3Vezi toate fotografiile

Mănăstirea Sfântul Ioan cel Nou

Mănăstirea „Sf. Ioan cel Nou” este o mănăstire de călugări, din orașul Suceava. Hramurile principale ale bisericii din cadrul mănăstirii sunt: Sf. Mc. Gheorghe (23 aprilie) și Sf. Mc. Ioan cel Nou (24 iunie). Mănăstirea a îndeplinit rolul de reşedinţă mitropolitană a Moldovei (1522-1677), fiind în prezent reşedinţă a arhiepiscopilor Sucevei şi Rădăuţilor.

Tradiția atestă faptul că pe locul unde este astăzi biserica cu hramul „Sf. M. Mc. Gheorghe” din cadrul Mănăstirii „Sfântul Ioan cel Nou”, a ființat o biserică de dimensiuni reduse, care însă nu s-a mai păstrat.

În anul 1513, Biserica Mirăuți (catedrala mitropolitană a Sucevei din acel moment) a fost puternic devastată de un incendiu. Ca urmare a devastării catedralei mitropolitane, domnitorul Bogdan al III-lea al Moldovei a început în anul 1514 construirea unei noi biserici cu rol de catedrală mitropolitană. Voievodul a trecut la cele veșnice în anul 1517, biserica fiind finalizată în anul 1522 de fiul acestuia, Ștefăniță Vodă.

Biserica este construită în stilul bisericilor Sfântului Ștefan cel Mare, în plan triconc. Are pridvor, pronaos, naos și altar. Bolta pronaosului este împărțită în două compartimente, printr-un arc transversal, care au câte o calotă pe arcuri piezișe. Deasupra naosului se înalță turla așezată pe două baze poligonale, cu arcuri piezișe și pandantivi caracteristici stilului moldovenesc.

Noua biserică a fost destinată a fi noul sediu al Mitropoliei Moldovei și a fost pictată, atât la interior cât și la exterior, între anii 1532-1534, în timpul domniei lui Petru Rareș, programul iconografic fiind caracteristic monumentelor realizate în această perioadă, iar în 1579 mitropolitul Teofan de la Râșca a adăugat exonartexul (pridvorul).

În anul 1564, domnitorul Alexandru Lăpușneanu a mutat capitala Principatului Moldovei de la Suceava la Iași, dar cu toate acestea scaunul mitropolitan a rămas în vechea capitală. Viitorii mitropoliți au condus treburile administrative ale Mitropoliei fie din noua capitală, fie din Suceava.

În anul 1589, domnitorul Petru Șchiopul a mutat aici moaștele Sfântului Ioan cel Nou de la Biserica Mirăuți, tot atunci adăugând și un pridvor și turnul clopotniță de pe latura nordică a incintei. La Mănăstirea Sfântul Ioan cel Nou din Suceava a funcționat o școală teologică, sprijinită de marii mitropoliți ai vremii. Tot acolo au lucrat caligrafi, gravori în lemn și în metal, miniaturiști sau dascăli de limba română, greacă sau slavonă. În a doua jumătate a secolului al XVII-lea, domnitorul Antonie Ruset a construit chilii încăpătoare în jurul Bisericii Sf. Nicolae Domnesc din Iași, mutând reședința Mitropoliei Moldovei numai la Iași.

În toamna anului 1686, datorită evenimentelor politice din acea vreme, oștile regelui Jan Sobieski, care se retrăgeau din Moldova ca urmare a eșecului în campania antiotomană, l-au luat ca ostatic pe mitropolitul Dosoftei, împreună cu tezaurul Mitropoliei și cu moaștele Sf. Ioan cel Nou de la Suceava. Biserica Mănăstirii „Sfântul Ioan cel Nou” a fost restaurată de mitropolitul Iacov Putneanul între anii 1751-1760.

La 14 septembrie 1783, după 97 de ani de pribegie prin țări străine, moaștele Sf. Ioan cel Nou au fost readuse la Suceava ca urmare a demersurilor bucovinenilor (și în special a episcopului Dosoftei Herescu al Bucovinei) către autoritățile poloneze și austriece, fiind retrocedate în timpul împăratului Iosif al II-lea al Austriei. Episcopul Dosoftei Herescu a organizat aici o școală bisericească. În clădirile mănăstirii a funcționat o școală clericală din 1786 și apoi Institutul Teologic începând din 1826.

În anul 1796 a fost înlocuită catapeteasma, cu acest prilej fiind demolat zidul despărțitor dintre naos și pronaos. Mitropolitul Veniamin Costachi, care a viețuit între anii 1821-1823 la mănăstire în timpul exilului său, a dispus efectuarea unor lucrări de restaurare în perioada 1827-1828 care au urmărit construirea unui zid de incintă, repararea chiliilor, acoperirea bisericii și a turnului clopotniță cu draniță, pardosirea bisericii cu lespezi de piatră și ulterior adăugarea unui pridvoraș în fața intrării nordice (1837). În mănăstire a existat o bibliotecă națională în a doua jumătate a secolului al XIX-lea.

Patronajul Mitropoliei Moldovei asupra Mănăstirii „Sf. Ioan cel Nou” din Suceava a fost contestat o vreme de către ierarhii ortodocși ai Bucovinei, fiind în cele din urmă recunoscut oficial ca îndreptățit de către episcopul Isaia Băloșescu prin actul nr. 1237 din 6/18 octombrie 1825.

Egumenul Darie Ternovschi a efectuat în anii 1860 și 1861 unele reparații: a acoperit biserica și turnul clopotniță cu șindrilă, a văruit biserica pe dinafară, a reparat turnul clopotniță, a retopit și returnat clopotele crăpate, a procurat veșminte și obiecte de cult noi. În toamna anului 1868 s-a început realizarea unor lucrări de reparații radicale, supervizate de arhitectul imperial Joseph Hlavka, dar acestea au fost oprite în vara anului 1869 din dispoziția guvernului austriac care a contestat dreptul de patronaj al Mitropoliei Moldovei asupra bisericii.

Între anii 1898-1910, arhitectul austriac Karl Romstorfer a efectuat lucrări de restaurare a întregului complex mănăstiresc, ce constau în: curățarea picturii interioare, retencuirea fațadei, acoperirea bisericii cu țiglă colorat-smălțuită, înălțarea turnului clopotniță cu un etaj și o turlă, fiind decorată partea superioară a zidurilor cu firide și cu ocnițe și alte lucrări.

După finalizarea lucrărilor de restaurare, biserica „Sf. Gheorghe” a fost resfințită la 2 octombrie 1910 de către mitropolitul Vladimir de Repta al Bucovinei și Dalmației, arhimandritul Ghedeon Balmoș, arhimandritul Ipolit Vorobchievici (starețul Mănăstirii Dragomirna) și un sobor de preoți. La acest eveniment au participat guvernatorul Bucovinei, Oktavian Ritter Regner von Bleyleben, și alți funcționari înalți.

În perioada primului război mondial, pentru a fi mai bine ocrotite, moaștele Sf. Ioan cel Nou au fost duse, în toamna anului 1914, în biserica ortodoxă română din Viena. Ele au fost readuse în Biserica "Sf, Gheorghe" din Suceava la 25 iulie 1918.

O altă serie de lucrări de restaurare ale complexului monahal au fost executate în perioada 1967-1968, cu cheltuiala statului și a Mitropoliei Moldovei și Sucevei, fiind reparate corpurile de chilii. Tot atunci a fost introdusă încălzirea centrală în biserică și în clădirile din incintă.

În anul 1991, odată cu înființarea Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, Biserica „Sf. Gheorghe” din cadrul Mănăstirii Sfântul Ioan cel Nou din Suceava a devenit catedrală arhiepiscopală.

În anul 1993, Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură (UNESCO) a inclus Biserica „Sf. Gheorghe” din cadrul mănăstirii, împreună cu alte şapte biserici din nordul Moldovei (Arbore, Humor, Moldoviţa, Pătrăuţi, Probota, Voroneţ şi Suceviţa), pe lista patrimoniului cultural mondial

Adăugați un comentariu