Şi a venit un alt înger şi a stat la altar, având cădelniţă de aur, şi i s-a dat lui tămâie multă, ca s-o aducă împreună cu rugăciunile tuturor sfinţilor, pe altarul de aur dinaintea tronului. (Apocalipsa 8, 3)
Cădelnița sau cățuia, tămâierul sau tămâietoarea este un mic recipient din metal, legat de lănțișoare care se unesc sus într-un mâner, fiind folosită la tămâierile prevăzute de rânduielile sfintelor slujbe.
Atunci când preotul primește cădelnița de la paraclisier, acesta binecuvintează tămâia și rostește o rugăciune specială. Această rugăciune ilustrează jertfa omului care se înalță la Dumnezeu cât și prezența harului Sfântului Duh. În continuare redăm textul integral al rugăciunii despre care facem referire: „Tămâie Îți aducem Ție, Hristoase, Dumnezeul nostru, întru miros de bună mireasmă duhovnicească, pe care primind-o în jertfelnicul Tău cel mai presus de ceruri, trimite-ne nouă harul Preasfântului Tău Duh”.
Totodată, creștinii evlavioși, aprind tămâie spre slăvirea lui Dumnezeu după cum mărturisește Sfântul Paisie Aghioritul, iar prin tămâie spun: „Îți mulțumesc, Dumnezeul meu, cu toată inima pentru toate darurile Tale. Îți mulțumesc că-mi ierți multele mele păcate și nerecunoștința lumii și nerecunoștința mea cea multă!” [1].
Fețele cădelniței sunt uneori gravate cu figuri de animale și de plante, simbolizând că întreaga natură înalță, împreună cu oamenii, rugăciuni lui Dumnezeu. Despre simbolismul cădelniței Sfântul Ambrozie spune: „Cădelnița este menită să dea bună mireasmă… tot așa și voi creștinii sunteți bună mireasmă a lui Hristos” [2].
După Sfântul Gherman al Constantinopolului (secolul al VIII-lea), cădelnița simbolizează omenitatea Mântuitorului, focul simbolizează dumnezeirea, iar fumul de tămâie simbolizează mireasma Duhului Sfânt. După o altă interpretare din tâlcuirea liturgică atribuită Sfântului Gherman, căușul cățuii, cădelniței reprezintă pântecele feciorelnic al Maicii Domnului, care a purtat Cărbunele cel dumnezeiesc, Hristos. Această prefigurare apare la prorocul Isaia în capitolul 6. După alte interpretări, cădelnița simbolizează colimvitra Sfântului Botez, care cuprinde cărbunele focului dumnezeiesc al Sfântului Duh. Totodată, cădelnița amintește și de altarul tămâierii din Cortul Mărturiei și apoi din Templu, pe care se aducea lui Dumnezeu jertfa neîntreruptă de tămâie [3].
Fumul tămâiei se răspândește pe orizontală și pe verticală. Acest lucru semnifică răspândirea și omniprezența harului lui Dumnezeu. Sfântul Simeon, Arhiepiscopul Tesalonicului, notează că „prin tămâiere [este simbolizat] harul împărtășitor al Duhului Sfânt, chipul lui și buna lui mireasmă” [4].
Se recomandă ca tămâia să fie naturală, întrucât lui Dumnezeu trebuie să-I aducem jertă curată pentru a nu degrada foarte mult pictura. Dator este paraclisierul sau pălimarul să ia aminte ca atunci când dă preotului cădelnița aceasta să fie mereu aprinsă și cu tămâie nouă. Cădelnița trebuie curățată la un anumit interval.
Bibliografie
[1] Cuviosul Paisie Aghioritul, Cuvinte duhovnicești, vol.2: Trezire duhovnicească, traducere de Ieroschimonah Ștefan Nuțescu, Ediția a II -a, Editura Evanghelismos, București, 2011, pp. 163.
[2] Pr. Prof. Dr. Ene Braniște, prof. Ecaterina Braniște, Dicționar enciclopedic de cunoștințe religioase, Editura diecezană Caransebeș, 2001, p. 94.
[3] Preot Prof. Univ. Dr. Ene Braniște, Liturgica generală, volumul II, Editura Basilica, București, 2015, pp. 291-292.
[4] Jean-Claude Larchet, Viața Liturgică, Editura Doxologia, Iași, 2017, p. 65.
Chiriac Pavel
Secretar în cadrul Sectorului Misiune Pastorală și Actualitate Creștină