Părintele Isidor Vorobchievici – vrednic cărturar bucovinean

isidor_vorobchievici

Acum 185 de ani, la 18 mai 1836 în Cernăuţi se năştea Isidor Vorbochievici, fiul preotului Ivan Vorobchievici, profesor de teologie la Cernăuţi şi al presviterei Elisaveta. La vîrsta fragedă de 3 ani rămâne orfan de mamă, iar la 10 ani rămîne orfan de tată, astfel încât avea să fie crescut în localitatea Kiţmani (Cozmeni) lângă Cernăuţi în familia protopopului Mihailo Vorobchievici şi Paraschiva Vorobchievici, bunicii paterni. La vârsta de 5 ani deja ştia bine să cânte la vioară.

După absolvirea cursurilor primare, gimnaziale şi liceale, urmează cursurile Institutului Teologic din Cernăuţi între 1857 – 1860.Ştefan Nosievici, fost profesor la Institutul Teologic din Cernăuţi, fondatorul şi dirijorul corului de la Mănăstirea Sf. Ioan cel Nou – Suceava i-a trezit interesul pentru cunoaşterea şi valorificarea folclorului românesc. După căsătoria cu Leontina Bendevskaia este hirotonit preot pe seama parohiei Davideni şi apoi la Moldoviţa.

Între 1867 – 1869 urmează cursurile Conservatorului din VienaAkademie für Musik und darstellende Kunst, perfecţionându-se în teoria armoniei cu prof. Franz Krenn şi în muzica bisericească bizantină cu prof. Benedikt Randhartinger. În 1868, trecând prin Liov este impresionat de muzica corală bisericească compusă de D. Bortnianski, M. Berezovski ş. a. Ajuns la Cernăuţi va fi profesor de muzică şi cântare corală la Institutul Teologic, la Şcoala Normală de învăţători şi învăţătoare şi Gimnaziul german din Cernăuţi, iar după înfiinţarea Facultăţii de Teologie Ortodoxă în cadrul Universităţii din Cernăuţi a fost numit profesor de muzică liturgică la această facultate. Ca profesor la Facultatea de Teologie a colaborat cu numeroase articole, studii, cronici şi articole la Revista “Candela” unde a fost şi redactor.

Una dintre marile calităţi ale părintelui Isidor Vorobchievici a fost aceea de pedagog. A avut şi elevi care în timp au devenit un reper în istoria culturii româneşti : Ciprian Porumbescu, despre care spunea că posedă un talent muzical evident care printr-un studiu continuu pe terenul ştiinţei muzicale şi prin o adevărată aprofundare a fiinţei şi a scopului acestei arte sublime, ne îndreptăţeşte la cele mai frumoase nădejdi, Eusebie Mandicevschi, Tudor Flondor ş.a.

Pentru a acoperi necesităţile didactice ale vremii a scris manuale de muzică atât în limba română cât şi în limba germană. În 1869, cu ajutorul Societăţii pentru Cultură şi Literatură Română din Bucovina, al cărui membru  era, a publicat primul tratat de armonie muzicală în limba română Manual de armonie muzicală. Apoi, în 1870 a publicat Colecţiunea de cântece pentru şcoale poporale în trei fascicole.

În calitate de compozitor pr. Isidor Vorbchievici a acordat o mare atenţie cântecului liturgic, militând alături de E. Mandicevschi pentru introducerea polifoniei în biserică, văzând în aceasta un mijloc de dezvoltare a culturii muzicale a poporului. Părintele Isidor Vorobchievici a compus Imnele Sfintei Liturghii a Sfântului Ioan Gură de Aur – cor bărbătesc (1869), Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur – pentru 3 voci egale (1881) ş.a. Părintelui Isidor Vorobchievici i se datorează punerea pe note muzicale a unor poezii scrise de M. Eminescu (De ce nu vii, Ce te legeni codrule ? Revedere), V. Alecsandri (Barcarola, Dulce Bucovină, Mănăstirea Putna) poezii semnate de I. Vulcan, V. Bumbac ş.a. numeroase doine şi şi cântece populare româneşti.

Unele dintre aceste compoziţii muzicale au fost şi sunt cântate şi astăzi de iubitorii muzicii şi liricii româneşti fără să cunoască şi numele compozitorului, devenind aproape cântece populare.

A fost şi scriitor. În multe din poeziile sale, rămase în manuscris, se simte o puternică influenţă a Bardului de la Mirceşti, a poeziei populare româneşti, a legendelor populare care circulau în acea vreme, poezii ce dezvoltă teme ca robia turcească, năvălirea tătarilor, haiducia etc.

La numai doi după moartea din cauza tuberculozei a fiului său Olexandr, întâmplată în 1901, se stinge din viaţă şi părintele Isidor Vorbchievici în 1903.

Întreaga sa creaţie muzicală, peste 240 de manuscrise se află astăzi în colecţia Ion Vicoveanu de la Biblioteca Muzeului Bucovinei Suceava, activitatea remarcabilă în biserică, şcoală şi în societăţile vremii, precum şi creaţia sa literară constituie un motiv de pomenire a vrednicului părinte Isidor Vorobchievici, cel despre care se ştie că şi-a adus contribuţia la formarea muzicală a celui pe care -l va numi Luceafărul muzicii româneşti– Ciprian Porumbescu.

Site-ul Arhiepiscopiasucevei.ro utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată pe www.arhiepiscopiasucevei.ro. Întrucât din 25 mai 2018 a intrat în vigoare noua directivă europeană privind securitatea datelor (Regulamentul GDPR), înainte de a continua navigarea pe website-ul nostru te rugăm să citești conținutul Politicii de Cookie şi a Politicii de Confidențialitate.