Predică la Duminica Rusaliilor

În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, Amin. 

Înaltpreasfințite Părinte Arhiepiscop Calinic,
preacuvioși și preacucernici părinți,iubiți credincioși,

  1. Istorisirea evenimentului – împlinirea făgăduinței lui Iisus Hristos – Rusaliu continuu

Sfânta noastră Biserică serbează astăzi, cu multă bucurie duhovnicească, momentul istoric al pogorârii Sfântului Duh, întemeierea Bisericii lui Hristos, în chip văzut, precum și rămânerea la noi și în noi a Sfântului Duh, până „în veac”, adică o sărbătoare continuă a Rusaliilor. De aceea este numită și Duminica Mare.

Sf. Apostol și Evanghelist Luca istorisește în cap. 2, 2-4 din Faptele Sf. Apostoli, cum s-a petrecut pogorârea Sf. Duh, în ziua Cincizecimii iudaice.

Să ne reamintim ce ne spune: „Și din cer, fără de veste, s-a făcut un vuiet, ca de suflare de vânt ce vine repede, și a umplut toată casa unde ședeau ei. Și li s-au arătat, împărțite, limbi ca de foc și au șezut pe fiecare dintre ei. Și s-au umplut toți de Duhul Sfânt și au început să vorbească în alte limbi, precum le dădea lor Duhul a grăi”.

Mirați de acest fenomen, Apostolii au ieșit afară și au început să vorbească cu cei care se adunaseră în jurul casei la auzul acelui vuiet.

Sf. Apostol Luca spune că, adunarea care asculta, era formată din mai multe naționalități, „din tot neamul de sub cer” (Fap. 2, 5; 9-11), și enumeră 14 etnii, printre care se aflau și „romani în treacăt” (strămoșii noștri), subliniind astfel, caracterul universal al acestui eveniment unic, întrucât minunea cuprinde și neamurile păgâne, deoarece darul vorbirii în alte limbi străine era dat cu scopul de a le aduce la Hristos, așa cum le-a poruncit, după înviere, Apostolilor Săi: „Mergând învățați toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui și al Fiului și al Sf. Duh” (Matei 28, 20).

De aici, deducem fără echivoc faptul că,  Apostolii au propovăduit Evanghelia lui Hristos în limba proprie a fiecărui neam. Așadar, și Sf. Apostol Andrei a vorbit în limba strămoșilor noștri traco-daco-geți.

Ascultătorii mărturiseau toți uimiți: „îi auzim vorbind în limbile noastre despre mărețiile lui Dumnezeu” (FAp. 2, 11).

Apostolii au înțeles că, această minune este împlinirea făgăduinței Mântuitorului, făcută lor, în seara Cinei celei de Taină, când le spune. „Eu voi ruga pe Tatăl și alt Mângâietor vă va da vouă ca să fie cu voi în veac, Duhul Adevărului, pe Care lumea nu poate să-L primească, pentru că nu-L vede, nici nu-L cunoaște; voi Îl cunoașteți, că rămâne la voi și în voi va fi!” (Ioan 14, 16-17).

În smerenia adâncă a lui Iisus, Mântuitorul nostru nu spune cine este primul Mângâietor și nici nu spune: „îl rog pe Tatăl Meu să vă dea un Mângâietor la fel ca Mine, care să rămână la voi și în voi în veac”.

Verbul ”a rămâne” este folosit în cărțile Sf. Apostol și Evanghelist Ioan de 60 ori, apostolii sinoptici îl folosesc de 12 ori, iar Sf. Ap. Pavel de 17 ori, ceea ce vrea să sugereze că, persoanele Sfintei Treimi devin o permanență reală cu noi și în noi.

Exemplu: „Cine mănâncă Trupul Meu și bea Sângele Meu, Eu rămân în el și el rămâne în Mine!” (Ioan 6, 56); „Iisus a răspuns și i-a zis: Dacă Mă iubește cineva, va păzi cuvântul Meu, și Tatăl Meu îl va iubi, și vom veni la el și vom face locaș la el” (Ioan 15, 26).

1.1. Precizare importantă: Sfânta Treime concepută unitar, nu fragmentar

Sf. Apostol și Evanghelist Ioan spune: „Trei sunt care mărturisesc în cer, Tatăl, Fiul și Sf. Duh, și Aceștia trei Una sunt” (1 Ioan 5, 7). Dacă sunt Una, nu putem vorbi despre ei separat, ci în mod unitar.

Așadar, când vorbim despre Sf. Duh nu-l putem separa de Tatăl și de Fiul, deoarece Sf. Duh purcede de la Tatăl, care-l trimite în lume în numele lui Hristos: „Dar Mângâietorul, Duhul Sfânt, pe Care-L va trimite Tatăl, în numele Meu, Acela vă va învăța toate și vă va aduce aminte despre toate cele ce v-am spus Eu” (Ioan 14, 26); „Iar când va veni Mângâietorul, pe Care Eu Îl voi trimite vouă de la Tatăl, Duhul Adevărului, Care de la Tatăl purcede, Acela va mărturisi despre Mine” (Ioan 15, 26).

Iisus Hristos s-a înălțat la cer unde „șade de-a dreapta Tatălui” (Marcu 16, 19), nu să se „odihnească” după atâta jertfă, umilință și supliciu, ci să îl aducă pe Tatăl mai aproape în inima noastră, întemeind Împărăția lui Dumnezeu, cu sediul „în lăuntrul nostru” (Luca 17, 21), adică în inima fiecăruia (o chenoză treimică).

Sf. Duh este revelat de Dumnezeu și conceput de Sfinții Părinți ca o legătură interioară între Tatăl și Fiul, pentru ca Tatăl să fie prezent în Fiul și Fiul în Tatăl. Erezia Filioque, care învață că Duhul Sfânt purcede și de la Fiul, „dizolvă taina comuniunii trinitare și face abstracție de prezența Tatălui în Fiul și a Fiului în Tatăl, la care se referă Mântuitorul în rugăciunea Sa arhierească” (Ioan 17, 21).

Aceasta este Logica Trinității Divine (vezi † Calinic Botoșăneanul, Ed. Gedo, Cluj Napoca, 2015, p. 9; 29-42), adică Logica lui Dumnezeu – Teo-logica, nu logica Fericitului Augustin, care a înlocuit Logica Trinității Divine cu Logica Trinității umane și filozofice, introducând astfel, erezia chiar în inima Sf. Treimi.

Unde este erezie, harul și lucrarea mântuitoare dispar, iar formele de exprimare a falsei credințe devin simple gesturi ritualice. De aceea Ortodoxia nu poate avea intercomuniune de rugăciune și nici intercomuniune euharistică cu ereticii, adică nu ne putem ruga împreună cu ereticii și nici împărtăși împreună cu ei, din același Sf. Potir.

  1. Efectele pogorârii Sf. Duh

Efectele pogorârii Sf. Duh sunt multiple.

2.1 Transformarea Apostolilor

În troparul praznicului de azi scrie: „Binecuvântat ești Hristoase Dumnezeul nostru, cel ce preaînțelepți pe pescari i-ai arătat, trimițându-le lor Duhul Sfânt. Și prin trânșii lumea ai vânat, Iubitorule de oameni, Doamne mărire Ție”.

Din oameni fricoși, devin curajoși, din neînvățați, devin învățați și preaînțelepți, autori de metafore, de poeme, de Evanghelii, de cărți și epistole, vorbitori de limbi străine, etc. Din pescari și oameni simpli devin misionari în lume.

Logica umană ne spune că nu e posibil să vorbești o limbă străină fără să o fi învățat. Glosolalia – adică darul vorbirii în limbi este un mister care nu poate fi trecut prin rațiune, ci trebuie trecut prin credință și iubire, deoarece misterul „este singura formă eliberatoare din neliniștile mărginirii personale” († Calinic Botoșăneanul, Idem, p. 235).

2.2. Întemeierea Bisericii pe temelia Hristos, ca Fiu al lui Dumnezeu celui viu, pe învățătura Apostolilor, pe frângerea pâinii și pe rugăciune

În urma predicii lui Petru, mulțimea a întrebat: „Bărbați frați, ce să facem”?  (FAp. 2 ,37). Păgânii au simțit că sunt frați cu Apostolii. Nu au cerut explicații cum e posibil o așa minune mare, întrucât trăiseră în direct minunea într-un mod copleșitor. Nu au mai avut nevoie de alte argumente sau explicații. Petru nu le spune: veți fi frați cu noi, doar dacă vă pocăiți și vă botezați. Nu le pune nici o condiție, ci le spune ce să facă: „Pocăiți-vă și să se boteze fiecare dintre voi în numele lui Iisus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre, și veți primi darul Duhului Sfânt”(FAp. 2, 38).

Drept urmare, „cei ce au primit cuvântul lui s-au botezat și în ziua aceea s-au adăugat ca la trei mii de suflete. Și stăruiau în învățătura apostolilor și în împărtășire, în frângerea pâinii și în rugăciuni” (FAp. 2, 41-42).

A te pocăi, nu înseamnă schimbarea religiei sau a confesiunii, ci schimbarea și înnoirea minții – metanoia -, cum spune Sf. Apostol Pavel romanilor: „să nu vă potriviți cu acest veac, ci să vă schimbați prin înnoirea minții, ca să deosebiți care este voia lui Dumnezeu, ce este bun și plăcut și desăvârșit” (Romani 12, 2).

Ascultând predica Sf. Apostol Petru, unii din mulțime au luat parte la Liturghia Cuvântului, , s-au botezat și apoi au luat parte și la Liturghia Euharistică, împărtășindu-se.

Biserica s-a întemeiat pe temelia Hristos, ca „Fiu al lui Dumnezeu celui viu” (Matei 16, 16), pe învățătura Apostolilor și a proorocilor, pe frângerea pâinii, „piatra cea din capul unghiului fiind însuși Iisus Hristos” (Efeseni 2, 20).

Ce frumos ar fi, ca și astăzi să se împărtășească, cât mai mulți posibil, cu Trupul și Sângele Domnului, cu conștiința euharistică clară că, noi ne împărtășim cu vrednicia lui Hristos, nu cu vrednicia noastră.

Astăzi serbăm întemeierea Bisericii lui Hristos, în chip văzut, ca instituție istorică, divino-umană, și născută nu dintr-o putere omenească, ci dintr-una dumnezeiască, pe care nici „porțile iadului nu o vor birui, în veci” (Matei 16, 18).

Din această Biserică facem parte și noi, în care ne închinăm „în Duh și-n Adevăr” (Ioan 4, 24) și în unitatea credinței.

Puterea Sfântului Duh este covârșitoare atunci când există şi unitate. Ne amintim că, Hristos le-a poruncit Apostolilor să nu se depărteze de Ierusalim, „până când nu se vor îmbrăca cu putere de sus” (Luca 24, 49).

Sfântul Duh s-a coborât pe fiecare Apostol în parte, fiind toți la un loc, deci, imaginea sinodală a Bisericii. Nu s-a pogorât doar peste Sf. Apostol Petru, care la rândul lui, să dea, Duh Sfânt cui vrea el.

Primatul papal fundamentat pe imaginea lui Petru, ca vicar al lui Hristos, adică înlocuitorul lui Hristos, nu se justifică în nici un fel.

Păstrăm Biserica una, sfântă, sobornicească și apostolească, dacă „luptăm pentru credința dată sfinților, odată pentru totdeauna” (Iuda 1, 13).

Dacă unele comunități creștine se aggiornează (adică se modernizează la zi), altele se reformează, altele se deformează, Biserica ortodoxă se desăvârșește precum Tatăl nostru cel din ceruri desăvârșit este (Matei 5, 48).

Întrucât Sfântul Duh s-a pogorât egal pe fiecare dintre apostoli, nu poate avea cineva vreo pretenţie că este şef peste ceilalţi, deoarece Hristos este Capul Bisericii, în jurul căruia ne adunăm împreună, cler și popor, pentru a ne sfinți întru adevărul lui Hristos, care se roagă pentru unitate: „Părinte sfinte, păzeşte-i pre dânșii întru numele Tău pe cei cari Mi i-ai dat, ca să fie una, precum şi noi” (Ioan 17, 11). Apoi se roagă: „Sfinţeşte-i pe ei întru adevărul tău; cuvântul tău este Adevărul” (Ioan 17, 17). Unitatea este un ideal, care se realizează doar în adevăr, însă Adevărul este o condiţie esenţială a mântuirii, pentru că Adevărul nu este ceva, ci Cineva și acela este Hristos, care n-a spus: Doamne, sfinţeşte-i întru unitate. Unitatea este o harismă a Sfântului Duh și nu este o lucrare exclusiv umană. Nu putem sacrifica Biserica lui Hristos de dragul unității creștine, cu orice preț. Unde este Adevărul, acolo este și Biserica lui Hristos cea Universală, adică Ecumenică.

Sf. Apostol Pavel ne îndeamnă: „Duhul să nu-l stingeţi, Proorociile să nu le disprețuiți. Toate să le încercați; țineți ce este bine; Feriți-vă de orice înfățișare a răului” (1 Tesaloniceni 5, 19-22) .

Sunt grupări creștine care proorocesc în adunările lor într-o limbă necunoscută și neînțelească de nimeni,  decât de un „traducător”, care „interpretează” cum îi „dictează lui duhul”.

Sfinții Apostoli când au primit darul de a vorbi în limbi noi, nu au avut nevoie de traducători, iar cei prezenți au înțeles totul în limba proprie. Darul vorbirii în alte limbi a fost dat pe o perioadă limitată, până ce Evanghelia va fi propovăduită în toată lumea. Acest lucru s-a și realizat deja.

De aceea Sf. Apostol Pavel precizează: „Cât despre proorocii – se vor desființa; darul limbilor va înceta; știința se va sfârși” (1 Corinteni 13, 8) și ne îndemnă „să nu dăm crezare oricărui duh, ci să cercetăm duhurile dacă sunt de la Dumnezeu, fiindcă mulți prooroci mincinoși au ieșit în lume” (1 Ioan 4, 1).

Mântuitorul Hristos ne atenționează cu multă îngrijorare: „se vor ridica hristoși mincinoși și prooroci mincinoși și vor da semne mari și chiar minuni, ca să amăgească, de va fi cu putință, și pe cei aleși” (Matei 24, 24).

  1. Roadele Duhului și actualitatea mesajului sărbătorii de azi

Sf. Apostol Pavel le spune romanilor: „Duhul vine în ajutor slăbiciunii noastre, căci noi nu știm să ne rugăm cum trebuie, ci Însuși Duhul Se roagă pentru noi cu suspine negrăite” (Romani 8, 26), care aduce multe roade: „Iar roada Duhului este dragostea, bucuria, pacea, îndelungă-răbdarea, bunătatea, facerea de bine, credința, blândețea, înfrânarea, curăția” (Galateni 5, 22-23). Dacă avem aceste roade ale Sf. Duh, înseamnă că „Împărăția lui Dumnezeu este înlăuntrul nostru” (Luca 17, 21).

Este timpul să ne cercetăm fiecare conștiința și inima noastră și să ne întrebăm: Este prezent Duhul Sfânt în viața noastră? Câte din roadele Duhului Sfânt sălășluiesc în noi? Întrebări deloc retorice. Dacă nu găsim roadele Duhului Sfânt în noi, atunci vom găsi cu siguranță faptele trupului: „Iar faptele trupului sunt cunoscute, și ele sunt: adulter, desfrânare, necurăție, destrăbălare, închinare la idoli, fermecătorie, vrajbe, certuri, zavistii, mânii, gâlcevi, dezbinări, eresuri, pizmuiri, ucideri, beții, chefuri și cele asemenea acestora, pe care vi le spun dinainte, precum dinainte v-am și spus, că cei ce fac unele ca acestea nu vor moșteni împărăția lui Dumnezeu” (Galateni 5, 19-21).

Dacă aceste fapte ale trupului se găsesc în noi, înseamnă că, sălășluiește în noi împărăția celui rău. Să nu fie!

„Duhul să nu-l stingem”, ci să-l păstrăm aprins în inima și sufletul nostru, pentru ca faptele trupului să nu nu-și facă loc în noi!  „Dacă trăim în Duhul, în Duhul să și umblăm”! (Galateni 5, 25), ne îndeamnă Sf. Apostol Pavel.

Să rămânem mădulare vii și lucrătoare ale Sfintei noastre Biserici Ortodoxe, Mama Poporului Român, cum spunea marele Eminescu.

Să nu alergăm la dumnezei străini şi la adunări sectare, ci să facem locaș în inima noastră Sfintei Treimi, deoarece „nădejdea noastă este Tatăl, scăparea noastră este Fiul, acoperământul nostru este Duhul Sfânt, Treime Sfântă, slavă Ție”!

Întrucât Mântuitorul nostru Iisus Hristos ne încredințează că,  Tatăl nostru „Cel din ceruri va da Duh Sfânt celor care îl cer de la El” (Luca 11, 13), să îndrăznim cu nădejde, a cere de la Tatăl pe Duhul Sfânt, invocându-L să rămână la noi și în noi, rostind, cu toții, rugăciunea Împărate ceresc: „Impărate ceresc, Mângâietorule, Duhul Adevărului, Care pretutindenea ești și pe toate le împlinești. Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi, și ne curățește pe noi de toată întinăciunea, și mântuiește, Bunule, sufletele noastre. Amin.

20 Iunie 2021 – Duminica Rusaliilor. M-rea Sf. Ioan de la Suceava

Pr. Dr. Docent Mihai VALICĂ

Site-ul Arhiepiscopiasucevei.ro utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată pe www.arhiepiscopiasucevei.ro. Întrucât din 25 mai 2018 a intrat în vigoare noua directivă europeană privind securitatea datelor (Regulamentul GDPR), înainte de a continua navigarea pe website-ul nostru te rugăm să citești conținutul Politicii de Cookie şi a Politicii de Confidențialitate.