Picătura de istorie

10 februarie 1388 – 10 februarie 2021

Ctitor  de ţară  şi  dătător  de legi şi datini  - pentru a folosi cuvintele pline  de miez, incluzând în ele realităţi ce nu pot fi mai bine simbolizate, ale marilor noştri înaintaşi Nicolae  Iorga şi Mihai Eminescu – Petru I Muşatinul, fiul Margaretei Muşata, face parte din rândul acelor  personalităţi în a căror lucrare neobosită poporul care le-a plămădit, şi care le urmează, se regăseşte  pe sine dobândind puterea  de a străbate cu demnitate prin istorie.

Domnia lui Petru I Muşatinul corespunde unor realizări de seamă în domenii esenţiale ale vieţii de stat, dintre care  menţionăm  punerea temeliei sistemului unitar defensiv la fruntaria estică a teritoriului românesc, structurat în adâncime, începând de la malul drept al Nistrului spre interior, emiterea celor dintâi piese monetare ale Ţării Moldovei, organizarea cancelariei domneşti, întemeierea Mitropoliei Moldovei cu reşedinţa la Suceava, element fundamental marcând recunoaşterea internaţională, cu depline drepturi a  statului românesc est-carpatic.

Petru I Muşatinul, a fost fără îndoială cel mai însemnat domnitor al Moldovei secolului al XIV -lea plasându-se într-un sistem de alianţe polono-lituano-muntean, menit să consolideze neatârnarea ţării faţă de regele Ungariei, dobândită prin acţiunea energică a lui Bogdan I la 1363.

În acest context vorbim şi despre prima  atestare  documentară a Cetăţii de Scaun Suceava, mai precis la 10 februarie 1388, luni în întâia săptămână a Postului , când regele Poloniei Vladislav II Jagello, strâmtorat se adresează domnitorului Ţării Moldovei – Petru I Muşatinul  să-l împrumute  cu 4000 de ruble de argint frânceşti, obţinând doar 3000, o sumă considerabilă pentru acea vreme, echivalentă  atunci a 52 de kg aur fin sau a 538 kg de argint.

Contra acestei sume, domnitorul Ţării Moldovei  primea un zapis specificând că împrumutul va fi restituit în trei ani, garanţie fiind ţinutul Haliciului, aprox. 8000 de kilometri pătraţi - cunoscut  de ai noştri istorici mai ales sub numele Pocuţia  - pe care domnitorul Petru I Muşatinul  avea dreptul să-l ocupe în caz  de neachitare.

Banii nu au fost restituiţi în termenul prevăzut şi această datorie şi zălogul ei au format  după aceea, timp de peste 150 de ani  o pricină de continue neînţelegeri şi războaie între Moldova şi Polonia.

Faptul că şi oraşul Suceava este menţionat pentru prima dată tot în anul 1388, nu ca loc de emitere a unui document, ci efectiv ca aşezare – în actul emis de catolicosul armenilor Theodoros al II -lea la 18 august 1388,  nostra civitatis sucevensis  are o semnificaţie aparte, ce rezidă în faptul că timp de aproape trei veacuri evoluţia Sucevei stă sub semnul dualităţii Cetate – Oraş. Istoria cetăţii nu ar fi întreagă fără cea a oraşului, chiar dacă fiecare şi-a avut propria viaţă într-o inseparabilă unitate.

De aceea, cu cât ne îndreptăm  mai mult  de veacul în care Petru I Muşatinul şi-a desfăşurat activitatea, cu atât mai mult  suntem mai aproape  de el, cu atât mai mult umbra sa este mai măreaţă şi amintirea sa mai vie, îmbrăcând  an de an vârstele  şi emblemele timpului, pentru că asemeni multora dintre voievozii muşatini, întreţin în conştiinţa urmaşilor nepieritoarea legătură a trecutului cu prezentul şi de aici spre viitor.

Pentru frumuseţea  şi importanţa  acestui document în istoria Ţării Moldovei redăm în rândurile ce urmează textul integral al acestui document.

  Cu mila lui Dumnezeu , lui Vladislav, craiul Poloniei, stăpânitorului  al Lituaniei şi al Rusiei şi domnitor altor multor ţări, sinceră închinare de la Petru Voievodul Moldovei.

Facem cunoscut înalt Domniei Tale că am dat acestui adevărat pan al Varşoviei trei mii de ruble de argint frâncesc, în acea greutate, cu care am început să dăm de la Luţc şi le-am dat pe toate în Suceava. În această scrisoare sunt trei mii de ruble de argint frâncesc; Pentru aceasta facem această scrisoare pentru trei mii, iar scrisoarea Domniei tale este făcută pentru patru mii la Lăsatul Secului.

Rugăm pe Domnia Ta să faceţi altă scrisoare, ca şi aceasta ce o scrieţi, dar nu pentru patru mii ci pentru trei mii, sub pecetea crăiască.

Cine ne va aduce zapisul pe trei mii aceluia îi vom da cartea voastră ce e scrisă pentru patru mii.

Şi s-a scris cartea, în Cetatea Sucevei, luni, în întâia Săptămână  a Postului, sub peccetea noastră în anul naşterii Domnului 1388

 

Adăugați un comentariu