Sărbătoarea Intrării în biserică a Maicii Domnului, la Paraclisul Catedralei Arhiepiscopale din Suceava

Cu prilejul Praznicului Intrării în biserică a Maicii Domnului, 21 noiembrie 2023, Înaltpreasfințitul Părinte Calinic, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, s-a aflat la Paraclisul Mănăstirii „Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava”. După închinarea la cinstitele moaște ale Sfântului Mare Mucenic ocrotitor al Cetății Sucevei, ierarhul a săvârșit Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie, alături de arhim. Paraschiv Dabija, vicar administrativ, și arhim. Serafim Grigoraș, starețul așezământului monahal.

La momentul rânduit, arhidiaconul Pavel Cerlincă a primit harul preoției pe seama Mănăstirii „Sfântul Ioan cel Nou” – Catedrala Arhiepiscopală din Suceava.

Răspunsurile liturgice la sărbătoarea care aminteşte de momentul intrării Maicii Domnului în templul din Ierusalim au fost oferite de membri ai Grupului Psaltic „Dimitrie Suceveanu” al Catedralei Arhiepiscopale din Suceava.

În cuvântul de învățătură publicat pe site-ul Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, Înaltpreasfințitul Părinte Calinic a subliniat faptul că praznicul acestei zile anticipează hramul închinat Nașterii Domnului. Totodată, Înaltpreasfinția Sa a prezentat date istorice cu privire la originea sărbătorii de astăzi. „Sfântul Grigorie de Nyssa, fratele Sfântului Vasile cel Mare, afirmă că Intrarea Maicii Domnului în biserică se sărbătorea chiar înainte de secolul al IV-lea; Sfântul Andrei Criteanul (secolul al VII-lea) vorbeşte despre felul în care se ţinea sărbătoarea la Ierusalim, iar Sfinţii Gherman şi Tarasie (secolul al VIII-lea) au rostit cuvântări cu prilejul acestei sărbători. În Apus, acest praznic închinat Maicii Domnului s-a serbat pentru prima dată la Avignon, în 1374, în timpul papei Grigorie al XI-lea, răspândindu-se în timpul papilor Sixt al IV-lea şi Sixt al V-lea (sec. XV-XVI). Cât priveşte ziua de 21 noiembrie, ea reprezintă data sfinţirii bisericii cu hramul Intrarea Maicii Domnului în biserică, construită nu departe de ruinele templului de către împăratul bizantin Iustinian cel Mare.”

Ierarhul a adus în atenție imaginea templului în care Maica Domnului avea să cunoască tainele Scripturii de la o vârstă foarte fragedă, în care a rămas până la vârsta de cincisprezece ani, ocrotită fiind de Arhanghelul Gavriil.

„Aşadar, împlinindu-se trei ani de la naşterea Mariei, Sfinţii Părinţi Ioachim şi Ana, voind a împlini cu fapta ceea ce au făgăduit cu cuvântul, au plecat, cale de trei zile, din Nazaretul Galileei la Ierusalim, pentru a o încredinţa pe Maria templului. Desigur, nu este vorba de templul înălţat de Solomon, care a fost distrus de Nabucodonosor pe la 587 î.d.Hr., ci de templul construit de Zorobabel abia după 70 de ani de la distrugerea primului, în 517 î.d.Hr. (…) Până la intrarea în templu trebuiau urcate 15 trepte. Ritualul cerea ca iudeii să se oprească pe fiecare treaptă, pentru a rosti câte un psalm din Psalmii treptelor (119-133). În curtea interioară a tempului, care se mai numea şi curtea preoţilor, se afla altarul arderii de tot, un vas destul de mare cu apă pentru spălările rituale – numit Marea de aramă – şi alte zece vase mai mici, care serveau la spălarea animalelor pentru jertfă; în faţa templului se aflau două coloane cu capiteluri florale din lotus sculptat. În Sfânta se afla altarul tămâierii și o masă din cedru, placată cu aur, pe care se aflau pâinile punerii înainte şi zece candelabre din aur. Iar în Sfânta Sfintelor se afla Chivotul Legii, un chivot în care se păstrau Tablele Legii, mărturie despre revelaţia lui Dumnezeu şi a voii Lui pe Muntele Sinai. Chivotul era considerat tronul lui Dumnezeu, fiind o dovadă a propriei Sale prezenţe, revelaţii şi existenţe. Însă templul lui Solomon a fost de nenumărate ori profanat şi jefuit, până când Nabucodonosor l-a dărâmat din temelii (587 î.d.Hr.). Abia după şaptezeci de ani (517 î.d.Hr), Zorobabel, la îndemnul prorocilor Agheu şi Zaharia, a refăcut atât templul, cât şi anexele, arhiereu fiind Iosua. Acesta este templul în care a intrat Maica Domnului la vârsta de trei ani.”

Nu în ultimul rând, chiriarhul locului a evidențiat faptul că această sărbătoare este cea care îi învață pe credincioși că, prin primirea Sfintelelor Taine, pot intra în fiecare zi în casa lui Dumnezeu, păstrând o comuniune permanentă cu Părintele Ceresc.

Irina Ursachi

foto credit: Arhid. Vasile Plămadă