Pentru credincioșii din parohia noastră dar și pentru satele din jur, ziua de 18 septembrie va rămâne în istoria acestor așezări drept ziua „pe care a făcut-o Domnul ca să ne bucurăm și să ne veselim întru ea”. Motivele de bucurie sunt multe: 150 de ani de la punerea pietrei de temelie la construirea bisericii din Doroteia, 30 de ani de la resfințirea ei, 25 de ani de când s-a început zidirea mănăstirii de la Plutonița și 135 de ani de la înființarea primei școli la Doroteia.
La acest moment aniversar, aș dori să fac o scurtă incursiune în istoria satelor Doroteia și Plutonița, dar și în istoria sfintei noastre biserici.
După o legendă pioasă consemnată în cronica bisericii și preluată și de arhimandritul Ioanichie Bălan, cele două sate și-au primit numele de la doi sihaștri, Dorotei și Platon, care spre sfârșitul sec. XV, s-au retras în liniștea acestor locuri. Precizăm faptul că numele satului Doroteia, tradus din limba greacă, înseamnă „darul lui Dumnezeu”. În anul 1953 alți doi vestiți monahi, părintele Cleopa Ilie și părintele Arsenie Papacioc se refugiază pentru o scurtă perioadă de timp în satul Plutonița, fugind din fața prigoanei comuniste. Pentru evlavioasa lor pomenire se va construi o mănăstire la Vadu Negrilesei, aproape de locul unde au sihăstrit acești cuvioși (Înființarea mănăstirii de la Vadu Negrilesei – Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților).
Dacă ne referim la istoria bisericii noastre, putem spune că locuitorii acestor sate au căutat pe Dumnezeu înainte de zidirea acestei sfinte biserici. Primele informații despre satul Doroteia le aflăm dintr-un recensământ din anul 1774 care menționează că la Doroteia exista un preot cu numele Mircaș, iar un alt document din anul 1775 ne informează că în acest sat exista un preot la 17 familii.
Un document prețios, descoperit recent într-o bibliotecă din Polonia ne indică pe o hartă că în anul 1850, în Doroteia exista o biserică cu capelă mortuară iar la Plutonița, o troiță. În anul 1872 s-a început construcția acestei sfinte biserici, iar lucrările au continuat până în 1875, dar a fost sfințită în 1881 de către episcopul Bucovinei, Silvestru Morariu Andrievici. Din 1810 cele două sate au aparținut de parohia Stulpicani, până în anul 1852, când au trecut sub administrația Parohiei Bucșoaia. Deoarece Sfânta Liturghie se slujea atunci doar în duminica a doua și a treia din lună, credincioșii acestor sate, după nenumărate cereri, în anul 1921 credincioșii din satele Doroteia și Plutonița au fost organizați într-o parohie.
După lucrările făcute de către preoții Cârciu Petru și Argatu Petru, în anul 1992, această sfântă biserică a fost resfințită de către Înaltpreasfințitul Părinte Pimen.
Slujitorii acestui sfânt lăcaș:
- Cei dintâi administratori parohiali au fost preoții: Ioan Spânul Coșneanul și
Adrian Boca.
- Primul preot paroh care a locuit la Doroteia a fost Dimitrie Frâncu și a păstorit credincioșii de aici din 1923 – 1932.
- I-a urmat părintele Visarion Hrișcă, care s-a rugat cu credincioșii acestor două sate.
- Un alt preot foarte iubit de credincioși a fost părintele Cucu Constantin, care a slujit în biserica noastră până în anul 1980 (40 de ani).
- Din 1981 – 1991 a slujit părintele Cârciu Petru, prezent aici. Cu această ocazie îi mulțumim părintelui pentru tot ce a zidit material și spiritual în parohia noastră.
- Din 1991-1998, aici a slujit părintele Argatu Petru, ca mai apoi să plece la Suceava, unde zidește catedrala „Nașterea Domnului”.
- În 1997 devenea preot paroh la Doroteia, părintele Gafița Ioan, iar din anul 2002 am fost numit și eu preot II până în anul 2020, când Înaltpreasfințitul Calinic m-a numit preot paroh la Doroteia.
Nu cunoaștem numele celor care au construit biserica, însă în mentalitatea oamenilor acestor locuri, unul dintre ctitori este considerat primarul Ilie Brădățan, care a restaurat biserica, a zidit o școală cu etaj și a cumpărat un munte pentru comună. Împreună cu acest important ctitor pomenim pe toți ctitorii, miluitorii și binefăcătorii acestui sfânt lăcaș, adormiți întru nădejdea învierii.
Totodată, le păstrăm o pioasă recunoștință tuturor ctitorilor, miluitorilor, binefăcătorilor, ostenitorilor și enoriașilor, care au susținut și susțin lucrarea bisericii noastre.
Având în vedere faptul că recunoștința oferă omului o dimensiune euharistică, în acest context se cuvine a exprima câteva mulțumiri:
- Mulțumim Bunului și Preamilostivului Dumnezeu pentru că ne-a ales pe noi, ca să sărbătorim prin Sfânta Liturghie Arhierească 150 de ani de la punerea pietrei de temelie a bisericii.
- Alese mulțumiri adresăm Înaltpreasfințitului Calinic, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților pentru că a binecuvântat această întâlnire, pentru sfaturile părintești, pe care le primim de la Înaltpreasfinția Sa.
- Mulțumim, Preasfințitului Damaschin Dorneanul, Episcop vicar al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, pentru slujirea Sfintei Liturghii, pentru cuvântul ziditor de suflet și pentru întreaga lucrare pastoral-misionară desfășurată în satele noastre. Totodată, mulțumim ierarhilor noștri pentru bucuria hărăzită în data de 11 octombrie 2021, atunci când, la ceas de seară, satele noastre au fost binecuvântate de moaștele Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava.
- Mulțumim Preacuviosului Părinte consilier Iustin Tănase, maicii Ecaterina și copiilor de la Așezământul Sfântul Ierarh Leontie de la Rădăuți, pentru buna-colaborare în folosul tinerei generații. Tinerilor coordonați de arhid. George Mironescu le mulțumim pentru răspunsurile liturgice oferite la ceas de sărbătoare;
- Mulțumim părintelui protopop Aurel Goraș, îndrumarea părintească a noastră, a preoților din Protopopiatul Câmpulung Moldovenesc.
- Mulțumim părintelui profesor Popa Gheorghe pentru că a acceptat invitația de a se ruga astăzi împreună cu noi și doamnei preotese Virginia, pentru documentele prețioase pe care ni le oferă în ceea ce privește istoria satului și a bisericii.
- Mulțumim domnului primar și consilier al bisericii noastre, Marinel Balan și Consiliului local al orașului Frasin, pentru tot sprijinul pe care ni-l oferă. Domnul primar a inițiat construcția unei noi școli, un gard de beton ce împrejmuiește cimitirul, aducțiunea de apă, oferindu-ne de asemenea și un important sprijin în construcția unei case mortuare.
- Mulțumim preoților împreună slujitori cu care întru dragoste frățească slujim de fiecare dată. Alese mulțumiri părintelui Ioan Gafița alături de care am slujit în armonie și în deplină comuniune.
- Mulțumim doamnei director, profesorilor, învățătorilor și elevilor școlii noastre pentru că sunt implicați în mod activ în lucrarea parohiei.
- Mulțumim Poliției și Jandarmeriei orașului Frasin pentru sprijinul acordat.
- Mulțumesc tuturor credincioșilor pentru donațiile materiale si pentru dragostea pe care o manifestă față de biserică. Ei sunt „cei care iubesc podoaba casei lui Dumnezeu” și știu foarte bine „că Dumnezeu iubește pe cel care dă de bunăvoie”(II Corinteni 9, 7). Mulțumesc din suflet celor ce au lucrat cu atâta dragoste și ne-au ajutat ca Sfânta Biserică să îmbrace haine de sărbătoare. Ei sunt cei vrednici iar distincțiile pe care le primim noi preoții sunt de fapt ale inimoșilor credincioși, pe care îi păstorim.
În încheiere adresăm îndemn credincioșilor noștri de a păstra întreagă zestrea spirituală moștenită de la înaintași: statornicia în credință, rugăciunea, spovedania, milostenia, împărtășirea cu Sfintele Taine. Pe acestea așezându-le în frunte împreună ne creștem sufletește după cuvântul Sfântului Apostol Pavel către Filipeni: „Lucrați cu frică și cu cutremur la a voastră mântuire” (Filipeni 2, 12).