Pelerinajul de Sânzâiene din Suceava – expresie a unităţii de credinţă şi de neam

De câteva veacuri, Suceava este locul unde în luna iunie are loc un pelerinaj deosebit de important pentru toţi creştinii, pelerinaj la moaştele Sf. Ioan cel Nou, în care vedem cum se adună credincioşi din toate părţile, vedem cu ce evlavie se închină la racla cu Sfintele moaşte, cum îşi ating hainele, capetele, fruntea şi pruncii de racla Sf. Ioan cel Nou.

Despre modul cum se desfăşura în vremea sa acest pelerinaj scria şi părintele academician S.Fl. Marian, acum mai bine de un veac, în lucrarea dedicată Sf. Ioan cel Nou, lucrare în care arăta, printre altele cum creştinii vin la acest pelerinaj cu un braţ întreg de plante, cari înfloresc pe la Sânzâiene, precum, sânzâiana galbenă şi albă, Poala Sântă – Măriei, brăileanca, romaniţa, minta creaţă, busuioc, nalbă….. pe care le pun ca să stea măcar vreo câteva minute lângă raclă….se sfinţesc şi sfinţindu-se, sunt bune şi folositoare pentru ori şi ce fel de boale, spre care scop le şi  întrebuinţează în decursul anului .

Întrucât într-un material anterior am explicat de ce în Sinaxar este trecut la 2 iunie Pomenirea Sf. Ioan cel Nou de la Suceava, să vedem care este motivul pentru care şi la 24 iunie – de Sânzâiene – se face pomenirea Sf. Ioan cel Nou de la Suceava, şi este trecut în calendar Aducerea  moaştelor Sf. Ioan cel Nou de la Suceava.

Potrivit Cronici pictate de la Biserica Sf. Gheorghe a Mănăstirii Sf. Ioan cel Nou de la Suceava, singura de acest gen din câte cunoaştem, aflăm că în 7082 (1574) iulie 24 s-a ridicat la domnie Io Petru Voievod (Petru Şchiopul subln. n), în anul 7097 (1589) iunie 24,acoperi biserica mitropoliei şi a făcut clopotniţa, şi a adus pe Sf. Ioan în Mitropolie….(subln.n.).

Aşadar din această Cronică pictată, aflăm când au fost aduse moaştele Sf. Ioan cel Nou de la Suceava de la vechea catedrală mitropolitană a Moldovei – Biserica Mirăuţi ctitorie a domnitorului Petru I Muşatinul, unde au fost depuse de Alexandru cel Bun în doi ani de la domnie potrivit cronicarului – în noua reşedinţă mitropolitană a Moldovei, ctitorie a lui Bogdan voievod şi Ştefăniţă voievod – între anii 1514-1522.

Toate aceste evenimente aveau loc în anul 1589 când în scaunul mitropolitan de la Suceava se afla Gheorghe Movilă, fost episcop de Rădăuţi, cel căruia i se datorează acea frumoasă reprezentare iconografică Ofranda baldachinului zugrăvită pe peretele sudic al naosului lângă alar, reprezentare în care apare redată familia Movileştilor aducând un baldachin nou pentru racla Sf. Ioan cel Nou de la Suceava.

Potrivit datelor istorice, în 1686 moaştele Sf. Ioan cel Nou de la Suceava au fost duse în Polonia, la Zolkiew însoţite fiind de mitropolitul Moldovei din acea vreme, Dosoftei marele cărturar umanist al Moldovei secolului al XVII -lea, şi acolo au stat până la 1783 când moaştele Sf. Ioan cel Nou de la Suceava au fost repatriate prin stăruinţa vrednicului de pomenire episcop Dositei Herescu. Din Zolkiew Sf. Moaşte au fost ridicate la 18 iunie 1783 şi după câteva zile de călătorie au sosit la frontiera dintre Galiţia şi Bucovina, anume la podul de peste râul Colacin la 24 iunie. Aici a avut loc un moment solemn. De o parte stătea mulţimea credincioşilor Galiţiei, plângând după pierderea acestui sfânt odor, iar de cealaltă parte stătea mulţimea credincioşilor moldoveni, formată din peste două sute de preoţi şi mii de credincioşi, în haine de sărbătoare, era sărbătoarea Naşterea Sf. Ioan Botezătorul, cu icoane, cu flori şi cu lumânări aprinse în mâini plângând de bucurie că li se întorcea acasă Sf. Ioan cel Nou, ocrotitorul Moldovei.

Câte rugăciuni de bucurie şi câte lacrimi s-au revărsat atunci din ochii miilor de credincioşi şi pelerini pe traseul Colacin – Cernăuţi – Suceava, este greu de imaginat. Numai atât amintim că aducerea moaştelor Sf. Ioan cel Nou a fost o adevărată minune a Sfântului, a fost o răsplată a lui Dumnezeu pentru credinţa poporului nostru şi un semn de nădejde că Tatăl nostru Cel ceresc şi cu toţi sfinţii Lui nu ne-au uitat şi nu ne vor uita niciodată, cât va fi neamul nostru credincios, răbdător şi milostiv.

Începând din 1880, când în scaunul mitropolitan al Bucovinei a fost numit marele cărturar Silvestru Morariu Andrievici, acest eveniment se serbează cu solemnitate aparte până în zilele noastre, fiind considerat Hramul Sucevei.

La acest pelerinaj, şi astăzi creştinii îşi spun necazurile şi bucuriile, cer binecuvântare, ascultă cu credinţă aparte rugăciunile care se fac mai ales în mijlocul curţii şi cu o bucurie aparte cântă pricesne, cântă Acatistul Sfântului, se roagă sau stau de veghe fără odihnă, zile şi nopţi.   

Numai după ce stai de veghe cu ei la un hram al Sucevei, te rogi şi cânţi împreună cu ei, începi să înţelegi, să simţi ce simt ei şi să te întorci acasă cu aceleaşi bucurii cu care se întorc şi ei.

An de an acest pelerinaj continuă, pentru că racla cu moaştele Sf. Ioan cel Nou de la Suceava revarsă credincioşilor mângâiere în toate nevoile, împlinirea cererilor de sănătate, şi de folos sufletesc şi trupesc.

În ziua de pelerinaj la moaştele Sf. Ioan cel Nou, şi nu numai atunci, simţim că Patronul şi povăţuitorul Moldovei îşi caută mereu sălaş în inima noastră; prin sfintele sale moaşte este în mijlocul nostru presărând pace, bună-nvoire şi mângâiere, ne întăreşte în credinţă şi ne cheamă la fapte bune, pornite din dragoste şi din recunoştinţă.

Site-ul Arhiepiscopiasucevei.ro utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată pe www.arhiepiscopiasucevei.ro. Întrucât din 25 mai 2018 a intrat în vigoare noua directivă europeană privind securitatea datelor (Regulamentul GDPR), înainte de a continua navigarea pe website-ul nostru te rugăm să citești conținutul Politicii de Cookie şi a Politicii de Confidențialitate.