A.D. XENOPOL – 175 de ani de la naştere

Pentru cei ce iubesc ştiinţa istoriei, pentru cei ce slujesc această ştiinţă numele marelui istoric A.D.Xenopol ocupă un loc aparte, având în vedere faptul că nu putem vorbi sau scrie un studiu sau articol de istorie de ţinută academică în care să nu amintim ca sursă de informaţie numele marelui istoric A.D.Xenopol cel care acum 175 de ani se năştea la Iaşi în familia lui Dimitrie şi Maria Xenopol .

Despre originea sa au apărut mai multe informaţii. Ceea ce în stadiul actual al cercetărilor se ştie este că s-a născut la Iaşi, fiind fiul lui Dimitrie Xenopol de origine anglo-saxonă după tată – Brunswick iar după mamă Smith. Numele Xenopol se pare că ar fi fost dat  de colonelul Schelety, nume care tradus ar însemna fiul străinului.

Terminând primele clase şcolare la Pensionul greco-francez al lui Constantin Athanasiade şi la Şcoala primară de la Trei Ierarhi, cu învăţătorul I.A Darzeu, A.D: Xenopol îşi continuă studiile la fosta Academie Mihăileană unde erau profesori T. Maiorescu, N. Culianu şi Gr. Cobălcescu.

După ce a terminat liceul în oraşul natal a continuat studiile universitare de filosofie, drept şi istorie, obţinând doctoratul în drept la Berlin şi doctoratul în filosofie la Giessen în landul Hessa din Germania.

De numele lui se leagă şi organizarea manifestărilor dedicate împlinirii a 400 de ani de la ctitorirea Mănăstirii Putna, făcând parte din Comitetul central pentru serbarea de la mormântul lui Ştefan cel Mare , iniţiind un concurs pentru cel mai bun discurs festiv care se va ţine de către un student la mormântul lui Ştefan cel Mare, un discurs accesibil… legat de rolul istoric naţional al lui Şetfan cel Mare.

După susţinerea discursului la mormântul lui Ştefan cel Mare la Putna la hramul Mănăstirii Putna în august 1871, Iacob Negruzzi îl numea pe Xenopol cel mai iubit şi mai alintat copil al Junimii, adică al societăţii academice de la Universitatea din Cernăuţi. 

Din anul 1878, în urma concursului susţinut este numit titular la Catedra de istorie a românilor la Universitatea din Iaşi, fiind între 1898 -1901 rector al Universităţii Iaşi.

În perioada 1888-1893 apărea la Iaşi opera sa fundamentală Istoria Românilor din Dacia Traiană, prima prezentare sistematizată, analitică a istoriei românilor, totalizînd peste 4500 de pagini.

Ceea ce atrage atenţia în mod deosebit în opera istorică a lui A.D.Xenopol este că abordează importanţa teoriei în istorie, insistând asupra ideii de unitate naţională în conştiinţa poporului român.

În lucrarea La thėorie de l’histoire A.D. Xenopol insistă pe faptul că faptele istorice decurg unele din altele şi prin legăturile cauzale dintre ele, se înlănţuie în serii istorice ceea ce constituie esenţa conţinutului şi derulării existenţei umanităţii.  

A.D. Xenopol considera că faptele istorice se  pot trasnforma în fapte de succesiune, precum revărsările reluate ale unui fluviu sau naştere în final a deltei sale, care-i o nouă formaţiune geologică şi geografică.

A.D. Xenopol are meritul de a fi scris prima sinteză, prima istorie completă a poporului român, sinteză făcută cunoscută întregii lumi. A fost un pedagog special care a contribuit la educarea, la modelarea multor generaţii de profesori de istorie şi istorici români.

Prin opera sa, parte publicată, parte care încă mai aşteaptă să fie publicată, se poate observa contribuţia sa la înţelegerea filosofiei istoriei. Pe bună dreptate istoricul Alexandru Zub în lucrarea sa Istoriografia română la vârsta sintezei: A D. Xenopol îl caracteriza pe A.D. Xenopol drept unul dintre reprezentanţii magistrali ai afirmării şi dezvoltării Romnâniei moderne.

Atunci când vorbim de A.D. Xenopol ca filosof  al istoriei trebuie să ţinem cont de faptul că întreaga operă xenopoliană trebuie pusă sub spectrul evoluţionismului, neokantianismului şi pozitivismului.

Putem spune că A.D: Xenopol a fost unui dintre cei mai maari istorici români, un filosof, om politic şi un adevărat iubitor al neamului românesc, care a luptat cu îndârjire pentru afirmarea şi omogenizarea valorilor istorice naţionale ale societăţii româneşti, reprezentând pentru cultura şi istoria poporului român un model de a fi slujitor al Muzei Clio.