„Bună ziua,
Scriu aceste rânduri cu un gând care mă apasă de ceva vreme și cu speranța că poate împreună putem găsi o soluție. Am observat că în multe sate din jur oamenii, alături de preoți, se mobilizează din când în când și fac curățenie în cimitir. Se strâng câțiva voluntari, își fac timp și dau o mână de ajutor pentru ca mormintele să fie îngrijite, iar locul să rămână unul demn și liniștit.
La noi, în …, situația din păcate este alta. Poarta cimitirului este mai mereu închisă, iarba a crescut foarte mult, iar prin multe locuri abia se mai poate trece. Este cu atât mai greu de înțeles, cu cât în zona noastră avem atâtea parohii și atâția credincioși, dar parcă lipsește inițiativa comună. Chiar și la mormintele eroilor, unde ar trebui să fie un exemplu de respect și grijă, nu se vede aproape nicio schimbare.
În jurul cimitirului se adună gunoaie și crengi, lumina lipsește, iar atmosfera devine una tristă și apăsătoare. Locul care ar trebui să transmită liniște și reculegere, de multe ori trezește doar durere și nemulțumire.
Cred cu tărie că, dacă s-ar face un apel comun, dacă parohiile ar chema oamenii la o zi de curățenie sau dacă s-ar organiza periodic o astfel de acțiune, am reuși împreună să schimbăm radical înfățișarea acestui loc. Nu este nevoie de foarte mult – doar de bunăvoință și de puțin timp din partea fiecăruia.
Ar fi minunat ca toți cei care avem rude, prieteni, eroi sau oameni dragi odihnindu-se aici să ne unim și să arătăm respectul cuvenit. Cimitirul nu este doar un loc al trecutului, ci și o mărturie a grijii noastre pentru cei care nu mai sunt printre noi.
Îmi doresc ca acest mesaj să fie văzut nu ca o critică, ci ca o chemare la unitate și responsabilitate. Împreună putem face din cimitirul din … un loc așa cum ar trebui să fie: curat, îngrijit și demn.
Vă mulțumesc din suflet pentru înțelegere și sper să găsim împreună o soluție.”
