Răspunsul ierarhului - 10 ianuarie 2021

47. S.A.

„Sărut mâna, Înaltpreasfinția voastră! Am o întrebare legată de viața monahală, în special etapa de intrare în aceasta. În ce constă „chemarea” în cinul monahal? Dat fiind lipsa mea de cunostințe în domeniu, s-ar putea să o vad ori prea superficial, ori prea mistic (să dau în extreme, practic). Ce spun Sf. Părinţi despre aceasta?” (S.A.)

Doamne, ajută! Intrarea în cinul monahal presupune o similitudine între dorinţă şi chemare. În momentul tunderii în monahism, stareţul întreabă: „De ce ai venit, frate, căzând la Sfântul Altar şi la această sfântă însoţire? Iar novicele răspunde: Dorind viaţă pustnicească (de nevoinţă), cinstite părinte. Atunci stareţul îl întreabă: Doreşti să te învredniceşti de îngerescul chip şi să fii rânduit în ceata monahilor? Şi el îi răspunde: Aşa, cu ajutorul lui Dumnezeu, cinstite părinte.” Deci, ca să fii călugăr, trebuie mai întâi să-ţi doreşti şi apoi să dai curs chemării tale lăuntrice, care nu este alta decât chemarea lui Dumnezeu ca fiecare „astfel să umble” (I Corinteni 7, 17).

Citiţi cartea Tradiţie şi libertate a mitropolitului de vrednică pomenire Antonie Plămădeală şi vă veţi edifica asupra a ceea ce înseamnă monahismul. Deşi, monahismul nu se învaţă din cărţi, ci vieţuind în mânăstire. Curaj!  

 

48. B.Ș.

„Sărut dreapta, Înaltpreasfinția Voastră! Doresc să vă mulțumesc, în primul rând, pentru profundele cuvinte de învățătură și de mare folos cu care ne încântați la fiecare predică, mai ales claritatea cu care explicați semnificațiile Sfintelor Scripturi, precum și atitudinea profund rugătoare pe care ne-o transmiteți prin rugăciunile pe care le rostiți la slujbele la care participați. Vă rog să mă iertați pentru această îndrăzneală de a Vă deranja cu o mică sugestie și trag nădejdea să nu fie prea deplasat din partea mea care sunt nimic ... Aparțin de o parohie din comuna Marginea, unde slujește un singur preot, iar în duminica dinaintea Nașterii Domnului am asistat cu toții la o slujbă însoțită de o vizită pastorală (un preot și un diacon, misionari) de care am fost foarte încântați și bucuroși. Enoriașii și-ar dori să mai fie adus un preot și se întreabă de ce la biserica noastră slujește doar un preot și consideră acest lucru o necesitate. De exemplu, în timpul Postului Crăciunului, sâmbăta seara, nu se poate face slujba Vecerniei deoarece Părintele are de spovedit sau, în altă situație, nu se poate face pentru că dascălul nu poate veni și nu are cine cânta. Ar mai fi o chestiune pe care aș dori să v-o exprim cu sfială. Iubesc muzica psaltică, precum și sfintele slujbe și mă străduiesc să învăț să cânt participând și ascultând zilnic chiar și în mediul on-line. Aș vrea să vă întreb dacă considerați că există șanse să pot cânta muzica psaltică, fiind femeie. Menţionez că nu sunt interesată de a fi plătită pentru aceasta, iar părerea Sfinției Voastre, eventual binecuvântarea în acest sens, este foarte importantă pentru mine. Dumnezeu să vă aibă în paza Lui! Întru mulți ani, Părinte!” (S.B.)

Doamne, ajută! Oportunitatea numirii unui al doilea preot în parohia la care faceţi referire va fi analizată. În ce priveşte a doua întrebare, în Arhiepiscopia Iaşilor, unde am fost aproape trei decenii Episcop-Vicar, am întâlnit foarte multe preotese care cântau la strană. Învăţaseră muzica psaltică de la soţii lor, preoţi. De altfel, am găsit şi în foarte multe parohii sucevene strana asigurată de doamne şi care cântau foarte frumos. Dumneavoastră de ce nu aţi putea? Mult succes!

 

Adăugați un comentariu