„Vă scriem această „mulțumire” ca să nu spuneți că nu știm să fim recunoscători. După cum a spus ….. Pentru că, într-adevăr, … a reușit într-un timp foarte scurt ce nu s-a reușit în zeci de ani: să golească biserica, să dezbine satul și să stingă liniștea oamenilor simpli.
Vă mulțumim că ne-ați trimis un preot care ne-a arătat limpede cât costă fiecare durere: peste … la o înmormântare (stâlpi câte … seara, slujba …., dascăl …., pălimar ….), … la un botez, dezgropăminte jumătate ca la înmormântare, pomeniri cu sume impuse și lumânări peste lumânări, scumpe și obligatorii. Am ajuns să simțim că nu se mai slujește după rânduială, ci după tarif, iar durerea omului este măsurată în bani. Și cum să mai facem de rânduială celor dragi dacă se cer obligatoriu sume astronomice.
Vă mulțumim și pentru felul în care se fac acum înmormântările. Morții nu mai sunt aduși în biserica din satul nostru, așa cum a fost rânduiala din moși-strămoși. Sunt duși la …., într-o biserică mică, unde oamenii abia încap. Pentru noi, aceasta este o mare durere și o batjocură: cei care au fost botezați, cununați și au slujit o viață întreagă în biserica din … nu mai sunt petrecuți pe ultimul drum în propria lor biserică.
Vă mulțumim că ni se impun lumânări în funcție de vârsta decedatului (dacă decedatul a avut 100 de ani 100 de lumânări trebuie să se cumpere obligatoriu, dacă nu, nu se face slujba) lumânări „de altar” de … și alte taxe peste taxe, fără explicații. Omul nu mai are de ales, ci doar de plătit.
Vă mulțumim că ați făcut posibil ca ….la Ajun să nu mai fie de ajuns, că acum se cer … „pentru că este preot”. Datina satului, ținută din moși-strămoși, nu mai contează, iar omul simplu este mustrat dacă nu are bani.
Vă mulțumim că, de Ajun, în loc să meargă cu slujitorii bisericii, părintele merge cu fratele dumnealui, iar oamenii sunt puși să dea …. pentru părinte și … pentru fratele lui, mai ales bătrânii. Banii se cer și se iau direct din mâna omului. Așa am ajuns să simțim că Ajunul nu mai este binecuvântare, ci prilej de „făcut un bănuț”.
Vă mulțumim că au fost scoși din biserică dascălul, femeia care se ocupa de lumânări și pălimarul, oameni de bază ai bisericii noastre, care au ținut parohia ani la rând, cu credință și fără pretenții.
Vă mulțumim că preoteasa vinde lumânări, lucru nemaivăzut la noi în sat și în întreaga țară.
Vă mulțumim că ni s-a dublat contribuția de la …. la …., fără adunare, fără explicații și fără consultarea consilierilor.
Vă mulțumim că ni se cer bani încontinuu pentru tablă, cupru și acoperiș, spunându-ni-se că „așa s-a cerut de sus”, deși, după spusele epitropului, suma necesară ar fi fost strânsă de mai multe ori.
Vă mulțumim și pentru vorbele care circulă în sat, spuse chiar de epitrop, cum că părintele ar fi dat … pentru a ajunge în această parohie. Și acum se leagă de ce cere așa mulți bani.
Vă mulțumim că există casă parohială, dar aceasta stă goală, iar părintele face naveta din Suceava, pentru care ni se cer bani de motorină.
Vă mulțumim și pentru taxa de … pe casa de prăznuire, casă făcută din banii oamenilor din sat, nu de părinte. Oamenii nu știu pentru ce plătesc și se tem de ce va urma.
Vă mulțumim pentru vânzarea locurilor de veci în curtea bisericii, unde era spațiu verde pentru copii și activități. Acum vecinii plâng, trăiesc cu morminte sub ferestre și nu mai au ce face. Și curios lucru este că a mărit taxa de mormânt de la … cât era la …, parcă ar fi pământul lui, nu al satului.
Vă mulțumim pentru felul în care s-a schimbat predica: nu se mai vorbește din Evanghelie, ci despre viața părintelui și a familiei lui. Suntem certați pentru copiii noștri și ajungem să ni se spună să nu ne mai rugăm pentru ei dacă nu sunt „aproape de biserică”. Pentru un părinte, aceasta este cea mai mare durere. Vă mulțumim pentru modul cum se face spovedania, cu toți oamenii în biserică uneori în timpul slujbei, se aude tot ce spunem, cum să ne mai spovedim curat?
Vă mulțumim că tinerii nu sunt primiți, sunt certați și îndepărtați. Vă mulțumim pentru ca … ne-a spus în repetate ori să rupem legătura cu vechiul preot și acum îl invită la slujbă, noi ce să mai credem?
Trăim și cu teama că toate acestea nu vor avea urmări. Se spune că părintele are relații la Arhiepiscopie și că, orice s-ar întâmpla, nu va păți nimic. Ne temem că va veni la dumneavoastră să plângă și să spună că lumea are ceva cu el. Credeți-ne, Înaltpreasfinția Voastră, ne rugăm și am răbdat mult, dar am ajuns la capăt.
Rodul se vede limpede: biserica este aproape goală, satul este dezbinat.
Aceasta este realitatea din ….
Satul este al nostru, nu al unui om, iar credința nu se vinde. Oricum știm că nu se va schimba nimic și degeaba această plângere, dar vă rugăm veniți personal și vorbiți cu oamenii care au de suferit din cauza lui, cu cei care au avut înmormântări în ultima perioadă sau botez sau praznice, nu cu cățelușii lui pe care îi manevrează cum dorește.”
