Răspunsul ierarhului – 27 februarie 2022

raspunsul_ierarhului_cu_email_7

„De ce Înaltpreasfinția Voastră , ca ierarh (monah – nu aveți nevoie de averi lumești?) aveți salariul de la stat (destul de mare ) și preoții nu ? Și de ce aruncați vorbe pe net prin care induceți lumea în eroare că preoții nu au voie să ceară bani pentru serviciile prestate? Publicați un act valabil în care să dovediți că din salariul dumneavoastră ajutați pe cei care au nevoie. Darul cel după putere al văduvei.”

I.B.

Doamne, ajută!

Stimate domnule,

  1. Nu am niciun interes să induc lumea în eroare, după cum afirmați, ci doar am spus că în Biserică nu sunt taxe, ci doar contribuții benevole, din care se plătesc salariile angajaților din fonduri proprii, respectiv utilitățile parohiei.
  2. Cât despre facerile mele de bine, dacă în cei 32 ani de episcopat nu au ajuns și la urechile dumneavoastră, înseamnă că am reușit să păstrez discreția recomandată de Mântuitorul Hristos: „Să nu știe stânga ta ce face dreapta ta, pentru ca milostenia ta să fie făcută în ascuns, și Tatăl tău care vede în ascuns, îți va răsplăti ție.” (Matei 6, 3-4). Pace și liniște sufletească!

„Săru’mâna! Este păcat dacă am mers la iubitul meu la penitenciar fără să știe părinții mei?! Mă lupt de foarte mult timp cu problema aceasta.”

A.C.

Doamne, ajută! Pentru faptul că ați cercetat pe cel din închisoare nu trebuie să vă mustre conștiința, mai ales când este vorba și despre o prietenie în adevăratul înțeles al cuvântului. Când prieteniile degenerează însă, poartă în ele otrava păcatului și nu mai pot fi numite prietenii. Cât despre mergerea dumneavoastră în această vizită fără știrea părinților, dacă vă neliniștește conștiința, încercați ca altă dată să faceți lucrurile sfătuindu-vă cu părinții dumneavoastră. Mântuirea stă în multă sfătuire!