Răspunsul ierarhului – 14 februarie 2023

raspunsul_ierarhului_cu_email_7

„Înaltpreasfinția Voastră,

Mă numesc …… din localitate Straja, este a treia scrisoare pe care o trimit, dar de data aceasta am să schimb puțin abordarea. Cu toate că nu am primit răspuns la niciuna dintre ele, nici acum nu aștept să primesc, doar vă rog puțin să meditați la ceea ce vă voi scrie. Sunt o persoană simplă de la țară, nu am studii înalte precum Înălțimea Voastră, dar am învățat foarte bine la școala vieții încât să înțeleg că răspunsurile pe care le-ați dat la câteva din scrisorile unor credincioși de la Straja nu prea sunt demne de un arhiepiscop. Cu scuzele de rigoare dacă am înțeles greșit, ne-ați transmis foarte clar că orice am încerca, oricât ne-am susține parohul, domnia voastră nu o să vă schimbați decizia. De aceea, nici nu o să mai încerc, doar că aș vrea să vă întreb dacă prin puterea cu care ați fost investit puteți „să tăiați și spânzurați” după bunul plac al domniei voastre. Puterea pe care o aveți, știți mai bine decât mine, vă este îngăduită de Bunul Dumnezeu și ar trebui să o folosiți pentru a face bine, pentru a fi printre oameni cu blândețe și învățături, pentru a fi mijlocitor în unele conflicte de interese și nu de a pedepsi și a certa. În legătură cu o nouă biserică și cu cele 1700 de case, din câte știu și eu, ca locuitor al comunei, sunt doar vreo 1200, care sunt împărțite cred că în felul următor: ,500 – Parohia 2 și 700 – Parohia 1. Și apropos de împărțeală, de 6 ani îmi pun aceeași întrebare, cine ne-a împărțit ca pe oi în strungă? Noi nu am fost întrebați de nimeni din ce parohie vrem să facem parte. Din cate știu și țin foarte bine minte, Revoluția din ’89 a fost pentru libertate, democrație și dreptul de a alege. Eu nu am nimic împotriva Parohiei 2 (de acolo fac parte) și nici împotriva preotului, doar că mă doare foarte tare că o biserică construită cu drag de toți oamenii din Straja s-a dovedit a fi dezbinare și ceartă. Preasfinția Voastră, eu știu foarte bine că funcția și statutul social nu te definește niciodată ca om, ceea ce te definește în viață este caracterul, cuvântul dat și omenia. Așa am învățat de la mama (Dumnezeu să o odihnească), îmi spunea că „decât să nu ai cuvânt, mai bine să nu ai suflet”. De aceea îmi cer iertare pentru ce am scris și, dacă totuși aveți o urmă de blândețe în sufletul sfinției voastre, ar trebui să veniți și să mai vorbiți și cu oamenii de rând, să-i ascultați și să vedeți dacă noi chiar mai avem nevoie de o biserică și de alt paroh. Iertare, sfinția voastră!”

R.B.

Doamne, ajută!

Stimată doamnă, din respect față de credincioșii parohiei dumneavoastră am răspuns la toate întrebările comode sau mai puțin comode. Cât despre o funcție deținută de un cleric, cum este cea de paroh, aceasta, așa cum am mai spus, nu este pe viață. Ca în orice instituție, nu deții funcția de director pe viață decât dacă ești în privat (deși și acolo, în cazul în care nu ești unicul acționar, există un consiliu director). Deocamdată, Biserica nu este privată.

Această hotărâre privind parohia dumneavoastră a fost aprobată în unanimitate în Permanența Consiliului Eparhial; nu este hotărârea unei singure persoane, în speță a episcopului.

Cât despre scrisorile fără răspuns, nu știu cui și unde le-ați trimis; am primit doar una (e drept, același text de trei ori), la care vă și răspund.

Trecând peste cuvintele „atât de frumoase” adresate, din respect față de străjeni și pentru buna chivernisire a bunurilor Bisericii, nu voi renunța la hotărârea luată în cadrul Permanenței Eparhiale. Dacă tot doriți să schimbați abordarea, poate ar fi bine să reflectați asupra faptului că numirea unui paroh este un mod cât se poate de duhovnicesc de ieșire dintr-o situație suficient de sensibilă.

Vă mulțumesc!

„Bună ziua!

Din când în când mai citesc interacțiunile pe care le aveți cu muritorii de rând și rămân șocat să văd cu câtă răutate le răspundeți unora care vă critică în anumite privințe, nu ar fi mai bine să îi îndrumați pe calea cea bună și să nu îi îndepărtați de biserică și mai mult?

Am observat că a fost scos la concurs un post de preot paroh într-un anunț de 1 rând foarte vag, fără prea multe detalii, criterii în ce constă concursul. Îmi veți răspunde că toate detaliile sunt la Protopopiatul de Rădăuți probabil, dacă totuși vreți transparentă, nu era mai bine să știe toată lumea în ce constă și ce criterii trebuie să îndeplinească cineva pentru a concura? Prin asta posibil mai eliminați și zvonurile cam cât ar costa un post de preot prin Suceava. Și că tot am adus vorba de ……. dumneavoastră știți cam ce mașină și cam câte zeci de mii de euro costă mașina condusă de ……, oare e așa mare salariul sau are o mătușă bogată. Mai nou am observat ca numărați casele din satelit în județul Suceava și câți preoți ar trebui, de fapt fără număr, oare nu ar trebui să vă încadrați într-un număr anume ca celelalte instituții.

Mulțumesc!”

M.P.

Doamne, ajută!

  1. Nu înțeleg în ce constă răutatea în răspunsurile date unor persoane care mă critică?! În faptul că am răspuns criticilor, în virtutea dreptului la replică? Mai ales acum când toată lumea critică pe toată lumea, pentru că, nu-i așa, toți suntem specialiști în toate.
  2. Fiind vorba de un concurs de dosare, informațiile privind concursul (condiții de înscriere, conținut dosar, calendar etc.) sunt afișate la sediul protopopiatului de care aparține parohia pentru care a fost vacantat postul, cf. Hotărârii Sfântului Sinod nr. 3227 din 10 mai 1991). Tot la sediul protopopiatului pot obține detalii suplimentare, dacă este cazul.
  3. Referitor la numărul de preoți din parohii, nu mi-l imputați mie, pentru că acesta a fost trendul în Suceava; majoritatea au fost numiți de predecesorul meu. Eu doar echilibrez lucrurile.
  4. Cât privește bunurile personale ale clericilor, îmi pare rău, dar nu Arhiepiscopia este instituția abilitată să verifice proveniența lor.

Încolo, să fim cu toții sănătoși!