Răspunsul ierarhului – 10 iulie 2023

Doamne, ajută!

Momentan nu există astfel de centre în eparhie, întrucât acestea presupun o calificare aparte a personalului. De asemenea, se impune respectarea unor standarde deosebite de calitate. Din câte știu, nici la nivelul județului nu s-au încadrat prea mulți doritori pentru a deschide centre incluzive.

Desigur, ne dorim să oferim în viitor servicii de acest tip, dar este necesar să găsim și resursele umane, logistice și financiare pentru a le susține. Singurul centru din eparhie care aparține Bisericii și care furnizează activități educaționale incluzive pentru copii este Așezământul „Sfântul Ierarh Leontie” de la Rădăuți. Aici sunt îngrijiți câțiva astfel de copii, dar sunt cazuri sociale repartizate de către Direcția pentru Protecția Copilului, acești copii învățând la Școala Specială din Rădăuți.

Nădăjduim ca în viitor să dezvoltăm și această ramură a serviciilor sociale.

Stimate domnule,

Referitor la problema amintită de dumneavoastră, vă comunicăm următoarele:

1. Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a aprobat statutul Asociației Oastea Domnului prin hotărârea cu numărul 9067/28.09.1990. Acest statut a suferit câteva modificări de fond, însă, în esență, a rămas neschimbat.
2. Între articolele din statut asumate de către membrii Oastei Domnului se precizează: „Oastea Domnului mărturisește fără știrbire credința de totdeauna a Bisericii Ortodoxe” (art. 9); „Oastea Domnului cheamă pe membrii săi la o participare statornică și activă la întreaga viață liturgic-sacramentală a Bisericii Ortodoxe, la împărtășirea de harul și darurile lui Hristos prin Sfintele ei Taine și ierurgii și, în special, prin spovedanie și Sfânta Euharistie cât mai des” (art. 13); „Programele adunărilor Oastei Domnului nu se vor suprapune niciodată Sfintei Liturghii” (art. 17); „Fiecare membru al Oastei Domnului este dator să fie un mădular activ al parohiei din care face parte” (art. 19). Acest statut este public și poate fi consultat integral prin lecturarea periodicului Patriarhiei „Vestitorul Ortodoxiei Românești”, anul II, nr. 21-22, Noiembrie 1990, pp. 2-4.
3. Prin hotărârea sinodală amintită mai sus, Sfântul Sinod a încredințat pr. prof. Vasile Mihoc responsabilitatea legată de publicațiile Oastei Domnului. În prezent sfinția sa este președintele Asociației Oastea Domnului cu sediul la Sibiu, confirmat atât prin hotărârea Sfântului Sinod, cât și prin sentința civilă cu nr. 7676/11.09.2013 a Judecătoriei Sibiu.
4. În cei peste 32 de ani de lucrare în cadrul Sfântului Sinod am fost martor al multor frământări legate de Oastea Domnului. Astfel, s-a hotărât „să se acorde atenţie sporită activităţii Asociaţiei Oastea Domnului în eparhii, cu manifestare de deschidere şi bunăvoinţă pentru antrenarea ostaşilor în lucrarea misionară şi social-caritativă a parohiilor” (Hotărârile Nr. 304/1995; 1014/1997; 891/1998; 516/1999; 817/2000; 242/2001; 6145/2000; 558/2002; 274/2003; 533/2004; 296/2007; ș.a). Prin Hotărârea Sinodală cu numărul 1655/212 s-a analizat solicitarea Oastei Domnului de desemnare a unui ierarh responsabil de întreaga lucrare a acestei mișcări și s-a decis ca în fiecare eparhie să fie desemnat un cleric responsabil, iar în fiecare mitropolie să fie rânduit un ierarh cu mandatul de a îndruma activitățile Oastei Domnului, pentru a preîntâmpina orice tendință și dorință de separare.
5. După anul 2017 au existat anumite sincope în colaborarea cu Oastea Domnului, observându-se în acest răstimp și tendințe de separare de parohii și o preocupare deosebită pentru construirea unor spații de adunare proprii, însă acestea nu au condus la o retragere a binecuvântării sinodale.
6. De la întronizarea noastră în demnitatea de Chiriarh al Eparhiei Sucevei și Rădăuților în 26 iulie 2020 am acordat o atenție deosebită Oastei Domnului, arătând deschidere și bunăvoință față de preocupările și solicitările acestora. În acest sens, am organizat mai multe întâlniri cu membri reprezentativi ai acestei mișcări și am rânduit un preot pentru a păstra permanent legătura cu membrii Oastei Domnului din eparhia noastră.
7. Plecând de la gândul Mântuitorului, Care și-a început misiunea spunând că „nu cei sănătoși au nevoie de doctor” (Matei 9, 12), putem spune că Biserica și slujitorii acesteia au menirea de a menține sau de a readuce pe calea cea dreaptă pe toți fiii rătăciți, înstrăinați sau răniți, chiar dacă uneori acest demers poate produce în mintea celor evlavioși întrebarea: „Pentru ce mănâncă Învățătorul vostru cu vameșii și cu păcătoșii?” (Matei 9, 11).

Pace și bucurie!

Doamne, ajută!

Un acatist citit, un prieten/o prietenă adevărat(ă) în plus.

Vă doresc să aveți cât mai mulți astfel de prieteni!