacție împotriva îngrădirilor dogmatice ale Bisericii Romano-Catolice, fie că provin dintr-un habotnicism nemulțumit de gradul de disciplină al Bisericii Ortodoxe. Protestantismul, apărut în secolul al XVI-lea în Occident, pătrunde în spațiul românesc prin minoritățile etnice care locuiau printre românii-maghiari și germani, dând naștere unei Biserici Reformate și unei Biserici Luterane. Ulterior, în prima jumătate a secolului al XX-lea, au pătruns și curentele neoprotestante: baptiștii (sf. sec. XIX – înc. sec. XX), adventiștii, martorii lui Iehova (1927), penticostalii sau „Biserica lui Dumnezeu Apostolică”, „tremurătorii” (1930), „pocăiții” sau nazarinenii (1910), evangheliștii / creștinii după Evanghelie (înc. sec. XX). Bucovina, acest colț al Raiului lui Dumnezeu, cu atâtea sfinte lăcașuri, cu atâția nevoitori și oameni care au sfințit prin viața lor locurile și timpurile în care au trăit, nu a fost scutită de acest prozelitism parazitist-agresiv al celor care, până la urmă, ispitesc și pun la încercare credința tuturor. Cum putem combate „atacurile” acestor „lupi îmbrăcați în piei de oaie”? Metode de a combate, de a ține piept acestui fenomen de propagare a sectarilor, a ereziilor în sens larg, pot fi considerate: buna pregătire a clerului, tactul pastoral, săvârșirea slujbelor după rânduiala Sfinților Părinți, cântarea omofonă, predici omiletice și catehetice, colportaj, toate spre ridicarea nivelului moral-duhovnicesc al credincioșilor. Se cuvine ca mai întâi să avem grija de a cultiva în noi și în păstoriții noștri cele trei virtuți capitale: credința, nădejdea și dragostea, după îndemnul Mântuitorului Hristos: „Cel ce va face și va învăța, acesta mare se va chema în împărăția cerurilor”, (Matei 5, 19). Eficiența și esența acestor metode de combatere a prozelitismului sectar se întrepătrund profund, capătă sens, valoare și rod împreună. Mărturisirea noastră ortodoxă, nu trebuie să se limiteze doar la cuvânt, ci infinit mai mult, la faptă…fapta să dea viață cuvântului”, a subliniat părintele Adrian Nechifor.

Au urmat discuții pe marginea temei discutate și s-au făcut propuneri de bună practică pentru bunul mers al Bisericii, dintre care reținem:

  1. Părintele trebuie să fie mereu în mijlocul poporului, așa cum și Mântuitorul era. Să le fim aproape oamenilor, păstoriților noștri; să le știm bucuriile și tristețile, întrebările și visele; să îi căutăm, să îi așteptăm, să le ieșim înainte, așa cum și Dumnezeu face. Atunci, credința va fi lucrătoare, căci are puterea ce vine din comuniunea cu celălalt. Atunci fiecare va înțelege măreția, noblețea omului care îl are pe Dumnezeu ca singură busolă a vieții, pentru că doar El face ca Adevărul să devină mai clar, iar ceea ce este confuz să dispară din viața noastră.
  2. Credincioșii trebuie învățați să își câștige libertatea minții, a sufletului. Cum? Îndrăznind, căutând, strigând, și dacă primesc răspuns și dacă nu primesc. Să lupte cu bărbăție căci și provocările sunt dure și viclene. Astfel își îndemna ucenicii și Sf. Cuvios Iosif Isihastul: „Luptă! Nu aștepta ca lucrurile bune să vină singure. În credință e și stăruință, nu e numai rezolvare imediată: smerenie multă, răbdare multă, lacrimi. Omul să știe: niciodată ispitele nu sunt mai tari decât harul, numai să îl păstrăm la noi.”
  3. Tu, frate și soră, ai fost chemat la credință și pentru a trăi și pentru a binevesti această Evanghelie a lui Hristos, despre mântuirea și binefacerile pe care El ți le-a dăruit! Credința ta, nădejdea ta, dragostea ta sunt ca niște brațe ce poartă neputința celui ce suferă, bolnav, lângă tine. Ortodoxia nu este gesticulație exterioară (trebuie să faci/ să stai/ să spui așa…), ci mângâiere, vindecare – acte de pură libertate interioară, care nu au nevoie de paradă/reclamă. Să te urnească tristețea de pe chipul unui copil fără părinții săi aproape, lacrima de pe obrazul unui bătrân singur, rătăcirea și căutările pe drumuri greșite ale unor tineri…Aceste mișcări ale sufletului te fac să semeni cu Dumnezeul tău.

La finalul ședinței, părintele Mihalescu Florin, coordonatorul cercului pastoral, a stabilit de comun acord cu cei prezenți data și locația următoarei întruniri a cercului, încheind cu mulţumirea adresată părintelui paroh pentru organizare, părintelui conferențiar pentru susținerea referatului, precum și celorlalți preoți pentru participare.

[1] A se vedea Arhiereu Grigorie Leu Botoşăneanu, Confesiuni şi secte. Studiu istorico-misionar, Tipografia Cărţilor Bisericeşti, Bucureşti, 1929.

[2] Arhiereu Grigorie Comşa, Noua călăuză pentru cunoaşterea şi combaterea sectelor religioase, Tiparul Tipografiei Diocezane, Arad, 1922.

[3] Idem, Cheia sectelor religioase din România, Tiparul Tipografiei Diocezane, Arad, 1930.

[4] Idem, Baptismul în România din punct de vedere istoric, naţional şi religios, Tiparul Tipografiei Diocezane, Arad, 1927.

[5]  Ibidem, p. 40.

[6] Arhiereu Grigorie Leu Botoşăneanu, op. cit., p. 7. Autorul îşi exprima indignarea că „toate sectele din vechea împărăţie a Rusiei şi din putreda Austrie, îngroşată cu toate aberaţiile cu care au fost infestaţi ardelenii noştri din America, şi-au găsit adepţi în România. Toate aceste secte şi-au dat întâlnire pe pământul României şi bat concentric la temelia unităţii de credinţă şi a unităţii neamului”.

 

A consemnat,

Arhidiacon Misionar Protopopesc

George Mironescu

Site-ul Arhiepiscopiasucevei.ro utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată pe www.arhiepiscopiasucevei.ro. Întrucât din 25 mai 2018 a intrat în vigoare noua directivă europeană privind securitatea datelor (Regulamentul GDPR), înainte de a continua navigarea pe website-ul nostru te rugăm să citești conținutul Politicii de Cookie şi a Politicii de Confidențialitate.