Răspunsul ierarhului – 5 aprilie 2022

raspunsul_ierarhului_cu_email_7

„Sărut mâna, părinte!

M-am mutat recent în cartierul Obcini astfel că duminică am ales să merg la slujbă la biserica de lângă Spitalul Județean de Urgență „Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava” (apropiată de locuință). Mare mi-a fost mirarea să văd când am intrat că pereții interiori ai bisericii arată ca după un … să nu zic ce pentru că vecinii noștri din nord de peste graniță suferă de pe urma aceasta. Porțiuni întregi din tencuială sunt desprinse și pot să cadă oricând. Șocant am fost să nu văd nici măcar o pictură pe zidurile din interior, nici măcar una. În condițiile acestea, stau și mă întreb, dacă parohia nu dispune de fonduri (pentru că și enoriași am văzut foarte puțini în biserică) de ce nu ar exista un ajutor din partea celorlalte biserici (mai înstărite, pentru că acolo m-a dus gândul prima dată când am văzut pereții deteriorați), să fie o unitate între aceste lăcașuri de cult? Este o discrepanță totală între imaginea aceea a unei biserici frumoase unde mergi să te închini, înconjurat de picturi ale sfinților părinți și imaginea unor ziduri gri sobre. Părintele a ținut o predică foarte spirituală în conținut și frumoasă în formă. Nu văd de ce nu ar trebui cineva din arhiepiscopie să se ocupe și de latura aceasta. Și nu, nu am intrat într-un lăcaș al … , pentru că biserica avea cruce la intrare, iar după Sfânta Evanghelie părintele a rostit „să ne rugăm pentru pr. Calinic și pr. Damaschin”, așa cum este rânduiala în biserică.”

A. I.

Doamne, ajută! Vă mulțumim pentru sesizare. Înainte de a face o vizită, am solicitat un punct de vedere părintelui paroh. Acesta este răspunsul sfinției sale, redat în întregime:

„Ne bucurăm de fiecare dată când vedem preocupare din partea creștinilor pentru biserica lor și vă mulțumim pentru grija și preocuparea de care dați dovadă. Însă Biserica cu hramul „Înălțarea Sfintei Cruci” nu a fost neglijată, deși poate, după aspectul pereților, ar da această impresie. Nădăjduiesc că voi avea oportunitatea să vorbesc cu dumneavoastră (I.A.) sau poate veți întreba pe creștinii care participă la slujbe în biserica noastră, în mod regulat, și vă veți convinge de acest fapt.

Problema este puțin mai complicată decât pare la prima vedere, iar eu, în cei trei ani de când am fost numit preot paroh al Parohiei Misionare „Înălțarea Sfintei Cruci”, dimpreună cu Consiliul Parohial, am încercat să abordăm problemele parohiei pe care o avem în grijă, într-un mod sistematic și bine gândit, așa încât lucrările să aibă cursivitate, iar rezultatul să fie cel dorit: o treabă bine făcută sau, cum spune românul, „făcută cu cap”.

Spre exemplu: înainte de a reface tencuiala degradată a pereților, era absolut necesar să fie eliminată umezeala care a contribuit foarte mult la acea degradare. În această privință au fost refăcute burlanele, care în primă fază erau făcute prin perete, s-au făcut lucrări de redirecționare a apei pluviale în bazine special amenajate, precum și alte lucrări care au acest scop. Acesta este doar un exemplu. O altă lucrare foarte importantă și destul de costisitoare a fost schimbarea întregii instalații de încălzire a bisericii, începând cu centrala și terminând cu radiatoarele din biserică, din paraclisul de la demisolul bisericii și de la toalete. Deși această lucrare are doar o legătură parțială cu eliminarea degradării pereților, ea era din păcate mai urgentă, întrucât credincioșii erau nevoiți să stea în frig la sfintele slujbe, deși consumul de gaz era foarte mare și prin urmare facturile erau de asemenea foarte mari.

O altă lucrare care poate nu pare, însă era destul de urgentă, a fost repararea clădirii anexe, refacerea în întregime a acoperișului acesteia și amenajarea toaletelor. Atât clădirea anexă, care era într-un stadiu grav de degradare, precum și toaleta tip cabină ecologică, care era amplasată în curtea bisericii, erau pe de o parte două pete negre asupra imaginii parohiei noastre (aș putea spune, chiar rușinoase), însă pe de altă parte prezentau un risc efectiv pentru sănătatea credincioșilor noștri și prin urmare nu suporta amânare.

În curtea bisericii era făcută o fântână, însă doar până la nivelul solului, acoperită fiind cu niște dulapi din lemn. Nu trebuie, cred, să vă spun cât de riscantă era această situație. Cu ajutorul unei familii credincioase, am reușit să zidim cu piatră acea fântână, după care  a fost împodobită cu acoperiș din lemn, precum și colac și roată în stil tradițional.

Pe lângă acestea s-au făcut și alte lucrări, mai mici sau mai mari, despre care aș fi bucuros să vorbesc cu oricine, nu pentru a mă lăuda sau a lăuda credincioșii cu ajutorul cărora s-au făcut toate, ci pentru a aduce slavă lui Dumnezeu pentru toate binefacerile Sale.

În ceea ce privește pictura bisericii, vă pot spune doar că părintele care a fost înaintea mea a dorit doar ce e mai frumos pentru ctitoria sa și prin urmare a ales să facă o pictură în ulei. Aceasta este desigur foarte frumoasă, însă și mult mai dificilă și mult mai costisitoare. Problema este că suportul pentru o astfel de pictură este unul deosebit, care presupune multe straturi din diferite compoziții, ultima constând într-un amestec de ulei și praf de cretă împreună cu alte ingrediente. Nu știm exact unde s-a greșit, însă cert este că întreg suportul pentru pictură a început la un moment dat să crape. Din acel moment, s-a sistat orice lucrare de pictură, până va fi identificată problema și va fi remediată. Aceasta s-a întâmplat desigur, acum câțiva ani buni în urmă, însă, din câte am înțeles, o bună perioadă de timp s-a sperat că remedierea situației nu va necesita măsuri atât de drastice (cum este decopertarea în întregime a pereților); din păcate, crăpăturile nu au încetat să apară, așa că am ajuns în situația în care suntem azi.

Cu privire la stadiul actual al lucrărilor de restaurare, vă putem spune că în aceste zile va începe o etapă dificilă, anume decopertarea pereților (mai puțin în zona altarului, care este deja pictat), și refacerea în întregime a suportului pentru pictură. Prin urmare, nădăjduim că veți fi în continuare alături de noi, dimpreună cu toți credincioșii care prețuiesc această biserică, și ne veți sprijini în eforturile noastre, desigur, după puterea și bunăvoința dumneavoastră.

…”

După cum se poate observa din răspunsul părintelui paroh, în ultimii ani s-au realizat mai multe lucrări de refacere și amenajare, lucrări constatate și în timpul vizitei făcute astăzi, în cadrul căreia am recomandat decopertarea pereților și refacerea integrală a stratului de tencuială, în vederea pictării. Pace și bucurie!

„Sărut dreapta, Înaltpreasfinția Voastră. De ce în ziua de azi nicio fată nu mai dorește să fie preoteasă? Vedem multe cazuri de preoți divorțați din cauza soțiilor lor. Ce sfat ați da în acest sens pentru găsirea unei soții vrednice?

Iertați și binecuvântați!”

C. B.

Doamne, ajută! Din fericire, și astăzi sunt foarte multe fete cu o moralitate exemplară, bine educate, cu studii superioare, majoritatea dintre ele crescute în familii evlavioase, care aderă la statutul de preotese. Faptul că unele căsătorii nu rezistă se poate datora și absenței unei perioade de timp mai generoase, în care cei doi ar fi trebuit să se cunoască. Astfel, celor care doresc ca Dumnezeu să le scoată în cale o persoană care să împlinească onorabil acest statut nu le rămâne decât să se roage mai mult. Pace și bucurie!

 

Site-ul Arhiepiscopiasucevei.ro utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată pe www.arhiepiscopiasucevei.ro. Întrucât din 25 mai 2018 a intrat în vigoare noua directivă europeană privind securitatea datelor (Regulamentul GDPR), înainte de a continua navigarea pe website-ul nostru te rugăm să citești conținutul Politicii de Cookie şi a Politicii de Confidențialitate.