- Priviți copiii cu sindrom Down ca prezențe în care chipul lui Hristos se arată, nu în putere și strălucire, ci în simplitatea și vulnerabilitatea celui care are nevoie de iubire.
- Recunoașteți în suferința acestor copii și a familiilor lor nu un semn al absenței lui Dumnezeu, ci o taină în care El lucrează în ascuns, chemând la o iubire profundă, răbdătoare și jertfelnică.
- Fiți glas pentru cei vulnerabili și înțelegeți că iubirea față de acești copii nu este un gest de milă, ci o întâlnire cu Hristos Însuși, Care Se identifică cu cel adesea trecut cu vederea.
- Primiți felul lor de a fi ca pe o chemare la curățirea inimii, căci sinceritatea, atașamentul și bucuria lor simplă descoperă o umanitate nealterată de artificii și interese.
- Apropiați-vă de familiile acestora cu discreție și responsabilitate, convinși că fiecare gest al vostru devine participare la crucea pe care o poartă, dar și la lumina care se naște din această jertfă.
- Respectați ritmul de creștere al acestor copiii ca pe un timp al lui Dumnezeu, în care orice pas, oricât de mic ar fi, are valoare și sens și în care răbdarea devine formă de iubire lucrătoare.
- Afirmați demnitatea fiecărei vieți dincolo de orice diferență genetică, construiți relații în care aceste persoane sunt integrate ca membri vii purtători de daruri care nu pot fi înlocuite.
- Rămâneți alături de „copiii soarelui” și lăsați-vă atinși de bucuria lor, care izvorăște dintr-o nevinovăție a inimii ce poate deveni pentru ceilalți o cale de vindecare și de regăsire a sensului.
- Păstrați convingerea că fiecare dintre ei este chemat la plinătatea vieții în Dumnezeu și că toate se împlinesc în iubirea Lui, Care dă sens chiar și acolo unde omul nu mai înțelege.
- Apropiați-vă cu iubire de fiecare copil cu sindrom Down și construiți relații și contexte în care incluziunea să fie trăită concret, știind că prezența constantă poate deveni sprijinul cel mai sigur pentru dezvoltarea lui.
† Calinic,
Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților