Răspunsul ierarhului – 3 februarie 2026

„Înaltpreasfințite Părinte Calinic,

Nu v-am mai scris de mult timp, însă am urmărit recent pe rețelele de socializare o discuție mai aprinsă legată de …, care a trecut la Domnul în anii ’60, în închisoare, ca martiră/muceniță. Cu toate acestea, se vehiculează ideea că Biserica Ortodoxă Română nu a dorit canonizarea ei pentru a nu-i supăra pe reprezentanții … și pe domnul …

Vă întreb și vă rog să-mi răspundeți cu sinceritate: de când Biserica Ortodoxă stă cu capul plecat în fața unui om sau a unei instituții? Ne canonizăm sfinții în funcție de voința politică a unora sau pentru a nu-i supăra pe alții?

De-a lungul istoriei, Biserica Ortodoxă a stat cu demnitate și nu a făcut niciun pas înapoi în fața marilor prigonitori, precum Nero sau Dioclețian. Martirii au fost măcelăriți, dar nu s-au dezis de credință. Iar noi, astăzi, ne canonizăm sfinții în funcție de ce spun unii străini de neam și de credință?

Ce ne privește pe noi ce viață a avut un sfânt înainte de a ajunge la sfințenie? Dacă Dumnezeu l-a proslăvit, cine suntem noi să ne împotrivim? Când va reveni Biserica la demnitatea de odinioară, care nu făcea niciun compromis în fața nimănui, nici măcar în fața împăratului lumesc, indiferent de consecințe?

Am uitat, oare, că Hristos este Stăpânul, și nu o instituție străină de neam și de credință? Când se va termina cu această plecăciune slugarnică și necreștină în fața „cezarului”?

Vă mulțumesc,

Iertați-mă,

Aștept răspunsul dumneavoastră.”

„Doamne, ajută!

Înaltpreasfințite Părintre, mă întreb în ultimul timp, de ce atâta tăcere în jurul unui subiect care ne va afecta pe toți? Mulți părinți deja ne liniștesc și ne spun să stăm pe pace și să lucram doar la interior mântuirea noastră și să acceptăm aceste cărți de identitate cu cip. O mulțime de părinți ne avertizează însă asupra acestor timpuri premergătoare pecetluirii, părintele Iustin Pârvu pe care l-am avut lângă noi, dar și Sfântul Cuvios Paisie Aghioritul care ne avertizează „Vă vor da cartele/carduri ca să vă obișnuiască cu ele. Când însă le vor aduna cândva pe toate (voia să spună buletinul, pașaportul, cardul de sănătate, permisul de conducere etc.) pe un singur card, pe acesta să nu-l primiți, pentru că acesta va avea legătură cu pecetluirea.“ Extras din „Mărturii ale închinătorilor- Cuviosul Paisie Aghioritul 1924- 1994, volumul II” (pg 61-62). Iată că acum se adeveresc cuvintele sale prin promovarea „cardului cetățeanului” – în speță portofelului electronic. …

Câteva date tehnice. Se înțelege de la sine că nu în cip-ul de pe cartea de identitate vor fi stocate aceste informații (identitate, sănătate, card de cumpărături, carnet de conducere etc.), ci în bazele de date numite  cloud-uri guvernamentale, care în aceste momente există sau sunt încă în construcție. Cartea de Identitate cu CIP va fi folosită doar pentru autentificare electronică în aceste sisteme publice și private. Înțelegem deci că o data ce ai CI cu cip, nu mai ține de tine dacă guvernul hotărăște ca toate datele tale să fie comasate într-o singură bază de date.

Întrebarea care se pune e: suntem deja în situația pe care o descrie Sfântul Paisie Aghioritul? Dacă DA, ce e de făcut? Dacă NU, aș vrea să argumentați. Mulțumesc!

1. Ne-am dori, dacă se poate, să ne răspundeți nu printr-un răspuns scurt aici la Răspunsul ierarhului, ci într-un material public cuprinzător așa cu ne-ați obișnuit până acum. Ne-am dori de asemenea, dacă se poate, să transmiteți Sfântului Sinod temerile noastre și să inițiați o dezbatere națională serioasă, teologică, pe acest subiect.

Mulțumim, părinte!”

„Înaltpreasfințite Părinte!

Vă propunem ca slujbele de la Paraclis să fie transmise live video, așa cum se face deja la Constanța și în alte eparhii, pentru folosul credincioșilor care nu pot fi prezenți fizic.”

„Doamne, ajută!

Am urmărit cu mult interes materialul video 2025 – Retrospectiva unei împreună-lucrări în Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților și pot spune, fără rezerve, că am rămas profund impresionat de amploarea, coerența și calitatea lucrării prezentate.

Dacă în anii trecuți avusesem doar o imagine parțială — prin câteva fotografii și un raport succint publicat pe site-ul Arhiepiscopiei — de această dată am putut înțelege cu adevărat complexitatea și anvergura a ceea ce se desfășoară în mod constant „în spatele scenei”. Este vorba despre o muncă vastă, bine organizată și susținută, pe care oamenii de rând nu o pot vedea zilnic și ale cărei dimensiuni reale, de multe ori, nu sunt pe deplin conștientizate.

Nivelul de implicare, responsabilitatea și efortul continuu depus de întregul colectiv sunt remarcabile. Volumul de muncă al angajaților dumneavoastră este uriaș, iar exigența și rigoarea cerute sunt, fără îndoială, la cel mai înalt nivel. Personal, nu cred că aș putea face față unor asemenea cerințe nici măcar pentru o perioadă scurtă de timp.

Consider că această lucrare se numără printre cele mai complexe, bine structurate și calitative inițiative din cadrul Patriarhiei Române, fapt care ne bucură, ne dă încredere și reprezintă un real câștig pentru întreaga comunitate.

Vă felicităm și vă mulțumim pentru întreaga activitate deosebită, pentru profesionalismul, seriozitatea și responsabilitatea cu care coordonați această lucrare amplă, rodnică și binecuvântată.